ICCJ. Decizia nr. 772/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 772/2012
Dosar nr.5259/111/2011
Şedinţa publică din 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta S.C. S.T. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 3 din 14 martie 2011 emisă de pârâtă în. soluţionarea contestaţiei administrative, a Dispoziţiei de măsuri nr. 36 din 24 ianuarie 2011, a Deciziei de impunere nr. 48 din 24 ianuarie 2011, a Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. 49 din 24 ianuarie 2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 41 din 24 ianuarie 2011, prin care s-a instituit în sarcina reclamantei obligativitatea plăţii impozitului pe profit în cuantum de 262.205 RON, a majorărilor de întârziere în cuantum de 259.933 RON, impozit pe veniturile în România a persoanelor nerezidente în cuantum de 49.292 RON şi majorări de întârziere în cuantum de 26.017 RON, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare îndreptată împotriva acestor acte administrativ-fiscale.
Prin Sentinţa nr. 1790/CA/2011, Tribunalul Bihor a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Oradea, prin Sentinţa nr. 205/CA din 5 octombrie 2011, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. S.T. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamanta S.C. S.T. S.R.L. nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a cauţiunii reduse, ca o condiţie a admisibilităţii examinării cererii de suspendare, motiv pentru care a respins cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. S.T. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă arată că instanţa de fond în mod greşit a respins cererea de suspendare pentru lipsa cauţiunii, întrucât societatea reclamantă se află în imposibilitate de plată a acesteia.
Reclamanta a mai susţinut că prin respingerea de către organele judiciare naţionale a cererilor de reducere ori scutire de la plata cauţiunii se încălca o principală componentă a dreptului la un proces echitabil: dreptul de acces la o instanţa.
Se mai arată în motivele de recurs formulate că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că hotărârea pronunţată este data cu aplicarea greşită a legii, instanţa de fond, reţinând, în mod greşit, că neplata cauţiunii este o condiţie imperativă, deşi nu este niciunde specificat ca o condiţie imperativă.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, de vreme ce aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a cauţiunii stabilită de instanţă prin încheierea din 21 septembrie 2011.
Potrivit prevederilor art. 215 alin. (1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar conform art. 215 alin. (2) din acelaşi act normativ, "Dispoziţiile prezentului articol nu aduce atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei".
Cum textul legal mai sus menţionat nu distinge, rezultă că în materia actului administrativ fiscal suspendarea executării poate fi dispusă, fie în condiţiile art. 14 fie în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, adică fie până la pronunţarea instanţei de fond fie până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, numai dacă sunt întrunite cumulativ trei cerinţe: depunerea unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 RON, stabilită în concret în mod suveran de judecătorul fondului; existenţa cazului bine justificat; prevenirea unei pagube iminente.
Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal, cum a stabilit şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 500 din 6 mai 2008, nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie, contrară prevederilor art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei formulate împotriva actului administrativ fiscal, ci cauţiunea a fost instituită de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal. S-a mai reţinut, de instanţa constituţională, că nu este restricţionat accesul la justiţie ca urmare a valorii exagerate a cauţiunii ce trebuie depusă pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.
În mod întemeiat instanţa de fond, luând act de nedepunerea de către reclamantă a cauţiunii stabilită în cuantum de 50.000 RON şi, constatând astfel că nu este îndeplinită una din condiţiile de admisibilitate, a respins cererea reclamantei de suspendare a executării actului administrativ.
Prin urmare, se reţine că sentinţa recurată este legală şi că motivele de recurs invocate în litigiu nu sunt întemeiate, urmând a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de S.C. S.T. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. S.T. S.R.L. Borş împotriva Sentinţei nr. 205/CA/2011-P.I. din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2012.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 771/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 773/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
