ICCJ. Decizia nr. 3289/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3289/2013
Dosar nr. 622/42/2011
Ședința publică din 13 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC B.I.P. SA a formulat contestaţie împotriva încheierii din 23 iunie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României – D.C.V.B.U.A.T. – C.S.C., solicitând anularea în parte a acesteia şi înlăturarea dispoziţiilor cuprinse la punctul 1 din încheiere.
În motivarea acţiunii s-a arătat că soluţia pârâtei Curtea de Conturi a României, faţă de dispoziţiile cuprinse la punctul 1 din încheiere, în sensul că „vânzarea la licitaţie a deşeurilor sub preţul recomandat de evaluator, nu a fost eficientă", este nelegală.
Astfel, prin încheierea din 23 iunie 2011 C.S.C. din cadrul Curţii de Conturi a României a respins contestaţia cu privire la punctul 1 lit. (i) din Decizia nr. 7 din 30 martie 2011 emisă de Camera de Conturi Prahova, apreciind că dispoziţiile legale invocate „privesc privatizarea societăţilor comerciale", iar contestatoarea nu se regăseşte în această situaţie.
Reclamanta a apreciat ca nelegală şi netemeinică această soluţie, întrucât nota specială la raportul de evaluare a mijloacelor fixe din 15 ianuarie 2010, întocmită în cauză, stabilea preţuri recomandate pentru deşeuri de fier, aluminiu şi cupru şi nu preţuri obligatorii, respectiv faptul că deşeurile nu puteau fi înstrăinate la preţ fix, respectiv cel recomandat de evaluator, ci doar prin licitaţie, pe baza principiului „cerere – ofertă” sau „cine oferă mai mult”, iar o vânzare cu un preţ „impus” era una netransparentă, care putea conduce la alte implicaţii.
Intimata Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a arătat că abaterile constatate au vizat „vânzarea la licitaţie a deşeurilor sub preţul recomandat de evaluator”, respectiv că deşeurile au fost adjudecate la o valoare de 55% faţă de preţul de evaluare şi că datorită diferenţei mari de preţ dintre valoarea de evaluare şi suma cu care a fost adjudecat pachetul, membrii A.G.A. au considerat ca oportună informarea Consiliului Judeţean Prahova, iar acesta a emis Hotărârea nr. 31/24 februarie 2010, prin care s-au stabilit preţuri mai mari decât cele obţinute potrivit Deciziei comisiei de licitaţie nr. 884 din 15 februarie 2010 şi s-a stabilit că preţul de adjudecare a bunurilor nu poate fi mai mic de 50% din aceste preţuri nou stabilite.
S-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea actelor contestate ca fiind legale şi temeinice.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 340 din 6 decembrie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată, potrivit Legii nr. 94/1992, de contestatoarea SC B.I.P. SA, în contradictoriu cu intimata Curtea de Conturi a României, a modificat în parte Încheierea din 23 iunie 2011 a Curţii de Conturi, în sensul că a înlăturat dispoziţiile cuprinse la pct. 1 referitoare la vânzarea deşeurilor, menţinând restul dispoziţiilor Încheierii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Prin raportul de control înregistrat la Camera de Conturi Prahova la 7 martie 2011 s-a consemnat vânzarea ineficientă a unor deşeuri, în anul 2010, la un preţ inferior celui stabilit de evaluator, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 2 aprilie 2010 încheiat între SC B.I.P. SA şi SC P.L. SRL, având drept obiect „bunuri casate şi dezafectate-deşeuri fier, deşeuri aluminiu, deşeuri cupru, ulei de transformator, în valoare totală de 119.726,86 lei”.
Prin H.C.J. Prahova din 14 septembrie 2009, SC B.I.P. SA a preluat o serie de bunuri în vederea majorării capitalului social al societăţii, majorare care nu a fost aprobată de O.R.C., astfel impunându-se vânzarea, în regim de urgenţă, a acestor bunuri casate şi dezafectate, pornindu-se de la preţurile propuse de evaluatorul autorizat.
Urmare licitaţiei organizate, comisia de licitaţie prin hotărârea din 15 februarie 2010 a declarat câştigătoare SC P.L. SRL, deşeurile fiind adjudecate la o valoare de 55% faţă de preţul recomandat de evaluator prin Nota specială la raportul de evaluare a mijloacelor fixe din 15 ianuarie 201 întocmită de expertul evaluator, respectiv: deşeu fier 0,60 lei/kg, deşeu aluminiu 2,00 lei/kg, deşeu cupru 15 lei/kg.
Prin Decizia nr. 7 din 30 martie 2011 emisă de Camera de Conturi Prahova s-a dispus urmărirea principiului eficienţei în vânzările de bunuri prin aplicarea cel puţin a preţurilor stabilite de evaluator.
În contestaţia formulată împotriva deciziei s-a precizat că punctul de vedere al Curţii de Conturi - Camera de Conturi Prahova este contrar prevederilor art. 106 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăţilor comerciale şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării potrivit cărora „vânzarea activelor se face prin licitaţie deschisă cu strigare, cu adjudecarea la cel mai mare preţ obţinut pe piaţă”, iar la art. 109 s-a făcut următoarea precizare „preţul de ofertă este preţul de pornire al licitaţiei, care poate fi mai mic, mai mare sau egal cu valoarea contabilă a activului; preţul de ofertă se stabileşte, de regulă, pe baza unui raport de evaluare”.
Comisia a reţinut că nu poate lua în considerare cele prezentate de contestator, deoarece prevederile legale invocate privesc privatizarea societăţilor comerciale, SC B.I.P. SA neregăsindu-se în această situaţie, astfel că prin încheierea atacată de reclamantă s-a respins contestaţia formulată.
Preţul recomandat de evaluator a reprezentat preţul de pornire al licitaţiei, însă deşeurile au fost adjudecate la o valoare de 55% faţă de preţul de evaluare, cu respectarea H.C.J. Prahova din 24 februarie 2010, care ulterior a fost revocată de H.C.J. din 31 martie 2010.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, preţul de ofertă al produselor supuse licitaţiei s-a stabilit în baza raportului de evaluare, deci în baza preţului de piaţă, iar produsele care au făcut obiectul licitaţiei au fost vândute pornind de la preţul pieţei din perioada respectivă, dar nici unul dintre ofertanţi nu a oferit acest preţ, drept pentru care s-a scăzut preţul, produsele fiind adjudecate la o valoare de 55% faţă de preţul de pornire (preţul pieţei) şi s-a respectat Hotărârea din 24 februarie 2010 a Consiliului Judeţean Prahova, conform căreia preţul de adjudecare nu poate fi mai mic de 50% din preţul de pornire.
Expertul a concluzionat că valoarea justă a bunurilor, conform raportului de evaluare, a fost stabilită la suma de 78.468 lei şi suma încasată din vânzarea produselor casate a fost de 119.726,86 lei, deci cu 41.258,86 lei mai mult.
Prin urmare, valorificarea deşeurilor a fost eficientă, pornindu-se de la preţul pieţei din perioada respectivă, produsele fiind adjudecate la o valoare de 55% faţă de preţul de pornire, cu respectarea Hotărârii din 24 februarie 2010 a Consiliului Judeţean.
Aşa fiind, Curtea de apel a admis acţiunea, a modificat în parte Încheierea din 23 iunie 2011 a Curţii de Conturi, în sensul înlăturării dispoziţiilor cuprinse la pct. 1 din încheiere referitoare la vânzarea deşeurilor şi a menţinut restul dispoziţiilor.
3.Recursul declarat de Curtea de Conturi a României
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
După prezentarea detaliată a situaţiei de fapt, recurenta arată că prima instanţă a reţinut greşit că valorificarea deşeurilor a fost eficientă, în contextul în care acestea s-au vândut la o valoare de 55% faţă de preţul de pornire.
Dacă s-ar fi respectat preţurile minime prevăzute la art. 2 al H.C.J. Prahova din 24 februarie 2010 s-ar fi obţinut venituri suplimentare de 97.958 lei.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticii formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele expuse în continuare.
Intimata SC B.I.P. SA a supus controlului judiciar una din măsurile dispuse prin Decizia nr. 7 din 30 martie 2011 a Camerei de Conturi Prahova, menţinută prin Încheierea 23 iunie 2011 a Curţii de Conturi a României, respectiv „urmărirea principiului eficienţei în vânzările de bunuri, prin aplicarea cel puţin a preţurilor stabilite de evaluator”.
Recurenta nu a indicat o dispoziţie normativă care să îi susţină soluţia administrativă – în afara reglementărilor de principiu cuprinse în art. 21 alin. (1) şi art. 2 lit. g) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi – limitându-se la a arăta că dacă s-ar fi respectat preţurile minime prevăzute la art. 2 al H.C.J. Prahova nr. 31 din 24 februarie 2010 s-ar fi obţinut venituri suplimentare.
Or, după cum bine a reţinut prima instanţă, această din urmă prevedere a fost revocată expres de către emitent prin Hotărârea din 31 martie 2010, nemaiexistând nici un impediment pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu adjudecatarul SC P.L. SRL în termenii şi condiţiile din Decizia de adjudecare nr. 884 din 15 februarie 2010.
Pe de altă parte nu există nici un indiciu că schimbarea modalităţii de valorificare a bunurilor casate şi dezafectate, prin înlocuirea licitaţiei competitive organizate conform art. 60 din H.G. nr. 577/2002 cu negocierea directă sau licitaţia cu ofertă în plic închis ar fi făcut posibilă vânzarea la preţul stabilit de evaluator.
Nu în ultimul rând, caracterul excesiv al măsurii dispuse de recurentă rezultă şi din concluziile raportului de expertiză contabilă încuviinţată de instanţa de fond în scopul lămuririi „preţului de piaţă al produselor vândute”, experta A.C.F. stabilind că „suma încasată din vânzarea produselor casate a fost de 119.726,86 lei, cu 41.258,86 lei mai mult (…) decât valoarea justă (de piaţă) a bunurilor”. Aceste concluzii nu au fost contestate de Curtea de Conturi nici la judecata în primă instanţă şi nici în recurs.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la punctul anterior, reţinând că nu au fost identificate motive pentru reformarea sentinţei atacate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinţei nr. 340 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3254/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3292/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
