ICCJ. Decizia nr. 2927/2013. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2927/2013
Dosar nr. 8576/2/2011
Ședința publică din 7 martie 2013
Asupra recursului de faţă:
Dina analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 8576/2/2011, la data de 03 octombrie 2011, reclamantul R.V.V. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, Guvernul României, Ministerul Finanţelor, Instituţia Primarului, Primăria Mun. Bârlad, C.L. al Mun. Bârlad şi Instituţia Prefectului Vaslui solicitând obligarea autorităţilor administraţiei publice să îşi execute lucrările administrative (obligaţia de „a face" - art. 5802
, art.5805 şi art. 572 C.pr.civ.) şi să respecte art. 44 coroborat cu art. 136 alin. (5) din Constituţia României şi celelalte legi referitoare la garantarea dreptului de proprietate, cu aplicarea directă a garanţiilor art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia – C.E.D.O., urmând ca instanţa să stabilească responsabilitatea, pentru fiecare instituţie în parte, pentru neexecutarea obligaţiei de „a face".
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că cererea este admisibilă în condiţiile disp. art. 1 şi art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea 554/2004 şi a celor mai sus arătate, iar cerinţa „ plângerii prealabile „ din art. 7 al Legea nr. 554/2004, a fost suplinită cu vârf şi îndesat, prin toate judecăţile desfăşurate din anul 2001 şi până în prezent. Or, este de principiu că, cea mai energică Notificare - în înţelesul disp. art. 1075 C. civ., este cererea de chemare în judecată, respectiv toate judecăţile pe care le-a desfăşurat.
A arătat că aceste entităţi nu explică/nu justifică/nu dovedesc, încălcare termenelor şi termenilor/condiţiilor prevăzute de către lege, şi nici că îşi respectă obligaţiile statuate prin lege. Nu pot justifica aceste entităţi în nici un chip, depăşirea termenului legal de soluţionare a notificărilor şi tocmai de aceea se invocă art. 8 din Legea nr. 262/2007 cu aplicarea disp. art. 998, 1075, 1082, 1084 şi 1088 C. civ., şi, de asemenea art. 998 Și art. 1000 din acelaşi, solicitându-se: daune - interese, daune moratorii etc.
De asemenea, s-a făcut trimitere de către reclamant la mai multe decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unor recursuri în interesul legii (Decizia nr. 20/2007, Decizia nr. 32/2008, Decizia nr. 33/2008) şi la jurisprudenţa C.E.D.O. în materia încălcărilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie.
Pârâtul Guvernul României, a formulat întâmpinare la data de 11 ianuarie 2012 prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, raportat la dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
S-a mai invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, care este un organ colegial, fără personalitate juridică civilă, ce asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării, precum şi conducerea generală a administraţiei publice, iar pentru realizarea atribuţiilor sale adoptă acte administrative de autoritate pe baza şi în vederea executării legii.
Cum însă, în speţă, nu se contestă legalitatea unui act administrativ al Guvernului României, iar reclamantul nu se află în faţa unui refuz nejustificat, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, această autoritate nu poate figura ca parte în litigiul dedus judecăţii, nefiind chemată să răspundă în condiţiile legii speciale a contenciosului administrativ, pentru actele de autoritate adoptate pe baza şi în vederea executării legii.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 137 din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a anulat acţiunea reclamantului pentru lipsa obiectului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. stabilesc elementele pe care orice cerere de chemare în judecată trebuie să le cuprindă, nerespectarea acestor cerinţe atrăgând sancţiuni diferite în funcţie de natura şi importanţa menţiunilor respective iar potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ., Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura va fi declarată nulă, astfel încât acţiunea reclamantului este nulă.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu a manifestat o conduită activă şi nu a stăruit prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului şi nu a cerut nici o explicaţie, nu a pus în dezbaterea părţilor, potrivit art. 129 alin. (4) C. proc. civ.
De asemenea a susţinut că instanţa de fond a încălcat garanţiile date de art. 6 din C.E.D.O. cu privire la un proces echitabil.
A susţinut că a arătat instanţei de fond că nu există corelaţie între Raportul de evaluare din 12 decembrie 2003 al Comisiei pentru Legea nr. 10/2001 din Primăria Bârlad şi Raportul de expertiză tehnică imobiliară din 23 noiembrie 2009.
A arătat că o astfel de plângere a fost soluţionată de C.E.D.O., la 19 ianuarie 2010.
A invocat cauza R. contra României din 2004 şi a susţinut că C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale datorate unei hotărâi judecătoreşti şi că nu poate fi primită susţinerea instanţei de fond potrivit căreia solicitarea reclamantului vizează aspecte reglementate de legi.
Totodată a precizat că a anexat chiar la cererea introductivă adresa A.N.R.P. din 23 aprilie 2009, Și din 24 aprilie 2009 către Agentul Guvernamental pentru C.E.D.O.
A invocat excepţia nulităţii sentinţei atacate, deoarece procedura nu a fost îndeplinită cu respectarea cerinţelor legii, instanţa respingând cererea fără a cerceta fondul cauzei precum şi prevederile art. 21 din Legea nr. 262/2007 şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat.
Înalta Curte reţine că obiectul cererii cu care reclamantul a învestit instanţa constă în „obligarea autorităţilor administraţiei publice să îşi execute lucrările administrative şi să respecte art. 44 coroborat cu art. 136 alin. (5) din Constituţia României şi celelalte legi referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi să stabilească responsabilitatea, pentru fiecare instituţie în parte, pentru neexecutarea obligaţiei de a face ”, astfel că pretenţiile reclamantului nu pot fi apreciate ca având un caracter clar, precis şi determinat, încât instanţa să poată avea posibilitatea să se pronunţe asupra acestora.
Cererea de chemare în judecată reprezintă actul de procedură prin care se promovează acţiunea civilă.
Potrivit dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., „ - Cererea de chemare în judecata va cuprinde:
1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. (1) teza a II- a sunt aplicabile. Daca reclamantul locuieşte în străinătate, va arata si domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
2. numele si calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia si sediul profesional. Dispoziţiile art. 82 alin. (1) teza a II- a sunt aplicabile în mod corespunzător;
3. obiectul cererii si valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
Pentru identificarea imobilelor se va arata comuna şi judeţul, strada si numărul, iar, în lipsa, vecinătăţile, etajul si apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciara, numărul de carte funciara şi numărul topografic;
4. arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câţi pârâţi sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţa; copiile vor fi certificate de reclamant ca sunt la fel cu originalul.
Se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricina, rămânând că instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime.
Dacă înscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.
Când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau jurământul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoana a acestuia.
Când se va cere dovada cu martori, se vor arata numele si locuinţa martorilor, dispoziţiile art. 82 alin. (1) teza a II- a fiind aplicabile în mod corespunzător;
6. Semnătura”
Având în vedere aceste dispoziţii precum şi prevederile art. 133 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora „ Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă ”, Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de fond a fost legală şi temeinică.
Soluţia statuată de norma legală enunţată este firească, întrucât în lipsa elementelor menţionate nu se poate concepe desfăşurarea activităţii de judecată, sub aspectul obiectului cererii fiind de remarcat şi obligaţia expresă a instanţei de a se pronunţa numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, reglementată prin art. 129 alin. (6) C. proc. civ., obligaţie ce nu poate fi respectată decât în condiţiile în care obiectul cererii este determinat.
Cum, în speţă, reclamantul nu precizează în ce constau lucrările administrative pe care autorităţile trebuie să le execute, referirea generală la obligarea autorităţilor la respectarea dispoziţiilor din legi şi din Constituţie ce garantează şi recunosc dreptul la proprietate privată nu poate face obiect al unei cereri de chemare în judecată fără a însoţi o pretenţie concretă, determinată, legată de încălcarea dreptului de proprietate cu privire la un anumit bun aparţinând reclamantului.
Aşa fiind şi constatând că motivele de recurs formulate de recurentul reclamant nu sunt întemeiate, nici sub aspectul încălcării formelor de procedură, instanţa de fond îndeplinind procedura de citare cu partea, în condiţiile prevăzute de art. 92 alin. (3) şi art. 114 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.V. împotriva Sentinţei nr. 137 din 11 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 29/2013. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 2928/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
