ICCJ. Decizia nr. 292/2013. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 292/2013
Dosar nr. 1258/33/2012
Şedinţa publica din 22 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei,
Cadrul procesual,
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 august 2012, reclamanţii T.J. şi T.D., în contradictoriu cu pârâtul B.G., Conducătorul C.C.S.D., au solicitat instanţei aplicarea unei amenzi de 20% din salariul brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului C.C.S.D. de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 392 din 30 iunie 2011, respectiv de la data de 18 iunie 2012 şi până la data emiterii titlului de despăgubire pentru imobilele terenuri evidenţiate în Hotărârea nr. 205, Alba Iulia, nr. 913,și nr. 915 din data de 30 martie 2010, emisă de Comisia Judeţeană Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilele amintite mai sus, dobânda calculată de la data de 18 iunie 2012 şi până la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în favoarea reclamanţilor; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin Sentinţa civilă nr. 392/2011 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în Dosarul nr. 595/33/2011, C.C.S.D., a fost obligată să numească un evaluator autorizat în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii cuvenite pentru imobilele evidenţiate în hotărârea nr. 205/913 și 915 din 30 martie 2010 a Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate şi să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire ţinând cont de valoarea stabilită prin evaluator.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 2483/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins recursul şi în acest context au adresat o cerere preşedintelui A.N.R.P. solicitând punerea în executare.
Prin adresa nr. 4836/2012 au fost informaţi că dosarele nu au fost retrimise comisiei de la Primăria Municipiului Alba Iulia, motiv pentru care nu vor putea fi introduse în următoarea şedinţă. De asemenea, au fost informaţi că prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea procedurilor de acordare a despăgubirilor până la 15 mai 2012.
Dat fiind soluţia irevocabilă din dosar nr. 595/33/2011, autoritatea avea obligaţia de a o pune în executare sens în care trebuia să facă demersurile necesare.
Tergiversarea este una nejustificată, iar cele evocate prin adresa anterior menţionată sunt inaplicabile, întrucât actul normativ produce efecte pentru viitor, iar sentinţa este anterioară emiterii lui.
Prin urmare, au susţinut că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv aplicarea unei amenzi pe zi de întârziere şi despăgubiri constând în dobânda legală.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în considerarea că atribuţiile în emiterea deciziilor aparţine Comisiei, preşedintele asigurând doar conducerea lucrărilor comisiei, votul său fiind egal cu al celorlalţi membrii, iar pe fondul cererii, respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 806 din data de 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului invocată prin întâmpinare, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul T.J. în contradictoriu cu pârâtul B.G., Conducătorul C.C.S.D. şi, în consecinţă, a aplicat o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului autorităţii publice C.C.S.D., B.G. de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei nr. 392/2011, respectiv data de 18 iunie 2012 şi până la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilele terenuri evidenţiate în hotărârea nr. 205, nr. 913 și nr. 915. Alba Iulia.
Totodată, a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru întârziere şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli parţiale de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia invocată de pârât nu poate fi reţinută pe considerentul că a existat o perioadă de suspendare până la numirea sa prin decizie şi nici pe considerentul votului, în condiţiile în care s-a relatat că la data solicitării pârâtul avea calitatea de preşedinte.
În plus, Curtea a apreciat că, textul art. 24 din Legea nr. 554/2004 referindu-se în mod expres la,,conducătorul autorităţii” care, în opinia legiuitorului, este răspunzător de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti care sunt opozabile instituţiei pe care o conduce, calitatea procesuală pasivă este stabilită expres prin lege.
Referitor la susţinerile pârâtului în sensul că au apărut reglementări ce au statuat suspendarea procedurilor, prima instanţă a reţinut că invocarea suspendării nu poate fi reţinută ca motiv în justificarea nerespectării unei hotărâri judecătoreşti prin care autoritatea publică era deja obligată să numească evaluator şi să emită titlul de despăgubire.
Cât priveşte pretenţia privind plata despăgubirilor la nivelul dobânzii legale, Curtea, deşi nu a negat faptul ca există temei procedural pentru o astfel de solicitare, modul de cuantificare nu corespunde legislaţiei speciale –Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 806 din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul B.G., Preşedintele C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea greşită a art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 13 din Titlul al VII-lea Legii nr. 247/2005 şi că, prin aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 4/2012, nu se mai poate pune în discuţie neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătoreşti.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Ulterior pronunţării Sentinţei nr. 392 din data de 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj, irevocabilă la data de 18 iunie 2012, în legătură cu a cărei executare a fost promovată acţiunea în cauza de faţă, prin O.U.G. nr. 4/2012, activitatea de emitere a titlurilor de despăgubire a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni, ce a fost ulterior prelungită, prin Legea nr. 117/2012, până în 15 mai 2013.
Se constată, aşadar, că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 şi, ulterior, a Legii nr. 117/2012, au fost suspendate procedurile de evaluare şi de emitere a titlurilor de despăgubire, legiuitorul instituind un tratament unitar pentru toate persoanele ale căror dosare se află în curs de soluţionare la C.C.S.D.
Această reglementare este de natură a oferi un remediu legislativ temporar, până la adoptarea unor măsuri cu caracter general menite să înlăture disfuncţionalităţile mecanismului de restituire sau despăgubire, urmând ca statul, cu respectarea hotărârii pilot a C.E.D.O., să aleagă măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale ale celor îndreptăţiţi.
În cauză sunt, deci, aplicabile cele două acte normative, intimaţii-reclamanţi fiind, conform prevederilor acestora, titularii unui drept afectat de un termen suspensiv, a cărui realizare (emiterea titlului reprezentând decizia de despăgubire) nu poate fi obţinută înainte de împlinirea respectivului termen.
Î n jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg s-a arătat că, atunci când autorităţile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească şi nu îndeplinesc această obligaţie, în vederea aplicării unei sancţiuni trebuie să se ţină seama de circumstanţele specifice fiecărui caz, precum şi de atitudinea autorităţilor, de eventuala „inerţie” a acestora ).
Această răspundere funcţionează, deci, numai ca sancţiune a stării de inerţie. Or, în litigiul de faţă, fiind suspendată prin lege activitatea autorităţii publice, în ceea priveşte emiterea titlurilor de despăgubire, nu se poate reţine existenţa unei atitudini de pasivitate care să fie sancţionabilă.
Astfel fiind, recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi modificată, în sensul respingerii acţiunii formulată de T.J. şi T.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.G., Preşedintele C.C.S.D. împotriva Sentinţei civile nr. 806 din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul ca respinge acţiunea formulată de T.J. şi T.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 283/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 315/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
