ICCJ. Decizia nr. 2969/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2969/2013

Dosar nr. 1180/54/2012

Ședința publică din 7 martie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul D.I.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., suspendarea efectelor raportului de evaluare cu privire la persoana sa, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare.

În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că, în comunicatul emis de către A.N.I., s-a constatat că, în calitatea sa de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Mehedinţi, nu a respectat regimul juridic al conflictului de interese în materie administrativă, deoarece ar fi participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârilor Consiliului Judeţean Mehedinţi din 28 octombrie 2008, prin care s-a aprobat închirierea unui teren în suprafaţă de 250 mp, situat în incinta Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu-Severin, către SC R.R. SRL, respectiv din 31 august 2009, prin care s-a aprobat vânzarea a două corpuri de proprietate către SC R.R. SRL, societate în care reclamantul deţinea calitatea de asociat, încălcând astfel prevederile art. 46, alin. (1) din Legea Administraţiei Publice Locale nr. 215/2001.

Reclamantul a susţinut că autoritatea pârâtă, prin inspectorii de integritate, a întocmit raportul, care nu i-a fost comunicat şi au emis comunicatul, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fără a lua în considerare niciun fel de apărare, fără a studia temeinic întreaga documentaţie şi fără a o mai verifica.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.I. a invocat că susţinerile reclamantului sunt nefondate şi a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Prin Sentinţa nr. 597 din 28 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul D.I.A. în contradictoriu cu pârâta A.N.I., având ca obiect suspendare executare act administrativ şi a dispus suspendarea provizorie a efectelor Raportului de evaluare din 9 mai 2012 până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei în fond.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanţa cu o cerere de suspendare provizorie a efectelor Raportului de evaluare A.N.I. din 16 decembrie 2012, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Întrucât instanţa de judecată competentă este învestită cu soluţionarea fondului litigiului, Curtea a apreciat că temeiul legal al cererii de suspendare provizorie formulată în cauză îl constituie dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi a reţinut, în raport cu situaţia de fapt şi dispoziţiile legale incidente, că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, prima instanţă a reţinut că, la stabilirea stării de incompatibilitate de către pârâtă, nu a fost descrisă şi analizată în detaliu starea de fapt de la momentul adoptării celor două Hotărâri ale Consiliului Judeţean Mehedinţi.

Pe de altă parte, judecătorul fondului a avut în vedere sentinţa irevocabilă pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul penal nr. 2779/54/2010, în care s–au tranşat şi analizat aspecte de fapt relevante în cauză.

Referitor la condiţia pagubei iminente, Curtea a constatat că actul administrativ produce un prejudiciu de imagine cu efecte iminente asupra dreptului de a candida la alegerile din iunie 2012, apreciind că această condiţie nu impune exclusiv producerea iminentă a unui prejudiciu material.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, a formulat recurs pârâta A.N.I.

În motivarea cererii de recurs se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:

- în mod greşit instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat, întrucât apărările formulate în cuprinsul cererii de suspendare, pe lângă faptul că privesc fondul cauzei, nu dovedesc îndeplinirea acestei condiţii;

- în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei referitoare la prevenirea pagubei iminente, se arată că hotărârea instanţei de fond este greşită, întrucât raportul de evaluare al A.N.I. nu are caracter definitiv, fiind contestat conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/ 2010, astfel că nu produce nici un efect atâta timp cât hotărârea judecătorească pronunţată pe fondul cauzei nu este definitivă şi irevocabilă, neputând fi dispuse măsuri sancţionatorii şi nici eliberarea din funcţie a intimatului-reclamant.

De asemenea, prejudiciul de imagine invocat de intimat nu se circumscrie noţiunii de pagubă iminentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, care se referă la existenţa unui prejudiciu material, viitor şi previzibil ca producere.

3. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că deşi recurenta-pârâtă nu a indicat temeiul legal al recursului, criticile formulate se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ.

Astfel, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat.

Potrivit art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/ 2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de art. 14 alin. (1) menţionat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.

Îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

După cum se constată, prima instanţă, soluţionând cererea de suspendare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că la stabilirea stării de incompatibilitate reţinută de pârâtă, nu a fost descrisă şi analizată în detaliu starea de fapt, iar în Dosarul penal nr. 2779/54/2010 al Curţii de Apel Craiova, în cuprinsul sentinţei irevocabile s-au tranşat şi analizat aspecte de fapt relevante în cauză.

Or, instanţa de fond, în cauza de faţă, a intrat în cercetarea fondului, astfel că cele reţinute nu reprezintă o cercetare sumară a aparenţei dreptului, astfel cum impun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) menţionate anterior.

De altfel, în speţă, motivele şi susţinerile invocate de intimatul-reclamant nu fac dovada îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiţia „cazului bine justificat”.

Cât priveşte criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, astfel cum a fost definită în art. 1 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reţinute în sentinţa atacată sunt nefondate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.

Intimatul-reclamant nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituţii juridice.

Mai mult, raportul de evaluare contestat nu produce nici un efect juridic atâta timp cât o hotărâre judecătorească pronunţată pe fondul cauzei nu este definitivă şi irevocabilă.

Astfel, reclamantul nu a argumentat/ dovedit iminenţa producerii unei pagube în contextul emiterii raportului de evaluare.

De asemenea, în ceea ce priveşte prejudiciul moral invocat, determinat de comunicatul emis de autoritatea pârâtă, acesta nu se circumscrie dispoziţiilor art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul a creat posibilitatea unei informări publice cu privire la situaţia sa în raport cu autoritatea pârâtă.

În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ în cauză, astfel că va fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a I- a, alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va respinge cererea de suspendare formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva Sentinţei nr. 597 din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul D.I.A., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2969/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs