ICCJ. Decizia nr. 773/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 773/2012
Dosar nr.4575/2/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul M.I.I., în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a solicitat obligarea pârâţilor la eliberarea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, preschimbat, conform Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este posesorul Certificatului de revoluţionar seria FD nr. 7574, conferit în baza Legii nr. 42/1990, însă, deşi nu a fost informat de către vreo instituţie sau vreo persoană, în vederea ridicării acestuia, prin Adresa emisă de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nr. 18/9073 din 07 iunie 2009, a fost informat că certificatul a fost ridicat de către un anume domn V.N., cu toate că nu a împuternicit niciodată pe nimeni în acest sens.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că nu are personalitate juridică, fiind un organ de lucru al Camerei Deputaţilor.
Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile în raport de dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, arătând că a fost publicată lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, listă publicată în M. Of. nr. 467 bis/07.07.2010.
Totodată, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat excepţia tardivităţii introducerii cererii de preschimbare şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa nr. 1317 din 22 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, respingând acţiunea formulată de reclamantul M.I.I., în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este neîntemeiată, întrucât în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorităţii publice, astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii.
Referitor la excepţia lipsei procedurii prealabile, instanţa de fond a apreciat că această excepţie este întemeiată, reţinând că la data de 30 aprilie 2010 a expirat termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionar, iar lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (1) din HG nr. 1412/2004, a fost publicată în M. Of. nr. 467 bis/07.07.2010.
De asemenea, s-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că în condiţiile în care a fost publicată lista finală la care se referă art. 19 alin. (1) din HG nr. 1412/2004, persoanele cărora nu li s-au preschimbat certificatele de revoluţionar trebuie să se adreseze mai întâi cu contestaţie CPRD şi abia ulterior putând a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru a contesta refuzul nejustificat de preschimbare a certificatului.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul M.I.I., care a invocat ca temei dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ., în mod generic, susţinând următoarele critici:
- instanţa de fond, în mod greşit, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, reţinând că temeiul acţiunii ar fi prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 şi dispoziţiile art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004;
- temeiul legal al acţiunii îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru refuzul nejustificat al autorităţilor pârâte, cărora li s-a şi adresat iniţial pentru eliberarea certificatului preschimbat;
- instanţa de fond a ignorat că acţiunea a fost înregistrată la data de 25 mai 2010, iar lista prevăzută la art. 19 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 a fost publicată ulterior, la data de 7 iulie 2010.
În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului şi, pe fond, să fie admisă acţiunea, iar cele două autorităţi să fie obligate să elibereze certificatul preschimbat de revoluţionar.
2.2. Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare prin care, în esenţă, a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului deoarece recurentul-reclamant, din culpa sa, nu a depus diligenţele prevăzute de Legea nr. 341/2004.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din conţinutul acţiunii introductive, reclamantul-recurent a sesizat instanţa de fond pentru că „în mod nejustificat instituţiile competente nu-mi eliberează certificatul de revoluţionar preschimbat", ceea ce reprezintă, cu alte cuvinte, refuzul nejustificat, reglementat la art. 1 alin. (1) şi art. 2 din Legea nr. 554/2004.
În cauză, este dovedit că acţiunea reclamantului a fost înregistrată la instanţă la data de 25 mai 2010, iar lista finală prevăzută la art. 19 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 a fost publicată în M. Of. nr. 568 bis/22.11.2010, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 din aceeaşi hotărâre a Guvernului, la care s-a raportat instanţa de fond, admiţând excepţia lipsei procedurii prealabile.
Astfel fiind, şi având în vedere obiectul acţiunii formulate, rezultă că rămân aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, caz în care plângerea prealabilă nu este obligatorie.
Oricum, însă, demersurile pe care reclamantul-recurent le-a făcut anterior sesizării instanţei de fond pot fi asimilate procedurii prealabile reglementate la art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, recursul va fi admis, sentinţa pronunţată va fi desfiinţată, iar cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M.I.I. împotriva Sentinţei nr. 1317 din 22 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 772/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 777/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
