ICCJ. Decizia nr. 2935/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2935/2013
Dosar nr. 443/45/2011
Ședința publică din 7 martie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, sub nr. Dosar 443/45/2011, reclamanta C.R. a solicitat obligarea pârâtei C.N.P.P. la punerea în executare a Sentinţei nr. 220/ CA din 14 decembrie 2009, amendarea acesteia pentru refuzul nejustificat de punere în executare a sentinţei şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, începând cu data de 1 iunie 2010.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 451/2009, emis de pârâtă, s-a dispus încetarea raportului său de serviciu. Prin Sentinţa nr. 220/CA/2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3872/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus anularea ordinului mai sus indicat şi reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută.
A susţinut reclamanta că, deşi a solicitat de mai multe ori repunerea în funcţia deţinută, instituţia publică pârâtă a refuzat să dea curs solicitării.
La termenul din data de 9 iunie 2011, s-a depus la dosar o cerere modificatoare, prin care s-a precizat obiectul acţiunii în sensul că solicită aplicarea Preşedintelui C.N.P.A.S. a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere; despăgubiri pentru întârzierea punerii în executare a hotărârii în cuantum de 36.000 lei; Obligarea C.N.P.A.S. la plata salariilor restante cuvenite, începând cu data de 1 iunie 2010 şi până la data formulării prezentei cereri.
La data de 9 august 2011, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanta a fost reintegrată în funcţia deţinută.
S-au invocat excepţiile de netimbrare, a lipsei de interes a reclamantei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui C.N.P.P.
Prin încheierea din 15 septembrie 2011 a fost respinsă excepţia netimbrării.
La termenul din 15 septembrie 2011, reclamanta a formulat cerere de renunţare la judecata cererii privind aplicarea unei amenzi Preşedintelui C.N.P.P.
Prin încheierea de la termenul din 6 octombrie 2011, instanţa a luat act de renunţarea la judecată.
La data de 21 octombrie 2011, reclamanta a depus la dosar o nouă cerere precizatoare în care a arătat că înţelege să se mai judece doar cu C.N.P.P.
S-a mai arătat că daunele solicitate au caracterul unor daune morale şi sunt în cuantum de 36.000 lei.
La data de 22 noiembrie 2011, s-a depus la dosar, de către reclamantă, o a patra cerere precizatoare în care reclamanta a arătat că prin acţiune a înţeles să solicite:
- plata de despăgubiri pentru întârzierea punerii în executare a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 460/45/2009 în cuantum de 36.000 lei.
- plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate începând cu data de 1 iunie 2010 (momentul în care Sentinţa civilă nr. 220/CA/2009 a rămas irevocabilă) şi până la data introducerii prezentei acţiuni – 18 mai 2011 ( data promovării prezentei acţiuni), conform art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 14 din Legea nr. 285/2010”.
Instanţa a pus în discuţie utilitatea efectuării unei expertize contabile, însă reclamanta a refuzat administrarea acestei probe.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 36 din 3 februarie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale pasive.
A admis, în parte, acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a despăgubirilor pentru punerea în întârziere în executare a Sentinţei nr. 220/CA/2009 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2872/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, despăgubiri pentru întârziere egale cu contravaloarea drepturilor băneşti neîncasate de reclamantă în perioada 1 iulie 2010 – 31 martie 2011, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie calculat până la momentul plăţii efective.
A respins restul solicitărilor.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin Sentinţa nr. 220/ CA din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 2872 din 1 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus anularea Ordinului nr. 451/2009, reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută, luându-se act de renunţarea acesteia la cererea privind achitarea drepturilor salariale.
Deşi potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 pârâta C.N.P.P. avea obligaţia să respecte obligaţia dispusă prin hotărârea judecătorească şi să o reîncadreze pe reclamantă în funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului nr. 451/2009, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabilă a hotărârii, aceasta a dispus repunerea în funcţia deţinută abia la data de 31 martie 2011 prin Ordinul nr. 661/2011.
Potrivit dispoziției art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care termenul de 30 de zile nu este respectat, i se cuvine reclamantului despăgubiri pentru întârziere.
Prin urmare, instanţa a apreciat că instituţia publică pârâtă este obligată la plata, către reclamantă, a despăgubirilor de întârziere, apreciind cuantumul acestora ca reprezentând contravaloarea drepturilor salariale pe care reclamanta ar fi trebuit să le obţină în perioada 1 iulie 2010 şi până la data de 31 martie 2011, sumă actualizată cu indicele de inflaţie.
Instanţa a respins ca neîntemeiată cealaltă solicitare a reclamantei din ultima precizare a acţiunii, privind plata de despăgubiri, în această materie legiuitorul înţelegând să acorde pentru nerespectarea obligaţiilor stabilite prin titluri executorii în materia contenciosului administrativ doar daune de întârziere.
Excepţiile privind lipsa de interes şi lipsa calităţii procesuale pasive a Preşedintelui C.N.P.P. a rămas fără obiect, având în vedere modificările aduse cererii de chemare în judecată.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârât C.N.P.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice şi invocând prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ.
A susţinut recurenta că prima instanţă în mod eronat a respins excepţia invocată referitoare la netimbrarea acţiunii, având în vedere că obiectul acţiunii deduse judecăţii este evaluabil în bani şi reclamanta trebuia să timbreze în conformitate cu art. 2 lit. c) Legea nr. 146/1997.
Totodată recurenta a precizat că instanţa de fond, în mod greşit, a admis acţiunea reclamantei, obligând instituţia la acordarea unor despăgubiri materiale pentru întârziere, egale cu contravaloarea drepturilor băneşti neîncasate de reclamantă în perioada 1 iulie 2010 - 31 martie 2011, având în vedere că reclamanta a renunţat la capetele de cerere referitoare la achitarea drepturilor salariale, precum şi la cheltuielile de judecată ocazionate cu soluţionarea Dosarului civil nr. 460/45/2009.
Recurenta a mai criticat sentinţa atacată şi sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1200 lei.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor expuse în continuare:
Prin cererea formulată în prezenta cauză, aşa cum a fost precizată prin ultima cerere din data de 22 noiembrie 2011, reclamanta a solicitat:
- plata de despăgubiri pentru întârzierea punerii în executare a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 460/45/2009 în cuantum de 36.000 lei.
- plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate începând cu data de 1 iunie 2010 (momentul în care Sentinţa civilă nr. 220/CA/2009 a rămas irevocabilă) şi până la data introducerii prezentei acţiuni – 18 mai 2011, conform art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 14 din Legea nr. 285/2010.
Prin Sentinţa nr. 36 din 3 februarie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ Și fiscal, a admis, în parte, acţiunea reclamantei şi a obligat C.N.P.P. la plata către reclamantă a despăgubirilor pentru punerea în întârziere în executare a Sentinţei nr. 220/CA/2009 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2872/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, despăgubiri pentru întârziere egale cu contravaloarea drepturilor băneşti neîncasate de reclamantă în perioada 1 iulie 2010 – 31 martie 2011, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie calculat până la momentul plăţii efective.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa a respins cealaltă solicitare a reclamantei privind plata de despăgubiri reţinând că, în această materie, legiuitorul a înţeles să acorde pentru nerespectarea obligaţiilor stabilite prin titluri executorii doar daune de întârziere.
Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică în raport cu dispoziţiile Sentinţei civile nr. 220/ CA din 14 decembrie 2009, conţinutul cererii reclamantei şi dispoziţiile legale în materia contenciosului administrativ.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 220/ CA din l4 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea Ordinului nr. 451 din 23 aprilie 2009 emis de C.N.P.A.S. şi reintegrarea acesteia în funcţia de director executiv adjunct la Direcţia Economică, Evidenţă Contribuabili din cadrul Casei Judeţene de Pensii Vaslui.
Totodată, prin aceeaşi hotărâre instanţa a luat act de renunţarea de către reclamantă la capătul de cerere referitor la achitarea drepturilor salariale.
Hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 2872 din 1 iunie 2010 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Rezultă din cele de mai sus, că solicitarea reclamantei la acordarea de despăgubiri, constând din drepturile salariale aferente, cerere formulată în temeiul art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 14 din Legea nr. 285/2010, este total nejustificată, având în vedere cererea de renunţare la aceste drepturi, consfinţită prin Sentinţa nr. 220/CA/2009 a Curţii de Apel Iaşi.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că celălalt capăt de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru întârzierea punerii în executare a Sentinţei nr. 220/CA/2009 a fost respins de prima instanţă, reclamanta neformulând recurs împotriva Sentinţei nr. 36 din 3 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, pe acest aspect.
În fine, Înalta Curte respinge criticile formulate de recurenta pârâtă referitoare la excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, apreciind că sunt aplicabile prevederile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 şi de asemenea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei de interes şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui C.N.P.P.
În consecinţă, având în vedere considerentele mai sus enunţate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată. Va menţine dispoziţiile privind respingerea excepţiei lipsei de interes şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui C.N.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.N.P.P. împotriva Sentinţei nr. 36 din 3 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei C.R., ca neîntemeiată.
Menţine dispoziţiile privind respingerea excepţiei lipsei de interes şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2934/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2937/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
