ICCJ. Decizia nr. 315/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.315/2013
Dosar nr. 12239/2/2010
Ședința publica din 24 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamantului V.M. a chemat in judecata pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Clubul Sportiv D. Bucureşti pentru plata ajutorului cuvenit potrivit legii la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 158369 din 12 martie 2010 a Casei de Pensii a Ministerul Administrației și Internelor, a fost pensionat la data de 18 noiembrie 2009, iar potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) lit. g), alin. (2) și alin. (4) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, raportate la art. 28 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privim Statutul poliţistului, la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie, trebuia sa beneficieze de un ajutor, stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziţiei de activitate, egal cu 20 de salarii.
La 27 aprilie 2011 pârâtul Ministerul Administrației și Internelor , a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calităţii procesuale pasive a sa întrucât președintele Clubului Sportiv D. București are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect întrucât a primit ajutorul solicitat la 22 februarie 2011, fiindu-i achitata suma de 44.022 lei.
La 8 iunie 2011 a depus întâmpinare si paratul Clubul Sportiv D. București, care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, depunând totodată statul de plata a soldelor compensatorii.
La termenul din 8 iunie 2011 reclamantul a depus cerere modificatoare prin care a solicitat sa i se achite diferența intre suma plătită si suma actualizata cu rata inflației pentru perioada noiembrie 2009 - februarie 2011.
A mai solicitat si achitarea dobânzii legale pentru aceeași perioada.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 6991 din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor; s-a admis in parte acţiunea, astfel cum a fost formulată şi modificată de reclamantul V.M. , în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Clubul Sportiv D. Bucureşti şi au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului actualizarea sumei de 44.022 lei pentru perioada 12 martie 2010 şi până la 22 februarie 2011. S-au respins în rest solicitările reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive că paratul Ministerul Administratiei și Internelor este ordonator principal de credite conform O.U.G. nr. 30/2007, iar in lipsa disponibilităților, ordonatorul terțiar de credite nu poate face plata sumelor solicitate de reclamant.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că reclamantul este in drept sa fie despăgubit pentru faptul ca nu a primit ajutorul prevăzut de art. 27 din O.G. nr. 38/2003 la momentul încetării raporturilor de serviciu cu drept de pensie, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului astfel că a fost apreciată întemeiata solicitarea acestuia de a primi si actualizarea sumei la care avea dreptul.
S-a mai reţinut ca decizia de pensionare a fost emisa la data de 12 martie 2010, data la care se poate considera ca reclamantul a îndeplinit condițiile art. 27 al. (1) din O.G. nr. 38/2003, neavând relevanţă data pentru care s-a stabilit că reclamantul are dreptul la pensie.
Totodată, judecătorul fondului a apreciat că, fiind vorba despre o pensionare anticipata, paratele nici nu aveau cum sa prevadă in bugetele proprii sume necesare plații drepturilor solicitate de reclamant in anul 2009.
In ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de acordare a dobânzii legale, prevăzută de O.G. nr. 9/2000, a considerat instanţa că aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamantul nu poate beneficia de doua reparații ale prejudiciului pentru aceeași perioadă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul pârât, Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că potrivit dispoziţiilor art 57 din O.G. nr. 38/2003 acordarea drepturilor băneşti se face in limita fondurilor bugetare aprobate anual unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar art. 14 din Legea nr. 500/2002 prevede că nu se pot angaja cheltuieli din fonduri publice fără a fi aprobate potrivit legii şi fără a exista prevedere bugetară, astfel că de la momentul încetării raporturilor de serviciu ale intimatului – reclamant şi până la alocarea sumelor necesare pentru plata ajutoarelor, nu a existat nici o posibilitate pentru efectuarea plăţii.
A arătat recurentul că raportat la aceste dispoziţii legale nu se poate reţine o culpă in sarcina autorităţii, astfel că nu se poate dispune repararea prejudiciului prin actualizarea sumei cu rata inflaţiei, prejudiciul fiind datorat unei cauze neimputabile instituţiei.
Procedura în fața instanței de recurs.
Reclamantul – intimat – a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat reclamantul că prevederile Legii nr. 500/2002 nu pot constitui un impediment in calea îndeplinirii unei obligaţii legale, mai ales in situaţia in care norma specială este cea care reglementează raporturile juridice de serviciu ale poliţiştilor.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamantul V.M. a chemat in judecată pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Clubul Sportiv D. Bucureşti pentru plata ajutorului cuvenit potrivit legii la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie, respectiv art. 27 alin. (1) lit. g), alin. (2) și alin. (4) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, raportate la art. 28 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Prin Decizia nr. 158369 din 12 martie 2010 a Casei de Pensii a Ministerul Administratiei și Internelor , a fost trecut in rezervă anticipat, la data de 18 noiembrie 2009.
Întrucât la data de 22 februarie 2011 reclamantul a primit ajutorul solicitat, fiindu-i achitată suma de 44.022 lei (fila 17 dosar fond ) şi-a modificat acţiunea in sensul achitării diferenţei între suma plătită şi suma actualizată cu rata inflaţiei, in perioada noiembrie 2009 – februarie 2011, precum şi in sensul achitării dobânzii legale la suma datorată pentru aceeaşi perioadă.
Înalta Curte apreciază că, in mod judicios instanţa de fond a constatat că reclamantul este in drept să fie despăgubit pentru faptul că nu a primit ajutorul prevăzut de lege la momentul încetării raporturilor de serviciu cu drept de pensie, având in vedere principiul reparării integrale a prejudiciului.
Potrivit dispoziţiilor art 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa la soluţionarea cererii hotărăşte şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
O.G. nr. 38/2003 nu conţine nicio prevedere referitoare la dobânda aplicabilă în cazul neplăţii la termen a unei obligaţii băneşti, de unde rezultă împrejurarea că aceasta nu poate fi plătită de „angajator” şi nici acordată de instanţa de judecată, însă intimatul – reclamant este in drept să solicite actualizarea plăţii cu rata inflaţiei, în virtutea dispoziţiilor art. 3712 alin. (3), teza a II-a, C. proc. civ., având in vedere că pârâții şi-au executat cu întârziere obligaţia, care a devenit exigibilă la data emiterii deciziei de pensionare.
Aşadar, suma neachitată nu este purtătoare de dobânzi, însă, conform principiilor generale prin care trebuie asigurată şi păstrată valoarea reală a obligaţiei băneşti de plată, suma urmează să fie reactualizată la data executării, cu indicele de inflaţie.
Apărarea recurentului, în sensul că drepturile băneşti se acordă în limita fondurilor aprobate anual, nu poate fi luată în considerare deoarece recurentul are obligaţia plăţii într-un termen rezonabil, conform principiilor prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar pe de altă parte neprevederea in buget a unor sume cuvenite din obligaţii ce izvorăsc din lege, cum este cea a ajutorului in cazul pensionării, nu poate fi imputată reclamantului.
De asemenea, Înalta Curte mai reţine că plata sumelor datorate s-a realizat la mai bine de un an de la naşterea obligaţiei, ulterior sesizării instanţei de judecată.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1), C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, împotriva sentinţei nr. 6991 din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 292/2013. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 318/2013. Contencios → |
|---|
