ICCJ. Decizia nr. 1754/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1754/2013
Dosar nr. 6433/198/2012
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 28 august 2012, reclamanta R..N.P. R. prin Direcţia Silvică Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Berislăveşti, a solicitat obligarea acestuia să permită transportul pe drumurile forestiere Codrea în lungime de 2,5 km şi Ţigănie-Codrea în lungime de 4,5 km.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a interzis accesul pe drumurile forestiere menţionate a mijloacelor de transport a materialului lemnos aparţinând SC F. SRL, beneficiar al masei lemnoase din partida Berislăveşti, pe motiv că aceste drumuri sunt drumuri comunale aflate în administrarea Consiliului Local Berislăveşti.
A susţinut că pârâtul, în mod nelegal, a înregistrat drumurile forestiere în anexa 16 la H.G. nr. 1362/2001, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Berislăveşti.
Reclamanta a precizat că pe rolul Judecătoriei Brezoi se află Dosarul nr. 5083/198/2012 având ca obiect constatarea nulităţii parţiale a H.G. 1362/198/2001 în ceea ce priveşte drumurile Codrea şi Țigănie – Codrea.
A mai arătat că cele două drumuri sunt drumuri forestiere proprietatea statului, iar terenurile pe care sunt amplasate sunt cuprinse în amenajamentul silvic, astfel că înregistrarea acestora în anexa la H.G. 1362/2001 este nelegală.
2. Hotărârea Judecătoriei Brezoi
Prin Sentinţa civilă nr. 3246 din 01 octombrie 2012, Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit art. 581 alin. (2) C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Fondul dreptului litigios îl constituie includerea drumurilor forestiere Codrea şi Țigănie-Codrea în inventarul domeniului public al Comunei Berislăveşti, prin H.G. nr. 1362/2001, împotriva acestei hotărâri de guvern reclamanta formulând acţiune în anulare, ce face obiectul Dosarului nr. 5083/198/2012 aflat în prezent pe rolul Judecătoriei Brezoi.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel.
În speţă, fiind vorba de un act administrativ emis de o autoritate publică centrală a cărui legalitate se contestă, din punct de vedere material şi teritorial competenţa de soluţionare a litigiului în fond revine Curţii de Apel Piteşti.
3.Hotărârea Curţii de Apel Piteşti
Curtea de Apel Piteşti, verificându-şi competenţa, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei.
Prin Sentinţa civilă nr. 369 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că „fondul dreptului” la care face trimitere art. 581 alin. (2) C. proc. civ. nu îl constituie nulitatea hotărârii de guvern, ci dreptul de folosi/administra terenul, drept pe care pretind ambele părţi că îl au.
Prin urmare, litigiul din speţă nu are natura unui litigiu de contencios administrativ pentru a fi soluţionat de o instanţă cu această specializare. De asemenea, în cauză nu este implicată nicio o autoritate publică centrală şi cu atât mai puţin se pune în discuţie legalitatea unui act emis de o astfel de autoritate pentru a se pretinde că instanţa competentă în primă instanţă ar fi curtea de apel.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, art. 21,Și art. 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a reţinut că reclamanta a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâtului Consiliul Local al Comunei Berislăveşti să permită acesteia folosirea drumurilor forestiere pentru transportul de material lemnos.
De asemenea, prin cererea formulată, reclamanta a invocat caracterul abuziv al acţiunilor comise de pârât, care, fără a avea un titlu valabil, ar fi restricţionat accesul pe teren pentru reclamanta ce are drept de administrare, motivat de faptul că aceste drumuri se află în administrarea Consiliului local Berislăveşti, fiind cuprinse în anexa 16 – poziţia 20 la H.G. nr. 1362/2001 prin care s-a aprobat inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Berislăveşti.
Înalta Curte a constatat că, în speţă, fondul dreptului la care face trimitere art. 581 alin. (2) C. proc. civ. nu îl constituie nulitatea hotărârii de guvern, ci dreptul de a folosi/administra drumurile forestiere, drept pe care ambele părţi pretind că îl au.
Astfel, litigiul din speţă nu are natura unui litigiu de contencios administrativ. De asemenea, nu este implicată nicio autoritate publică centrală şi nici nu se pune în discuţie legalitatea unui act administrativ emis de o atare autoritate.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 contenciosul administrativ este activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Prin urmare, faptul că pârâtul este o autoritate publică locală nu atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ pentru cenzurarea oricărei acţiuni a acestuia, în condiţiile în care jurisdicţia contenciosului administrativ este una specială şi, pe cale de consecinţă, restrictivă. Acţiunile care nu sunt consecinţa aplicării unui act administrativ, actele materiale de ocupare a unui teren sau de limitare a accesului altor persoane la folosirea unor drumuri, cum este cazul în speţă, chiar dacă s-ar întemeia pe dreptul de proprietate publică, reglementat în C. civ., nu sunt acte de administraţie, ci acţiuni civile, cenzurabile în instanţa de drept comun ca şi în cazul în care subiectul activ al acţiunilor pretins abuzive ar fi o persoană de drept privat.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta R.N.P. R. prin Direcţia Silvică Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Berislăveşti, în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1753/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 19/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
