ICCJ. Decizia nr. 1753/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1753/2013
Dosar nr. 1667/116/2012
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 15 iunie 2012 reclamantul C.E.C. B. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. – D.G.I.S., a solicitat ca anularea în parte a procesului-verbal de control din 08 decembrie 2011, încheiat de M.M.F.P.S. – D.G.I.S. – Compartimentul Teritorial de Inspecţie Socială Călăraşi, respectiv a constatărilor şi măsurilor referitoare la:
- amenajarea unui grup sanitar adaptat cerinţelor persoanelor cu handicap locomotor;
- asigurarea unui interpret mimico-gestual pentru persoanele cu handicap auditiv sau surdocecitate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că măsurile dispuse prin actul de control nu sunt întemeiate, întrucât Legea nr. 448/2006 nu prevede expres, în sarcina operatorilor de servicii bancare, obligaţia de a angaja permanent un asemenea interpret şi de a amenaja un grup sanitar adaptat cerinţelor persoanelor cu handicap locomotor.
În ceea ce priveşte asigurarea unui interpret mimico-gestual pentru persoanele cu handicap auditiv sau surdocecitate, dispoziţia legală prevăzută la art. 69 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, devine obligatorie pentru operatorii de servicii bancare exclusiv la solicitarea persoanelor cu handicap. Or, în cauză D.G.I.S. nu a fost sesizată de vreun client al băncii, aflat într-o asemenea situaţie.
În drept, reclamatul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M.M.F.P.S. – A.N.P.I.S. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Călăraşi şi lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii.
2. Hotărârea Tribunalului Călăraşi
Prin Sentinţa civilă nr. 1281 din 03 Iulie 2012, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată de pârâtul M.M.F.P.S. – D.G.I.S. şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa s-a raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând că obiectul cererii îl constituie anularea procesului-verbal de control din 08 decembrie 2011, act administrativ emis de M.M.F.P.S. – D.G.I.S. căruia i se subrogă în drepturi A.N.P. şi Inspecţie Socială, autoritate publică centrală.
3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, verificându-şi competenţa, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei.
Prin Sentinţa civilă nr. 5810 din data de 16 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, reţinând în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că, în speţă, se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, art. 21,Și art. 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că obiectul cauzei deduse judecăţii îl reprezintă anularea procesului-verbal de control din 08 decembrie 2011 emis de Compartimentul Teritorial de Inspecţie Sociala Călăraşi.
Conform art. 10 din Legea nr. 544/2004, acţiunile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor fiscale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Având în vedere că, în speţă, se solicita anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, în lumina textului de lege anterior citat, reiese ca are competenţă de soluţionare tribunalul, iar nu curtea de apel.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.E.C. B. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S.P.V. – D.G.I.S., în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1751/2013. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 1754/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
