ICCJ. Decizia nr. 3292/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3292/2013
Dosar nr. 33171/3/2010
Şedinţa din 14 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta N.R.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., anularea Ordinului nr. 1633 din 1 iunie 2010 prin care s-a dispus încetarea contractului său de muncă prin desfiinţarea postului, precum şi constatarea nulităţii examenului de ocupare a posturilor din cadrul D.G.D.R. organizat în baza Ordinului nr. 1477/2010, astfel cum a fost completat prin Ordinul nr. 1544/2010.
La termenul din 5 iulie 2011, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1477/2010.
Prin încheierea pronunţată la data de 9 septembrie 2011, Tribunalul Bucureşti a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor Ordinului nr. 1477 din 19 mai 2011 emis de M.D.R.T. invocată de reclamanta N.R.G.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1183 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta N.R.G., în contradictoriu cu pârâţii M.D.R.T. şi M.D.R.T., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T. anularea Ordinului nr. 1633 din 1 iunie 2010 prin care i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, în perioada 2 iunie 2010 – 22 iunie 2010, invocând totodată excepţia de nelegalitate a Ordinului M.D.R.T. nr. 1477 din 19 mai 2010 prin care s-a dispus în temeiul H.G. nr. 434 din 28 aprilie 2010 restructurarea şi reorganizarea Ministerului.
Judecătorul fondului a apreciat că nu poate fi reţinută critica reclamantei referitoare la faptul că textul art. 4 din H.G. nr. 434/2010 ar face trimitere la dispoziţiile codului muncii, întrucât dreptul comun aplicabil în cauză este reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, şi nu codul muncii.
De asemenea, pentru aceleaşi considerente, au fost respinse şi susţinerile referitoare la încălcarea disp.art. 5 H.G. nr. 434/2010 ce fac trimitere la respectarea prevederilor legale în vigoare, respectiv art. 68 C. muncii privind concedierea colectivă, întrucât în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
3. Recursul declarat de reclamantă
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a prevederilor legale incidente în cauză, în sensul că în mod greşit a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 188/1999, deşi reclamanta a fost angajată a M.D.R.T. în baza contractului individual de muncă încheiat în temeiul Codului muncii, având funcţia de consilier pentru afaceri europene.
Recurenta a precizat că Ordinul 1477/2010 a fost emis cu nerespectarea prevederilor art. 68 şi următoarele C. muncii care reglementează concedierea colectivă, în condiţiile în care prin nota de fundamentare a H.G. nr. 434/2010 se arată că vor fi desfiinţate 13 posturi de consilieri pentru afaceri europene din totalul de 63.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond şi sub aspectul încălcării prevederilor art. 75 şi 76 din Legea nr. 24/2004, întrucât Ordinul 1477/2010 a fost emis cu nerespectarea prevederilor art. 4 din H.G. nr. 434/2010, deoarece conţine soluţii care contravin prevederilor hotărârii de guvern în baza şi în executarea căruia a fost emis.
Prin urmare, recurenta solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate a Ordinului 1477/2010
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Contrar celor statuate de prima instanţă, Înalta Curte constată că în mod greşit s-a apreciat că dreptul comun aplicabil în cauză este reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 188/1999, întrucât într-adevăr reclamanta făcea parte din personalul contractual, fiind angajată cu contract individual de muncă. Însă înlăturarea respectivului considerent nu atrage de plano reformarea hotărârii, acest lucru nefiind de natură a afecta legalitatea şi temeinicia soluţiei de respingere a excepţiei de nelegalitate.
În cauză, este necontestat că recurenta-reclamantă deşi s-a prezentat la examenul organizat pentru posturile de consilieri pentru afaceri europene rămase în cadrul D.G.D.T., totuşi nu a înţeles să-l susţină, astfel că acesteia i-a încetat contractul individual de muncă în baza Ordinului nr. 1633/2010, începând cu data de 23 iunie 2010.
Ordinul nr. 1633/2010 a fost atacat de recurenta-reclamantă în Dosarul nr. 33171/3/2010 de la Tribunalul Bucureşti, în cadrul căruia a fost invocată excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor Ordinului nr. 1477/2010 privind organizarea şi desfăşurarea examenului în vederea ocupării posturilor din compartimentele supuse reorganizării şi restructurării la nivelul M.D.R.T.
Ordinul nr. 1477/2010 a fost emis în baza art. 5 din H.G. nr. 434/2010 privind restructurarea şi reorganizarea ministerului, a statului de funcţii al ministerului avizat de A.N.F.P. prin Adresa nr. 33107/2010 şi aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 1476/2010, art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), (4), (5), (6), Și (7), art. 100 alin. (3) şi art. 106 din Legea nr. 188/1999, a dispoziţiilor art. 65 Și 67, art. 73 Și 75, art. 283 alin. (1) lit. a) şi art. 284 din Legea nr. 53/2003- C. muncii şi a prevederilor art. 10 alin. (2) şi (3) şi art. 13 alin. (6) din H.G. nr. 1631/2009.
Prin anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1477/2010 s-a stabilit regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea examenului în vederea ocupării posturilor din compartimentele supuse reorganizării şi restructurării la nivelul M.D.R.T.
Prin Ordinul nr. 1544/2010 privind completarea anexei nr. 1 la Ordinul nr. 1477/2010 s-a stabilit, în temeiul art. 5 din H.G. nr. 434/2010 privind restructurarea şi reorganizarea ministerului, a statului de funcţii al ministerului avizat de A.N.F.P. prin Adresa nr. 33107/2010 şi aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 1476/2010, art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), (4), (5), (6) Și (7), art. 100 alin. (3) şi art. 106 din Legea nr. 188/1999, a dispoziţiilor art. 65 Și 67, art. 73 Și 75, 283 alin. (1) lit. a) şi art. 284 din Legea nr. 53/2003- C. muncii şi a prevederilor art. 10 alin. (2) şi (3) şi art. 13 alin. (6) din H.G. nr. 1631/2009, că, în cazul D.G.D.T., toţi consilierii pentru afaceri europene vor susţine examenul de ocupare a posturilor de aceeaşi natură disponibile la nivel de direcţie generală în urma aprobării noului stat de funcţii.
Susţinerea recurentei în sensul că Ordinul nr. 1477/2010 a fost emis de M.D.R.T. cu încălcarea condiţiilor concedierii colective, este nefondată urmând a fi respinsă, întrucât în cauză nu sunt incidente prevederile referitoare la concedierea colectivă.
Potrivit art. 68 alin. (1) C. muncii, prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de:a) cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;b) cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;c) cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.
Instanţa de recurs constată că, raportat la numărul de salariaţi ai instituţiei astfel cum a fost stabilit prin art. 10 pct. (2) din H.G. nr. 1.631/2009, în ipoteza încălcării condiţiilor concedierii colective, în speţă ar fi fost incidente prevederile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. muncii referitoare la concedierea a cel puţin 30 de salariaţi, iar nu cele art. 68 alin. (1) lit. a) invocate de reclamantă.
Or, având în vedere că numărul personalului vizat de concediere era sub 30, se constată că susţinerile reclamantei referitoare la încălcarea condiţiilor concedierii colective sunt lipsite de temei legal, în cauză neputând fi vorba de o concediere colectivă.
Totodată, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă deşi susţine că Ordinul nr. 1477/2010 a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 75 şi 76 din Legea nr. 24/2004 şi nerespectarea prevederilor art. 4 din H.G. nr. 434/2010, nu arată în ce constă această pretinsă încălcare, prin urmare nu poate fi reţinută nici această critică.
Faţă de considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs
În baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de N.R.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.R.G. împotriva Sentinţei civile nr. 1183 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3289/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 3293/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
