ICCJ. Decizia nr. 2937/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2937/2013
Dosar nr. 3201/2/2011
Ședința publică din 7 martie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea formulată la data de 6 aprilie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I. solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la trecerea/avansarea sa în corpul ofiţerilor de jandarmi, să-i acorde gradul profesional de ofiţer de jandarmi şi să emită o Dispoziţie de numire pe o funcţie corespunzătoare pregătirii sale profesionale.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că este angajat al MAI şi în iulie 2001 a fost selecţionat şi a susţinut examen de admitere la Facultatea de Drept a Academiei de Politie, Bucureşti, fiind declarat admis.
În perioada anilor 2001-2006 a urmat cursurile Facultăţii de Drept a Academiei de Poliţie, Bucureşti, la forma de învăţământ frecvenţă redusă, în profilul Ştiinţe Juridice, specialitatea Drept, a susţinut examenul de licenţă la Academia de Poliţie, Bucureşti în sesiunea iulie 2006 şi a obţinut media 8 conform Diplomei de Licenţă.
Pe perioada facultăţii atât cursurile cât şi examenul de licenţă desfăşurate în cadrul Academiei de Poliţie, au avut ca obiect aceleaşi materii ca şi la cursurile de zi, ba mai mult chiar examenul de licenţă a avut loc în aceeaşi zi şi în aceleaşi săli de concurs cu studenţii de la cursurile de zi, subiectele fiind comune şi alese prin tragere la sorţi din cadrul aceleiaşi tematici şi bibliografii.
În continuare reclamantul a invocat dispoziţiile H.G. nr. 137/1991 şi nr. 294/2007, art. 23 din Legea jandarmeriei, art. 36 si 45 din Legea nr. 80/1995 susţinând că a fost discriminat faţă de studenţii de la cursurile de zi care au absolvit Facultatea de Drept a Academiei de Politie, Bucureşti, din aceeaşi promoţie.
La data de 1 septembrie 2011, pârâtul M.A.I. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii reclamantului, considerând că acesta este decăzut din dreptul de a formula prezenta acţiune.
Pe fond a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiata.
Prin Sentinţa nr. 7408 din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii.
A respins acţiunea formulată de reclamantul C.A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Cu privire la excepţia tardivităţii a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamantul nu contestă prin acţiune un act administrativ individual, un astfel de act nefiind emis în cauză.
Reclamantul a solicitat avansarea sa în corpul ofiţerilor de jandarmi, acordarea gradului profesional de ofiţer de jandarmi şi emiterea unei dispoziţii de numire într-o funcţie corespunzatoare pregătirii sale.
În acest sens reclamantul a formulat un memoriu la data de 2 februarie 2011, la care i s-a răspuns de către pârât prin adresa din 11 februarie 2011, iar reclamantul a introdus prezenta acţiune la data de 6 aprilie 2011, adică în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat următoarele:
Reclamantul, subofiţer în cadrul Jandarmeriei Române din anul 2001 a absolvit cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie, Bucuresti, forma de învăţământ frecvenţă redusă şi a promovat examenul de licenţă, obţinând diploma de licenţă.
Curtea a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 294/2007, întrucât acest act normativ nu era în vigoare la data absolvirii studiilor de către reclamant.
Legea nr 80/1995 nu prevede obligativitatea ca subofiţerii să fie trecuţi automat în corpul ofiţerilor ci recunoaşte posibilitatea ca absolvenţii cu diplomă de licenţă ai instituţiilor militare de învăţământ superior, anterior subofiţeri în activitate să poată deveni ofiţeri.
Astfel, a apreciat Curtea, reclamantul nu a fost trecut în corpul ofiţerilor în anul absolvirii facultăţii, iar în prezent accederea sa în corpul ofiţerilor se poate face numai în condiţiile prevăzute de art. 9 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, adică condiţionat de existenţa posturilor vacante şi de participarea la concurs.
Art. 21 alin. (3) din legea nr. 360/2002 nu îi este aplicabil reclamantului deoarece acesta nu este poliţist, iar legea se referă la statutul poliţistilor.
Astfel, instanţa a apreciat că tratamentul diferenţiat este justificat obiectiv de un scop legitim, acela de a reglementa evoluţia în cariera a angajaţilor de către M.A.I.
Nu poate fi reţinuta ca fiind discriminatorie situaţia că absolvenţii de la zi au fost încadraţi în corpul ofiţerilor, deoarece acei absolvenţi nu făceau deja parte din structurile M.A.I.
În fine, Curtea a reţinut că în contextul prezentat nu se pot aplica nici dispoziţiile art. 16 din Constituţia României, situaţia absolvenţilor la zi nefiind identică cu cea a subofiţerilor angajaţi deja în structurile M.A.I. şi care au absolvit ulterior facultatea din cadrul Academiei de politie, la frecvenţă redusă.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale în vigoare. Astfel a motivat că Legea nr. 80/1995 nu prevede obligativitatea ca subofiţerii să fie trecuţi automat în corpul ofiţerilor ci recunoaşte doar posibilitatea ca absolvenţii cu diplomă de licenţă ai instituţiilor militare de învăţământ superior, anterior subofiţeri în activitate, să poată deveni ofiţeri. Ori, a precizat recurentul, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 prevede în mod expres şi fără echivoc care este provenienţa ofiţerilor în activitate, situaţia sa fiind individualizată de lit. h) a menţionatului articol: „.subofiţeri în activitate, absolvenţi cu diploma de licenţă ai instituţiilor militare de învatamant superior”
Cu privire la considerentele instanţei de fond, potrivit cărora accederea, în prezent, în corpul ofiţerilor se poate face numai în condiţiile prevăzute de art. 9 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, adică condiţionata de existenta posturilor vacante şi de participarea la concurs, recurentul a susţinut că acest text a fost interpretat greşit ca fiind aplicabil şi situaţiei subofiţerilor în activitate absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior din cadrul M.A.I deşi textul îi exclude expres:" Trecerea agenţilor de poliţie, subofiţerilor şi maiştrilor militari în corpul ofiţerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute cu funcţii de ofiţer, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 63 „ Absolvenţilor prevăzuţi la art. 62 alin. (1), după promovarea examenului de licenţa, li se acorda primul grad de ofiţer.”
De asemenea recurentul a mai arătat că legea prevede într-adevăr examen, dar doar pentru înaintarea în grade superioare conform art. 56, ceea ce nu e cazul său.
Cu privire la neaplicarea H.G. nr. 294/2007, recurentul a susţinut că la data la care a solicitat valorificarea dreptului de a fi înaintat în grad de ofiţer, actul era în vigoare în forma invocata şi chiar în cazul în care s-ar admite raţionamentul Curţii, la data absolvirii era în vigoare H.G. nr. 137/1991 care la art. 8 prevedea acordarea obligatorie a gradului de ofiţer studenţilor ce au promovat anul 3 de studii.
În fine recurentul a arătat că soluţia contravine practicii constante în soluţionarea unor cauze similare fapt ce ridică problema practicii neunitare sancţionată de C.E.D.O.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurentul reclamant este subofiţer în cadrul Jandarmeriei Române din anul 2001, a absolvit cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie, Bucuresti, forma de învăţământ frecvenţă redusă şi a promovat examenul de licenţă, obţinând diploma de licenţă, promoţia 2007.
Recurentul reclamant afirmă că, raportat la prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, M.A.I. avea obligaţia să îi recunoască gradul militar de ofiţer în condiţiile art. 36 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, fac referire la provenienţa ofiţerilor şi nu la obligativitatea acordării gradelor militare celor menţionaţi în lege.
Trecerea poliţiştilor/cadrelor militare într-o categorie/corp superior este reglementată de dispoziţii interne, respectiv Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile M.A.I., secţiunea a V-a, iar din coroborarea dispoziţiilor art. 49 din acest ordin cu dispoziţiile art. 42 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 rezultă că ofiţerii pot proveni din rândul subofiţerilor absolvenţi cu diplomă de licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituţii de învăţământ superior, cu profil corespunzător specialităţilor necesare cadrelor militare, că maiştrii şi subofiţerii dobândesc calitatea de ofiţer după promovarea unui examen sau concurs.
Astfel că, a şa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor legale invocate anterior, art. 36 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, instituie posibilitatea trecerii în corpul ofiţerilor a maiştrilor militari şi subofiţerilor absolvenţi de studii superioare, iar art. 42 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 condiţionează acest lucru de promovarea unui concurs susţinut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcţii de ofiţer, aspect reiterat şi de prevederile art. 9 din Ordinului M.A.I. nr. 665/2008.
Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că, deoarece reclamantul nu a promovat vreun concurs organizat în vederea trecerii în corpul ofiţerilor, nu poate fi admisă cererea privind obligarea M.A.I. la acordarea gradului profesional de ofiţer reclamantului, de la data absolvirii Academiei de Poliţiei.
De asemenea, în ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie, se constată că aceasta vizează în mod expres anul universitar 2007- 2008, potrivit art. 25 din Hotărâre, iar cum reclamantul este absolvent al instituţiei de învăţământ superior în anul 2007, nu poate fi primită cererea de a beneficia de aceste dispoziţii aplicabile după momentul absolvirii sale.
Înalta Curte nu poate reţine nici o presupusă situaţie discriminatorie, reglementată de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, având în vedere Decizia nr. 1325 din 4 decembrie 2008 a Curţii Constituţionale, potrivit căreia dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Faţă de prevederile acestei decizii a Curţii Constituţionale, dar şi datorită faptului că, în materie de discriminare, instanţa cenzurează hotărârile Colegiului Director al C.N.C.D., potrivit art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/200 cu modificările şi completările ulterioare, instanţa a respins acest capăt de cerere formulat de reclamant.
Instanţa apreciază că hotărârile invocate de reclamant ca fiind practică judiciară în materie privesc pe de o parte contestaţii formulate împotriva Hotărârilor C.N.C.D., iar, pe de altă parte, vizează persoane cărora li se aplică dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, şi nu cadre militare, al căror statut este reglementat prin Legea nr. 80/1995, fiind aşadar situaţii de fapt şi de drept total diferite.
În concluzie, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.A. împotriva Sentinţei nr. 7408 din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2935/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2949/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
