ICCJ. Decizia nr. 770/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 770/2012
Dosar nr.1616/54/2011
Şedinţa publică din 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, a solicitat suspendarea Deciziei de eliberare din funcţie nr. 1296 din 9 august 2011 până la pronunţarea de către instanţa în fond asupra cauzei şi, pe cale de consecinţă, repunerea acestuia în funcţia teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad profesional asistent, pe care a deţinut-o în cadrul Gărzii Financiare - secţia Judeţeană Olt şi acordarea tuturor drepturilor salariale de care ar fi trebuit să beneficieze de la data eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în baza noii organigrame aprobate prin Ordinul nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de către PANAF, astfel cum este înscris şi în preaviz, până la data de 1 iulie 2011, a fost nevoit să opteze pentru reocuparea aceleiaşi funcţii deţinute anterior eliberării din funcţie, adică, de comisar asistent în cadrul Gărzii Financiare Olt deoarece, în caz de neexprimare a opţiunii urmând să fie eliberat din funcţie pentru acest motiv.
Reclamantul a mai arătat că Ordinul PANAF nr. 2253/2011 este act normativ cu caracter general, la nivelul tuturor structurilor Gărzii Financiare, astfel că prin suspendarea efectelor acestuia, trebuiau sistate toate procedurile demarate în baza acestuia, inclusiv, desfăşurarea interviurilor şi implicit, "valorificarea" rezultatelor interviului, emiterea deciziei de eliberare din funcţie, inclusiv, funcţionarea Gărzii Financiare Olt după vechea organigramă şi vechiul stat de funcţii, în atare condiţii, nu mai era necesar a ataca individual acest Ordin.
Prin întâmpinare, pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile stabilite de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 417 din 23 septembrie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1296 din 09 august 2011, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii în anulare, respingând cererea având ca obiect acordarea drepturilor salariale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în cauză este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, având în vedere că prin Sentinţa nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de ANAF până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulată împotriva acestui act, act ce a stat la baza emiterii deciziei atacate.
Judecătorul fondului a constatat că nu pot fi reţinute susţinerile pârâtului ce vizează inopozabilitatea Sentinţei nr. 220/2011, întrucât Ordinul nr. 2253/2011 emis de ANAF este un act administrativ care produce efecte faţă de toţi funcţionarii publici ai Gărzii Financiare astfel că şi hotărârea judecătorească de suspendare a acestuia produce aceleaşi efecte.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că şi condiţia prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, atâta vreme cât caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamant este reprezentat de faptul că prin Decizia menţionată reclamantul a fost eliberat din funcţie, fiind evidente consecinţele diminuării veniturilor lunare fapt ce va afecta situaţia financiară a reclamantului şi a familiei sale.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect acordarea tuturor drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă, prima instanţă a apreciat că această cerere are un caracter accesoriu cererii având ca obiect suspendarea actului administrativ, fiind prematur formulată, întrucât prin suspendarea executării actului administrativ nu se tranşează în mod definitiv problema legalităţii actelor administrative.
3. Recursul exercitate de pârât
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei atacate şi în consecinţă respingerea acţiunii, ca nefondată.
În motivarea recursului formulat, recurentul-pârât a susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite în cauză, condiţiile legale, prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat cât şi prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinită această condiţie prin raportare la Sentinţa civilă nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 867/44/2011 prin care s-a dispus suspendarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 2253 din 23 iunie 2011 - ordin care a stat la baza emiterii deciziei nr. 1296/2011, deşi această sentinţă nu are efecte asupra tuturor angajaţilor Gărzii Financiare.
Cu privire la îndeplinirea celei de-a doua condiţii legale, respectiv prevenirea unei pagube iminente, recurentul pârât a susţinut că, în mod greşit s-a reţinut ca fiind îndeplinită şi această condiţie deşi în cauză nu a fost administrată nicio probă care să dovedească această situaţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza de faţă, în raport de criticile formulate, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea argumentelor ce succed:
Suspendarea executării actului administrativ este o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor acestuia care intervine la cerere a părţii interesate sau din oficiu.
Această măsură este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu de reparat sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificat, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul său a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă, constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Din perspectiva acestor prevederi legale, instanţa de control judiciar constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de eliberare din funcţie nr. 1296/2011 emisă de recurentul-pârât.
În speţă, Ordinul nr. 2253/2011 în temeiul căruia a fost emisă Decizia nr. 1296/2011, este un act administrativ individual, deoarece se referă la structura şi competenţele acestei instituţii şi prin el nu se instituie norme juridice care să reglementeze situaţii juridice cu caracter de generalitate, impersonale.
Regulamentul, în speţa prezentă, produce efecte numai faţă de un organ al administraţiei publice, stabilind structura acestuia, motiv pentru care este un act administrativ individual.
Ca urmare, suspendarea ordinului într-o altă cauză produce efecte faţă de părţile respective, numai suspendarea actului administrativ normativ produce efecte erga omnes.
Sentinţa nr. 220/2011 a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2253/2011 nu este aplicabilă şi reclamantului, suspendarea pronunţată operând numai între participanţii la procesul civil din acel dosar.
Astfel, pronunţarea sentinţei nu conduce la o aparenţă de nelegalitate a Deciziei nr. 12926/2011, la o îndoială serioasă asupra actului atacat cât timp efectele sale se limitează doar la părţile cauzei.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Nu se poate reţine nici îndeplinirea condiţiei legale privind paguba iminentă, întrucât nu se arată în ce constă această pagubă susţinerile intimatului nefiind însoţite de dovezile necesare care să probeze iminenţa producerii acesteia.
Din analiza dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiţie inexistentă în cazul unei diminuări salariale, care poate fi recuperată.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului pârât sunt întemeiate iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, în sensul că se va respinge cererea reclamantului de suspendare a executării deciziei de eliberare din funcţie nr. 1296/2011, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinţei nr. 417 din 23 septembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare formulată de C.I., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2012.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 771/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
