ICCJ. Decizia nr. 3306/2013. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3306/2013
Dosar nr. 657/35/2011
Şedinţa publică din 14 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a dispus amânarea pronunţării în cauză, în vederea deliberării şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise.
Prin Sentinţa nr. 212 din 19 iunie 2012 Curtea de Apel Oradea. secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, admis excepţia invocată de reclamantul B.O.F.
În consecinţă, instanţa a constatat nelegalitatea parţială a dispoziţiilor pct. 27.alin. (2) din Normele metodologice privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor aprobate prin Ordinul M.I.R.A. nr. S/629/2008 din 30 septembrie 2008, privind coeficientul de ierarhizare de 1,90 prevăzut pentru „agenţi – agenţi principali”.
De asemenea, instanţa a admis acţiunea şi a dispus anularea Hotărârii nr. 106 din 24 noiembrie 2011, a Hotărârii nr. 323.239 din 24 august 2011 şi a Deciziei de imputare nr. 322.410 din 16 iunie 2011, emise de pârâţi şi obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea sumelor încasate în executarea deciziei de imputare, actualizate cu indicele inflaţiei şi cu dobânda legală la data plăţii efective şi obligarea pârâţilor la 610,50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, pot fi atacate pe calea excepţiei de nelegalitate atât actele administrative individuale cât şi cele cu caracter normativ.
Cu privire la legalitatea excepţiei invocate de reclamant instanţa a constatat că prevederile din ordinul contestat nu au fost corelate cu dispoziţiile pct. 2 din anexa nr. 1 a O.G. nr. 38/2003, modificată prin O.G. nr. 57/2006 şi aprobată prin Legea nr. 491/2006, care prevăd pentru funcţia de agent-agent principal un coeficient minim de ierarhizare de 2,10 şi maxim de 2,90, valoarea de 1,90 fiind menţionată doar pentru funcţia de agent debutant.
Ca atare, a constatat instanţa, atâta vreme cât, prin O.G. se stabileşte pentru agenţii-agenţii principali un coeficient de ierarhizare minim de 2,10, acestora nu li se poate aplica prin Ordinul M.I.R.A. S/629/2008 emis tocmai în aplicarea prevederilor O.G. 38/2003 un coeficient de ierarhizare minim de 1,90, întrucât s-ar încălca dispoziţiile pentru a căror aplicare a fost emis ordinul ulterior.
Având în vedere nelegalitatea invocată pe cale de excepţie, instanţa a stabilit că decizia de imputare este nelegală, ca şi hotărârile prin care s-au respins contestaţiile formulate de reclamant.
Instanţa a mai reţinut şi faptul că nu i se poate imputa reclamantului faptul că a stabilit în mod eronat drepturile salariale ale poliţiştilor aflaţi la dispoziţia I.J.P.F. Satu Mare. Dimpotrivă, reclamantul a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor O.G. 38/2003, motiv pentru care decizia de imputare urmează a fi anulată ca netemeinică şi nelegală.
2. Recursurile exercitate în cauză
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii M.A.I. şi I.G.P.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, a fost reiterată inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, întrucât prevederile contestate potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 au caracter normativ, fiind astfel exceptate de la cercetarea legalităţii lor în baza dispoziţiilor susmenţionate.
Recurenții au învederat că normele constatate nelegale sunt conforme dispoziţiilor H.G. nr. 070/2004 privind stabilirea coeficienţilor de ierarhizare pe grade profesionale, act ce prevede pentru poliţiştii puşi la dispoziţie coeficientul de 1,90, această situaţie particulară a unei anumite categorii de poliţişti nefiind în contradicţie cu prevederile cuprinse în O.G. nr. 38/2003 care reprezintă norma generală.
În mod eronat, au arătat recurenții-pârâți, după data de 1 octombrie 2008 (data intrării în vigoare a O.M.I.R.A. nr. S/629 din data de 30 septembrie 2008), după punerea la dispoziţie, poliţiştii de frontieră au fost încadraţi pe coeficienţi mai mari decât cei prevăzuţi în respectivul ordin, iar din această cauză, I.J.P.F. Satu-Mare a plătit acestora salarii mai mari decât aveau dreptul conform legii, deci implicit s-a creat o pagubă în patrimoniul acestei instituţii.
Recurenții au invocat sub aspectul realităţii pagubei dispoziţiile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, care permit recalcularea deciziilor de imputare în cazul descoperirii unor noi împrejurări, cum ar fi hotărârile de achitare a poliţiştilor puşi la dispoziţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect admisibilitatea excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la actul normativ în discuţie – Ordinul nr. S/629/2008, întrucât, potrivit art. 4 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pot fi cenzurate pe calea acestei proceduri actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual.
Curtea constată de asemenea, că instanţa a admis în mod justificat excepţia de nelegalitate invocată de reclamant ca mijloc de apărare în cauză, cât timp dispoziţiile pct. 27 alin. (2) din Normele metodologice privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobate prin ordinul susmenţionat prevăd alt coeficient de ierarhizare pentru categoria „agenţi-agenţi principali” decât cel menţionat în actul normativ de nivel superior, în executarea căruia au fost emise, respectiv O.G. nr. 38/2003, modificată şi completată.
Fiind emis în vederea organizării executării şi executării în concret a prevederilor ordonanţei susmenţionate, act normativ cu putere de lege, ordinul în litigiu este subordonat ca putere normativă O.G. nr. 38/2003, ale cărei dispoziţii trebuiau respectate întocmai.
Astfel, în cuprinsul anexei nr. 1 a ordonanţei apar specificate funcţiile de „agent-agent principal” cu coeficient de ierarhizare minim de 2,10 şi maxim de 2,90, distinct de funcţia de agent debutant pentru care se prevede doar coeficientul maxim de ierarhizare de 1,90.
În raport de aceste dispoziţii, cu putere normativă superioară, se constată că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat neconcordanţa prevederilor Ordinului nr. S/629/2008 cu cele din O.G.
Şi pe fondul cauzei, criticile aduse sentinţei nu sunt întemeiate, neputând subzista în sarcina reclamantului răspunderea subsidiară reţinută, cât timp încadrarea agenţilor puşi la dispoziţia I.J.P.F. Satu-Mare în anul 2009 a fost efectuată corect în baza coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi de O.G. nr. 38/2003, în forma în vigoare la acea dată.
Sub acest aspect, instanţa de fond a constatat justificat că nu i se poate imputa reclamantului faptul că a stabilit în mod eronat drepturile salariale ale poliţiştilor aflaţi la dispoziţia I.J.P.F. Satu Mare, întrucât reclamantul a procedat la o aplicare corectă a dispoziţiilor O.G. 38/2003.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pe cale de consecinţă, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de M.A.I. şi de I.G.P.F. împotriva Încheierii din 18 iunie 2012 şi a Sentinţei civile nr. 212 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3297/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3310/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
