ICCJ. Decizia nr. 1185/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1185/2013
Dosar nr. 929/36/2012
Şedinţa publică de la 21 februarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost investită de reclamantul M.F., la data de 16 iulie 2012, cu soluţionarea cauzei având ca obiect suspendarea provizorie a măsurilor dispuse de pârâta A.N.I., prin Raportul de Evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012, întocmit în lucrarea nr. 1/23789/S din 30 noiembrie 2011, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în dosarul având ca obiect contestaţie împotriva aceluiaşi Raport.
Reclamantul şi-a fundamentat cererea de suspendare provizorie pe dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 16/CC din 27 iulie 2012, Curtea de Apel Constanţa a admis cererea formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a dispus suspendarea provizorie a măsurilor dispuse prin Raportul de evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012 până la soluţionarea cererii de suspendare formulată împotriva aceluiaşi act administrativ în Dosarul nr. 941/36/2012 al Curţii de Apel Constanţa.
Pentru admisibilitatea cererii având ca obiect suspendarea provizorie a executării, Curtea a reţinut că, legea contenciosului administrativ condiţionează îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: abordarea judecăţii, depunerea unei cauţiuni, luarea măsurii prin examinarea condiţiilor de admisibilitate impuse de dispoziţiile art. 14 cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa a reţinut că materialul probator administrat în cauză face dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor amintite impuse de lege în sensul că, reclamantul a înţeles să formuleze contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 941/36/2012; reclamantul a făcut dovada depunerii cauţiunii în sumă de 1000 lei, conform recipisei de consemnare nr. 1015914/1 din 18 iulie 2012, emisă de C.E.C. Bank, Sucursala Constanţa.
În referire la cea din urmă condiţie de admisibilitate a cererii, din perspectiva luării măsurii prin examinarea condiţiilor de admisibilitate impuse de dispoziţiile art. 14 cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că şi aceasta este îndeplinită.
Referitor la condiţiile privitoare la actul supus suspendării provizorii, Curtea a reţinut că pentru a putea fi suspendată provizoriu executarea actului administrativ, este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cerere.
Astfel, s-a reţinut că în cauză au fost produse dovezi legate de acest aspect, întrucât A.N.I., fără să ţină seama de cele expuse în punctul de vedere formulat de reclamant şi de înscrisurile ataşate acestuia, care dovedeau situaţia reală din perioada 2008-2012, a constatat că, în perioada 25 iunie 2008-13 ianuarie 2012, reclamantul ar fi încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 161/2003.
Împotriva Încheierii nr. 16/CC din 25 iulie 2012 a Curţii de Apel Constanţa. secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, A.N.I. a declarat recurs, criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului se arată că pentru admisibilitatea cererii astfel cum a precizat instanţa trebuia ca raportul de evaluare să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte, să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cerere, condiţii vădit neîndeplinite câtă vreme Raportul de evaluare este nedefinitiv şi ca urmare nu produce efecte a căror stopare să fie necesară.
Se mai critică soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de suspendare provizorie fundamentată de către intimatul reclamant pe dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., în principal pentru că în opinia recurentei nu se află în faţa unei proceduri de executare silită, datorată inexistenţei unui titlu executor, iar pe de altă parte, consideră partea că suspendarea unui act administrativ, se supune dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, şi este posibilă fie în cursul soluţionării contestaţiei pe cale administrativă, fie în cursul soluţionării contestaţiei de către instanţa de judecată, în condiţiile arătate în dispoziţiile legale respective.
Se mai arată în motivarea căii de atac că intimatul-reclamant nu a dovedit niciuna dintre cele două condiţii pentru suspendarea unui act administrativ fiscal, rezumându-şi cererea sa exclusiv la dispoziţiile art. 403 C. proc. civ.
Mai susţine recurenta că simpla invocare a art. 14 din Legea nr. 554/2004 fără a arăta şi dovedi motivele cerute de norma respectivă pentru suspendarea executării unui act administrativ, nu poate avea finalitatea dorită de reclamant, anume aceea de admitere a cererii sale de suspendare, mai ales că o astfel de cerere de suspendare în temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 a fost formulată de intimatul reclamant în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 941/36/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa.
Concluzionează recurenta că admiterea cererii de suspendare provizorie dispusă de instanţă prin Încheierea nr. 16 din 25 iulie 2012, fundamentată pe dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. este inadmisibilă, considerând totodată că instanţa nu poate schimba fundamentarea în drept a cererii de suspendare provizorie formulată de către intimatul-reclamant, în sensul analizării acesteia prin prisma prevederilor art. 14 respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta face obiectul dosarului nr. 941/36/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa.
Examinând cauza şi hotărârea atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că există motive pentru casarea Încheierii atacate, reţinându-se următoarele.
După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se reţine că reclamantul M.F. şi-a fundamentat cererea pe dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., solicitând suspendarea provizorie a măsurilor dispuse prin Raportul de evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012, până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în dosarul având ca obiect contestaţia împotriva aceluiaşi raport de evaluare, ce face obiectul Dosarului nr. 941/36/2012 al Curţii de Apel Constanţa.
Potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ., în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei cai de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul.
Cererea de suspendare a executării provizorii a hotărârii atacate cu recurs, care este de competenţa preşedintelui instanţei, conform art. 403 alin. (4) C. proc. civ. şi ale art. 99 alin. (10) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, este, la rândul său, o cerere care nu poate avea o existenţă distinctă de cererea de suspendare a executării hotărârii atacate cu recurs în ipoteza reglementată de art. 300 alin. (2) C. proc. civ., întrucât măsura de suspendare provizorie a executării dispusă de preşedintele instanţei este vremelnică şi subzistă numai până la soluţionarea de către completul de judecată a cererii de suspendare a executării hotărârii atacate.
Un argument în acest sens îl reprezintă şi faptul că eventuala soluţie pronunţată de preşedintele instanţei de admitere a cererii întemeiate pe art. 403 alin. (4) C. proc. civ. îşi produce efectele numai până la soluţionarea de către completul învestit aleatoriu cu judecarea recursului a cererii de suspendare a executării întemeiată pe art. 300 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, a admite că cererea de suspendare provizorie a executării formulată în temeiul art. 403 alin. (4) C. proc. civ. poate avea o existenţă distinctă de cererea de suspendare a executării prevăzută de art. 300 alin. (2) C. proc. civ., ar însemna ca măsura de suspendare provizorie a executării dispusă de preşedintele secţiei să îşi producă efectele sine die, ceea ce contravine fundamental raţiunilor acestei instituţii de drept procesual civil.
Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte”.
În materia contenciosului administrativ şi fiscal, Legea nr. 554/2004 consacră regula efectului suspensiv de executare al recursului, prin art. 20 alin. (2), conform căruia „recursul suspendă executarea”, şi două excepţii de la această regulă prevăzute de art. 14 alin. (4) şi art. 15 alin. (3), conform cărora hotărârea dată de prima instanţă prin care se dispune suspendarea executării actului administrativ este executorie de drept, iar recursul declarat împotriva acesteia nu suspendă executarea.
Astfel fiind, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa reţine că dispoziţiile art. 300 alin. (2) raportat la art. 403 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ. sunt incompatibile cu procedura de suspendare a executării actului administrativ reglementată de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Atâta timp cât dispoziţiile art. 14 alin. (4) şi art. 15 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevăd expres că hotărârea prin care instanţa de contencios administrativ dispune suspendarea executării actului administrativ este executorie de drept, iar recursul declarat împotriva acesteia nu suspendă executarea, procedura cererii de suspendare provizorie a executării reglementată de art. 403 alin. (4) C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, în sensul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, se reţine că este inadmisibilă cererea formulată de M. F. prin care se solicită suspendarea provizorie a măsurilor dispuse prin Raportul de evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva încheierii nr. 16/CC din 25 iulie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1181/2013. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 119/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
