ICCJ. Decizia nr. 3321/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3321/2013
Dosar nr. 11197/2/2010
Ședința publică din 14 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 11197/2/2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existenţei calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului M.M.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 verificarea, sub aspectul stabilirii calităţii de agent sau de colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar. Ţinând cont de faptul că pârâtul este deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi având în vedere prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, precum şi faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), reclamantul a considerat legală cererea formulată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
A mai arătat reclamantul că din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/2119 din 10 iulie 2009, rezultă că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1986, semnând un angajament la data de 5 martie 1986, sub numele conspirativ „M."
De asemenea, reclamantul a susținut că în temeiul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, din analiza materialelor furnizate de pârât în perioada colaborării cu organele de securitate, se constată că informaţiile furnizate Securităţii se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În cuprinsul cererii s-a făcut referire la nota informativă furnizată de pârât la data de 1 august 1986 şi identificată în Dosarul nr. R 299017 (cota C.N.S.A.S.) şi a arătat că este evident faptul că în perioada aceea, intenţia de a emigra într-o ţară occidentală era considerată, fără îndoială, o acţiune îndreptată împotriva regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de regimul totalitar comunist în acest domeniu.
Astfel, a considerat reclamantul că informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3 lit. z), art. 2 lit, b), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1), art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 31 alin. (2), art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S, adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 4393 din 22 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.M., constatând calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din Nota de Constatare nr. Dl/1/2119 din 10 iulie 2009 întocmită de reclamant prin Direcţia de Investigaţii, a rezultat că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator al Securităţii în anul 1986, „în scopul supravegherii tinerilor cu intenţii de evaziune, preocupaţi de confecţionarea artizanală de armament sau recent eliberaţi din detenţie, precum şi a persoanelor care manifestau interes de a permanentiza relaţii cu cetăţeni străini.”
A mai reținut instanța de fond că la data de 5 martie 1986, pârâtul a semnat un angajament sub numele conspirativ „M.”, din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securităţii statului în direcţia informării asupra unor aspecte sau fenomene negative, ce interesau această structură a statului.
Urmare a acestui angajament, pârâtul a întocmit mai multe note informative referitoare la persoane care intenţionau să plece din ţară prin trecerea frauduloasă a frontierei.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei recurate că în Dosarul nr. R 299017, prin nota informativă întocmită olograf de pârât la data de 1 august 1986, s-a menționat : „Sursa vă informează că, în discuţiile purtate cu G.A., a stabilit că acesta doreşte să plece din ţară. Acest lucru intenţionează să-l realizeze cu ocazia unei deplasări în exterior, deplasare ce avea s-o facă prin O.J.T. El intenţionează să se înscrie într-o excursie circuit în ţările din care s-ar putea pleca şi de unde să nu se mai întoarcă, el urmând să ajungă într-o ţară capitalistă.”
Prin urmare, a constatat judecătorul fondului că din probele administrate în cauză de către reclamant, respectiv angajamentul semnat de pârât şi nota informativă analizată, a reieȘit că prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noţiunea de colaborator al Securităţii, este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informaţii despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
S-a apreciat, de asemenea, în motivarea primei instanțe ca fiind de notorietate faptul că în epoca respectivă, era considerată potrivnică sau ostilă regimului totalitar comunist intenţia de a părăsi teritoriul României, realitate dovedită şi prin faptul că, spre exemplu, Securitatea recruta informatori în aceste scop. Pe cale de consecinţă, şi furnizarea unor informaţii de această natură, se referă la activităţi îndreptate împotriva regimului comunist.
De asemenea, judecătorul fondului a constatat că şi cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, informaţiile cuprinse în notele informative întocmite de către pârât fiind de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prevăzute în Constituţia României de la acea dată. Furnizarea acestor informaţii către organele de securitate au expus persoanele în cauză unor consecinţe negative pentru ei, vizând îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
AȘadar, se reține în hotărârea instanței de fond că pârâtul a furnizat informaţii care au avut ca efect luarea unor măsuri de verificare informativă a numitului G.A., fapt ce demonstrează că persoana respectivă a manifestat atitudini potrivnice regimului comunist.
În fine, Curtea de Apel a apreciat că prin informaţiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Împotriva Sentinței civile nr. 4393 din data de 22 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel BucureȘti, secția a VIII-a de contencios administrativ Și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul M.M., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac Și modificare în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii în constatarea calității recurentului de colaborator al Securității, formulată de C.N.S.A.S.
S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentului fiindu-i încălcat – în condițiile în care instanța de fond a luat pricina în dezbatere la al doilea termen de judecată, la prima strigare Și în prezența doar a reprezentantului reclamantului (pârâtul ajungând în sala de Ședință după ”prima strigare” – atât dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României Și de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor Și libertăților fundamentale, cât Și dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituția României.
Mai mult, s-a relevat de către pârâtul M.M. că prima instanță a omis să observe că dreptul la apărare al recurentului a fost nesocotit Și în cursul procedurii de cercetare din interiorul C.N.S.A.S. (art. 35 alin. (2) din Regulamentul de organizare Și funcționare al C.N.S.A.S.), Și că rezultă din examinarea dosarului cauzei Și a cuprinsului sentinței recurate că judecătorul fondului a procedat la judecată Și s-a pronunțat asupra fondului pricinii fără a cunoaȘte avizul Direcției Juridice a C.N.S.A.S, aviz care nu a fost depus de către reclamant Și nici nu a fost solicitat către instanță, în conformitate cu prevederile art. 114 alin. (1) Și art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Și cu dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008.
În aceste circumstanțe, a concluzionat recurentul, era inevitabil ca sentința pronunțată să fie una netemeinică Și nelegală, deoarece, în realitate, cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu sunt îndeplinite, relevantă fiind constatarea că prezumtivul subiect pasiv al delațiunii atribuite pârâtului (conform notei informative din 1 august 1986 - fila 2 dosar) a fost el însuȘi recrutat ca informator al Securității (conform filelor 73 - 74 dosar fond).
Prin concluziile scrise, cuprinzând dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Moise Mihai a solicitat, în principal, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii în constatare, Și, în subsidiar, casarea sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare (în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ.).
Intimatul C.N.S.A.S. nu a depus întâmpinare.
Recursul declarat de M.M. împotriva Sentinței civile nr. 4393 din data de 22 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel BucureȘti, secția a VIII-a de contencios administrativ Și fiscal, este nefondat Și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Se reține, în primul rând, că nu sunt întemeiate susținerile recurentului referitoare la încălcarea de către judecătorul fondului a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României Și de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor Și libertăților fundamentale Și a dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituția României, soluționarea cauzei făcându-se cu respectarea prevederilor art. 85 Și art. 1141 C. proc. civ., după citarea părților Și după comunicarea către pârât a acțiunii Și a înscrisurilor ataȘate acesteia.
În mod întemeiat instanța de fond, la al doilea termen de judecată stabilit în litigiu, anume la termenul de judecată din data de 15 iunie 2011, constatând că la apelul nominal al cauzei în Ședință publică a răspuns numai reclamantul C.N.S.A.S., prin consilier juridic, Și că nu s-a formulat, de către părți, o cerere de lăsare a cauzei la urmă, a procedat la luarea concluziilor orale ale reprezentantului reclamantului, la închiderea dezbaterilor Și la reținerea pricinii în vederea soluționării. Cererea pârâtului de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare, formulată după închiderea dezbaterilor, a fost respinsă motivat, făcându-se totodată o corectă aplicare a dispozițiilor art. 156 alin. (2) C. proc. civ., în sensul amânării pronunțării hotărârii la data de 22 iunie 2011, pentru a da posibilitatea părților, inclusiv pârâtului, de a depune la dosar concluzii scrise.
În al doilea rând, se constată că nu prezintă relevanță, în soluționarea litigiului, aspectul nerespectării de către intimat a prevederilor art. 35 alin. (2) din Regulamentul de organizarea Și funcționare al C.N.S.A.S., referitoare la înȘtiințarea persoanei verificate cu privire la demararea procedurilor de verificare în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, atâta timp cât o asemenea obligație a Consiliului nu este reglementată prin O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar Și deconspirarea Securității, cu modificările Și completările ulterioare. Într-adevăr, conform art. 7 alin. (1) Și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, nota de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării se întocmeȘte de direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S., urmare desfăȘurării de activități specifice administrative de verificare a documentelor Și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva C.N.S.A.S. precum Și la instituții care mai dețin documente create de Securitate, Și pe baza informațiilor primite, la cerere, de la I.N.E.P.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs privitor la nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările Și completările ulterioare, care prevăd că ”Nota de constatare se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., însoțită de întreaga documentație care a stat la baza întocmirii ei, precum Și de avizul Direcției Juridice din cadrul C.N.S.A.S.”, intimatul făcând, în recurs (filele 15 Și 16), dovada existenței avizului nr. S/DJ/1316 din 8 iulie 2010 al Direcției Juridice din cadrul C.N.S.A.S., dat asupra notei de constatare nr. S/DI/I/2119 din 10 iulie 2009 predată la data de 20 iulie 2010, aviz la care se face referire Și în adresa nr. 285 din data de 11 octombrie 2010 emisă de secretarul C.N.S.A.S. (fila 26 dosar fond) care atestă că în Ședința Colegiului din data de 7 octombrie 2010 a fost analizată nota de constatare mai sus menționată ”însoțită de avizul Direcției Juridice nr. 1316 din 8 iulie 2010”, a fost aprobată nota de constatare Și s-a dispus Direcției Juridice ”sesizarea Curții de Apel BucureȘti, secția de contencios administrativ Și fiscal, cu acțiune în constatare a calității de colaborator al Securității în legătură cu persoana domnului M.M. (...)”.
În fine, se reține că nu sunt întemeiate nici susținerile recurentului referitoare la nelegalitatea Și netemeinicia, pe fond, a sentinței atacate, întrucât instanța de fond a procedat în mod corect, urmare aplicării Și interpretării exacte a legii la circumstanțele de fapt ale pricinii, la admiterea acțiunii C.N.S.A.S. Și la constatarea calității pârâtului M.M. de colaborator al Securității.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar Și deconspirarea securității, cu modificările Și completările ulterioare, prin colaborator al Securității se înțelege ”persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note Și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist Și care au vizat îngrădirea drepturilor Și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei Și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată Și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele Și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este Și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum Și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.
Rezultă, din definiția de mai sus, că pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) fraza I din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările Și completările ulterioare, se cere întrunirea a două condiții cumulative: pe de o parte, prin informațiile furnizate lucrătorilor securității să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist Și, pe de altă parte, aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor Și libertăților fundamentale ale omului (nu se are în vedere îngrădirea sau suprimarea efectivă a drepturilor Și libertăților fundamentale ale omului, o atare exigență fiind prevăzută imperativ, prin art. 2 lit. a) din ordonanță, în cazul acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității).
În cauză, cum judicios a reținut Și instanța de fond (pe baza materialului probator pe care s-a întemeiat nota de constatare nr. S/D.I./I./2119 din data de 10 iulie 2009 emisă de Direcția Investigații din cadrul C.N.S.A.S.), sunt îndeplinite condițiile O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările Și completările ulterioare, pentru constatarea calității recurentului M.M. de colaborator al Securității. Recurentul pârât a avut, în perioada anilor 1986 - 1989, calitatea de colaborator al organelor de securitate, cu numele conspirativ de ”M.”, recrutarea sa fiind făcută pe linie de antiterorism, în scopul supravegherii informative a tinerilor cu intenții de evaziune, preocupați de confecționarea artizanală de armament sau recent eliberați din detenție, precum Și a persoanelor care manifestau interes de a permanentiza relații cu cetățeni străini.
Este îndeplinită în speță condiția denunțării, prin informațiile furnizate Securității de către recurent (conținute în nota întocmită Și semnată olograf din 1 august 1986 aflată în Dosarul R 299017 volumul I fila 30 titular G.A.S.), a unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind considerată potrivnică regimului comunist Și periculoasă pentru securitatea acestuia intenția cetățenilor români de a părăsi teritoriul României Și de a emigra într-o țară occidentală. De asemenea, cum judicios a precizat Și prima instanță, este întrunită, în cauză, Și cerința ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor Și libertăților fundamentale ale omului, fiind evident că prin conduita recurentului s-a îngrădit dreptul la viață privată al persoanei la care s-a făcut referire în nota informativă din 1 august 1986, în condițiile în care ca urmare a devoalării intenției numitului G.A. de a pleca din țară s-a propus de către organele de securitate semnalarea acestuia la serviciul I Și la formațiunea de paȘapoarte.
În raport de cele mai sus arătate, care duc la concluzia că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză Și că este temeinică Și legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de M.M. împotriva Sentinței civile nr. 4393 din data de 22 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel BucureȘti, secția a VIII-a de contencios administrativ Și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Sentinţei nr. 4393 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 3320/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 335/2013. Contencios → |
|---|
