ICCJ. Decizia nr. 3/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3/2013
Dosar nr. 235/35/2012
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamanta Comuna Diosig reprezentantă prin Primar a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cele două condiţii necesare pentru suspendarea unui act administrativ, respectiv cazul bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente, întrucât O.U.G. nr. 15/2012 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, fără să existe o situaţie extraordinară care să reclame adoptarea sa, fapt de natură a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestui act normativ. De asemenea, au fost încălcate prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
De asemenea, reclamanta a arătat că este îndeplinită si condiţia referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, din moment ce, prin returnarea sumelor de bani alocate unităţilor administrativ teritoriale prin H.G. nr. 255/2012, acestea riscă, pe de o parte, să nu mai aibă resursele necesare pentru a funcţiona datorită imposibilităţii plăţii cheltuielilor curente, iar, pe de altă parte, să piardă finanţările nerambursabile ca urmare a imposibilităţii asigurării cofinanţării proiectelor.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin încheierea din 20 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 27 iunie 2012.
Prin Sentinţa nr. 233 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârâtul Guvernul Românie Și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 formulată de reclamanta Comuna Diosig, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că măsura legala a suspendării vizează exclusiv actele administrative, în accepţiunea conferita acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu si ordonanţele de guvern (simple sau de urgenta). Acestea din urmă reprezintă acte cu putere de lege, emise de Guvernul României, in temeiul art. 115 din Constituţia României, în baza delegării legislative.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că instanţa de contencios administrativ este abilitată să se pronunţe exclusiv asupra efectelor vătămătoare ale prevederilor unei O.G., după constatarea în prealabil a neconstituţionalităţii acesteia, de către Curtea Constituţională, în condiţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
3. Recursul reclamantei
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta Comuna Diosig, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta reiterând argumentele din fața instanței de fond, a susținut că în cauză suntem în prezența unui act administrativ ale cărui efecte pot fi suspendate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, fiind îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat Și prevenirea unei pagube iminente.
A mai arătat recurenta că O.U.G. nr. 15/2012 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie Și a Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
În privința condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente, recurenta a susținut că prin returnarea sumelor de bani alocate unităţilor administrativ teritoriale prin H.G. nr. 255/2012, acestea riscă, pe de o parte, să nu mai aibă resursele necesare pentru a funcţiona datorită imposibilităţii plăţii cheltuielilor curente, iar, pe de altă parte, să piardă finanţările nerambursabile ca urmare a imposibilităţii asigurării cofinanţării proiectelor.
II. Considerentele Înaltei Curți a asupra recursului
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, şi îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 9 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din Ordonanţe, poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, acţiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanţe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operaţiuni administrative.
Formularea textului normativ menţionat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe cale principală, aşa cum a procedat reclamantul, suspendarea sau anularea unei ordonanţe sau a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă, acţiunea în contencios administrativ, putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituţionalităţii ordonanţei, pe calea incidentală a unei excepţii, putând reprezenta numai un mijloc de apărare.
Întreaga construcţie a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acţiunile împotriva O.G. îndreptăţeşte concluzia că ordonanţele de guvern nu pot fi desfiinţate decât pe calea controlului de constituţionalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.
Din această perspectivă este inadmisibilă cererea de suspendare a executării unei O.G., în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În raport de toate cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că este legală şi temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Comuna Diosig.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comuna Diosig împotriva Încheierii din 20 iunie 2012 şi a sentinţei nr. 233 din 27 iunie 2012 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2971/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 304/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
