ICCJ. Decizia nr. 2929/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2929/2013
Dosar nr. 333/64/2012/a1
Ședința publică din 7 martie 2013
Asupra recursului de faţă:
Dina analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 333/64/2012, reclamanta Comuna Zagon prin primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al Finanţelor publice;
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat, în acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei".
Având în vedere faptul că O.U.G. nr. 15/2012 încalcă flagrant prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, în sensul că aceasta nu a fost adoptată având ca motiv existenţa unei situaţii extraordinare şi nici nu conţine motivarea urgenţei emiterii acesteia, există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestui act normativ.
Mai mult, a arătat reclamanta, conform principiilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, orice proiect de act normativ necesită consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constitutive şi participarea activă a cetăţenilor în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.
De asemenea, legalitatea art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 este pusă sub semnul întrebării din moment ce, la nici 24 de ore de la învestirea Guvernului, în prima şedinţă de guvern, au fost retrase sumele alocate uniţilor administrativ-teritoriale prin H.G. nr. 255/2012.
Astfel, fără o analiză prealabilă, fără o argumentare pertinentă, în prima şedinţă de guvern a fost adoptată această O.U. care afectează comunităţile locale şi simplul cetăţean având în vedere că sumele alocate prin hotărârea susmenţionată erau necesare pentru buna administrare a autorităţilor locale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi cofinanţările unor proiecte cu finanţare externă.
Reclamanta a mai susţinut că este îndeplinită şi cea de a doua condiţie a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că trebuie prevenită producerea unei pagube iminente.
În cauză pârâţii au depus întâmpinări prin care au invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare a art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012, cu motivarea că O.U.G. susmenţionată nu face parte din categoria actelor administrative aşa cum acestea sunt definite prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin încheierea de şedinţă din data de 28 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 333/64/2012, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012, formulată de Comuna Zagon, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că dispoziţiile art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004 reprezintă sediul materiei în domeniul suspendării actelor administrative şi acestea reglementează suspendarea executării doar atunci când obiect al acţiunii în anulare este un act administrativ iar nu o ordonanţă emisă de guvern.
Ordonanţele de urgenţă sunt acte normative cu putere de lege, adoptate de Guvern în virtutea delegării legislative reglementate de art. 115 alin (4) Și alin. (8) din Constituţia Romanii şi supuse aprobării Parlamentului. Ele exced deci sferei actelor administrative, iar suspendarea executării dispoziţiilor acestora nu este admisibila în sensul art. 14 Și art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, Comuna Zagon prin primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că soluţia dată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică şi a solicitat suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat. In acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei".
A susţinut că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Totodată a reiterat motivele formulate prin acţiunea de fond arătând faptul că art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 încalcă flagrant prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, în sensul că aceasta nu a fost adoptată având ca motiv existenţa unei situaţii extraordinare şi nici nu conţine motivarea urgenţei emiterii acesteia, astfel că există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestui act normativ.
A mai susţinut recurenta că legiuitorul a fixat cadrul procedural pentru anularea ordonanţelor emise de Guvern iar acolo unde a considerat necesar a statuat şi paşii care trebuie sau nu trebuie urmaţi - după caz - cu titlu de excepţie de la regula generală, în cazul cererii de anulare a unei ordonanţe. (art. 9 din lege, precum şi art. 7, alin. (5) care prevede că "în cazul acţiunilor introduse de Prefect, Av. Poporului, Ministerul Public, A.N.F. P. sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă").
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „ În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Rezultă, aşadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiţii: iniţierea procedurii de anulare a unui act administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
În speţă reclamanta a solicitat suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al Finanţelor publice;
Definiţia actului administrativ este data de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, conform cărora,, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;"
Ordonanţele de urgenţă sunt acte normative cu putere de lege, adoptate de Guvern în virtutea delegării legislative reglementate de art. 115 alin (4) Și alin. (8) din Constituţia Romanii şi supuse aprobării Parlamentului.
Potrivit art. 115 alin. 94) Și alin. (8) din Constituţia României „(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
Astfel că, în mod corect a stabilit prima instanţă că ele exced sferei actelor administrative, iar suspendarea executării dispoziţiilor acestora nu este admisibila în sensul art. 14 Și art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comuna Zagon prin primar împotriva încheierii din 28 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, în Dosarul nr. 333/64/2012, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2928/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2934/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
