ICCJ. Decizia nr. 2951/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2951/2013
Dosar nr. 4785/2/2012
Ședința publică din 7 martie
Asupra recursului de faţă:
Dina analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 28 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4785/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantului Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 40 din 11 aprilie 2012 emisă de M.D.R.T., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:Reclamantul Consiliul Judeţean Dâmboviţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., suspendarea executării Deciziei nr. 40 din 11 aprilie 2012 prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 22 februarie 2012 privind proiectul, cu titlul „ramforsarea şi modernizarea drumurilor judeţene, pe traseul Dobra – Cornăţelu - Braniştea – Titu – Sălcuţa – Odobeşti – Potlogi – Corbii Mari”.
Cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 iar reclamanta a achitat o cauţiune de 1% din suma contestată, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (2) C. proc. fisc.
Curtea a reţinut că, în speţă, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel, s-a reţinut că având în vedere valoarea mare a contractului, executarea actelor administrative atacate ar conduce la perturbarea gravă a desfăşurării activităţii reclamantului care este o autoritate publică la nivel judeţean, respectiv Consiliul Judeţean Dâmboviţa şi din perspectiva serviciilor publice de interes judeţean pe care le furnizează potrivit art. 91 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice.
Contractul de achiziţie publică încheiat în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 din cadrul Proiectului ce a făcut obiectul controlului nu a fost încă finalizat, lucrările de modernizare a drumurilor judeţene fiind în plină desfăşurare, iar pe măsura realizării obiectivelor contractului se decontează lucrările efectuate, astfel încât neplata lucrărilor ar atrage sistarea lucrărilor în întreg judeţul Dâmboviţa.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.D.R.A.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a criticat sentinţa recurată susţinând că instanţa de fond, interpretând greşit actul dedus judecăţii a efectuat o aplicare greşită a legii şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 40 din 11 aprilie 2012 emisă de M.D.R.T.P., deşi reclamanta nu a dovedit întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Cu privire incidenţa „cazului bine justificat”, recurentul a susţinut că aparenţa de nelegalitate a actului administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări de fapt sau de drept care se constituie în „indicii de nelegalitate” şi care rezultă dintr-o analiză simplă şi sumară a dosarului.
Prin argumentele invocate, însă prima instanţă a prejudiciat fondul cauzei, ceea ce contravine art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Cât priveşte paguba iminentă, recurentul a precizat că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri care să dovedească situaţia economică precară a autorităţii şi care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate, fiind fără relevanţă simplele afirmaţii făcute ca atare de instanţa de fond.
Totodată recurentul pârât a susţinut că reclamantul nu a solicitat instanţei şi suspendarea efectelor Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 22 februarie 2012, titlul de creanţă continuând să îşi producă efectele juridice.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „ În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Rezultă, aşadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiţii: iniţierea procedurii de anulare a actului administrativ, existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
În speţă, nu se contestă că recurenta-reclamantă a contestat la instanţa judecătorească măsura de impunere luată.
Celelalte două condiţii, astfel cum rezultă din prevederile legale citate, se determină reciproc, logic neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără existenţa pericolului producerii unei pagube.
Astfel, în timp ce condiţia existenţei unui caz bine justificat se deduce din complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condiţiilor legale şi a împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actului administrativ fiscal contestat, condiţia referitoare la prejudiciu şi la iminenţa producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ fiscal contestat, cu consecinţa imediată şi directă a afectării grave a activităţii unităţii administrativ teritoriale.
În ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, Înalta Curte reţine că reclamanta a oferit indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, iar acestea sunt susţinute de documentele depuse la dosar.
Fără a se pronunţa asupra fondului litigiului instanţa constată inconsecvenţele autorităţii de aplicare a legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice precum şi împrejurările de fapt prezentate în întâmpinare, împrejurări în care Unităţii administrativ teritoriale i-a fost aplicată corecţia financiară de 10% din valoarea contractului de lucrări nr. 489/2009.
Înalta Curte constată că şi condiţia pagubei iminente, definită la art. 2 alin. (1) lit. ş) ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”, este incidentă în cauză, deoarece blocarea conturilor unităţii administrativ teritoriale ar provoca prejudicii grave şi imediate comunităţii.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată, în vederea respectării principiului legalităţii. Atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul urmează a evalua, din punct de vedere legal, actul administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celui vizat.
În plus, instituţia juridică analizată trebuie să ofere o protecţie adecvată împotriva arbitrajului ceea ce realizează şi Legea nr. 554/2004, modificată.
Legiuitorul naţional a fost obligat să găsească criterii pertinente pentru suspendarea executării actelor administrative până la clarificarea exactă a gradului de conformare a acestora cu normele juridice aplicabile în speţă.
În acest sens sunt şi prevederile Recomandării nr. 89/9 a C.M.C.E. cu privire la protecţia juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorităţii jurisdicţionale competente ca atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanele particulare cointeresate în această decizie să ia măsuri de protecţie provizorii corespunzătoare, în limitele competenţei sale şi fără ca astfel să influenţeze în vreun fel soluţia asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aferent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
În aceste condiţii, Curtea constată că atât din recomandarea nr. 89/8 din 13 septembrie 1989 evocată, cât şi din cuprinsul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă fără echivoc că exerciţiul dreptului unei persoane, fizice sau juridice, de a obţine suspendarea provizorie a executării unui act administrativ, este condiţionat de îndeplinirea de către aceasta a două condiţii cumulative, respectiv condiţia existenţei unui caz bine justificat şi condiţia nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de a mai fi reparată în viitor.
Concluzionând în sensul că motivele de nelegalitate invocate de reclamant, la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, sunt apte să conducă la reţinerea existenţei în speţă a unui caz bine justificat, aparenta nelegalitate a actului administrativ contestat; faţă de împrejurarea că blocarea conturilor unităţii administrativ teritoriale ar provoca prejudicii grave şi imediate comunităţii, poate fi subsumată condiţiei pagubei iminente în accepţiunea dată de legiuitor la art. 2 lit. ş din Legea nr. 554/2004, Curtea consideră că suspendarea executării actului administrativ în discuţie, pronunţată de instanţa de fond a fost soluţia corectă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.D.R.A.P. împotriva încheierii din 28 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2950/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2953/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
