ICCJ. Decizia nr. 4806/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4806/2013
Dosar nr. 7083/2/2009
Ședința publică din 3 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 7083/2/2009, în data de 22 iulie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul T.C., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, în urma sesizării formulate de domnul C.G., prin cererea nr. P/962/07 din 28 februarie 2007, s-au făcut verificări sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul T.C., avându-se în vedere şi faptul că, la acel moment, pârâtul deţinea funcţia de director adjunct al Poliţiei Comunitare Galaţi, raportat şi la dispoziţiile art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, precum şi prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză, invocând neconstituţionalitatea prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 raportat la art. 21 din Constituţia României, excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.N.P.S.A.S., raportat la prevederile art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008, iar, pe fondul acţiunii, a solicitat respingerea cererii formulate de C.N.S.A.S., ca fiind neîntemeiată.
La termenul din 13 mai 2010 instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus sesizarea Curţii cu soluţionarea excepţiei invocată.
Prin Sentinţa nr. 6688 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul T.C. din Avrămeşti, Jud. Vaslui, şi în consecinţă, a fost constatată existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe acesta, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, referitor la susţinerea potrivit căreia C.N.S.A.S. nu ar avea calitate procesuală activă, că aceasta nu este o excepţie propriu-zisă, ci o apărare de fond şi trecând la analiza acesteia a respins-o ca fiind lipsită de temei legal. S-a reţinut că reclamantul C.N.S.A.S., în calitate de autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului, este titularul acţiunii în constatare la care se referă art. 11 din O.U. nr. 24/2008, iar potrivit art. 20 din acelaşi act normativ, preşedintele C.N.S.A.S. este persoana care reprezintă şi angajează acest Consiliu, în raport cu autorităţile publice din ţară, inclusiv în raport cu instanţele judecătoreşti.
Prin urmare, a stabilit instanţa că C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă, în promovarea acestei acţiuni, calitate ce rezidă din lege, respectiv din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În ceea ce priveşte verificarea pârâtului sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător al Securităţii, instanţa de fond a reţinut că verificarea a fost declanşată ca urmare a cererii nr. P962/07 din 28 februarie 2007 formulată de numitul C.G., raportat la faptul că pârâtul deţinea funcţia de director adjunct al Poliţiei Comunitare Galaţi, reţinându-se că verificările ulterioare s-au efectuat, din oficiu, în baza dispoziţiilor art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, coroborat cu art. 1 alin. (7) ultima teză, din O.U.G. nr. 24/2008, fiind respectate întrutotul prevederile legale incidente.
Instanţa a constatat îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând că lucrător al Securităţii, conform legii, este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Referitor la prima condiţie impusă de textul de lege, s-a reţinut că această calitate de ofiţer al Securităţii este îndeplinită, întrucât din actele dosarului a rezultat că pârâtul T.C. a fost angajat al fostei Securităţi cu gradele de locotenent major (1986, 1988), căpitan (1989), şef al Serviciului Judeţean de Securitate Brăila, aspect necontestat de pârât.
Referitor la cea de-a doua condiţie, impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, instanţa a constatat că şi această condiţie este îndeplinită, având în vedere că pârâtul T.C., în calitatea pe care a deţinut-o în cadrul fostei Securităţi, prin activitatea desfăşurată, a contribuit în mod direct cu informaţii în Dosarul nr. D/141 numit D.P.F.C.G.A.R.
Instanţa a reţinut că acest dosar a privit supravegherea informativă a persoanelor aparţinând cultului adventist, Dosarul nr. I/207142 avându-l ca titular pe P.M.B. redactor la ziarul R.L., supravegheat prin dosar de urmărire informativă de către Securitatea Municipiului Bucureşti, întrucât a tipărit unele înscrisuri cu conţinut ostil, folosind materiale tipografice sustrase cu ajutorul unor legături care lucrează în mediu, pe care intenţionează să le difuzeze, Dosarul nr. I/22911 avându-l ca titular pe T.I. fost profesor, semnalând că pe fondul unor nemulţumiri personale intenţionează să trimită o scrisoare cu conţinut necorespunzător postului de radio E.L. şi respectiv în Dosarul nr. I/21396 avându-l ca titular pe G.Ş., preot catolic supravegheat prin dosar de urmărire informativă pentru a se clarifica relaţiile acestuia cu elementele care au suferit condamnări politice, cu cetăţeni străini, cu organizaţia C. etc.
Curtea a reţinut că pârâtul a contribuit în mod concret la completarea dosarelor mai sus menţionate cu materiale, constând în stabilirea planurilor de măsuri, care presupuneau interceptarea corespondenţei interne şi externe, introducerea mijloacelor speciale pentru interceptarea convorbirilor telefonice precum şi a discuţiilor interioare, instruirea şi dirijarea surselor, întocmirea de note, adrese, rapoarte privind informaţiile culese, valorificarea şi transmiterea acestora pe linie ierarhică, dispunerea de măsuri în raport de datele obţinute.
Instanţa a reţinut că prin astfel de activităţi, care au vizat persoane determinate, cetăţeni români sau străini, pârâtul T.C. a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului precum dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din P.I.D.C.P.; dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 18 din P.I.D.C.P.; dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 32 (inviolabilitatea domiciliului) art. 33 (secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice) din Constituţia României din 1965, coroborate cu art. 17 din P.I.D.C.P. şi dreptul la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din acelaşi Pact.
Instanţa de fond a reţinut că pârâtul nu a dovedit că persoanele faţă de care a dispus luarea măsurilor mai sus descrise, erau urmărite penal, ceea ce ar fi putut justifica restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul, apreciind-o ca netemeinică şi nelegală, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- drepturile şi libertăţile pe care le-ar fi îngrădit prin măsurile propuse şi aprobate, puteau fi îngrădite şi atunci şi după 1989, pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii ori moralei publice;
- măsurile au fost luate temporar şi au avut caracter secret neafectând drepturile menţionate în esenţa lor;
- faptele de răspândire a unor materiale cu caracter mistic, cele de pătrundere ilegală în sediile unor reprezentanţe străine şi cele de încălcare a regimului frontierei de stat, au reprezentat şi reprezintă motive pentru a fi întreprinse măsuri temporare de îngrădire a unor drepturi şi libertăţi;
- nota de constatare a C.N.S.A.S. cuprinde inadvertenţe, întrucât din actele interne la care face referire această notă rezultă că atât aprobarea cât şi desfăşurarea propriu-zisă a măsurilor informativ-operative a fost făcută de alte persoane.
Intimatul C.N.S.A.S. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate şi combătând criticile recurentului-reclamant.
S-a menţionat, în esenţă, că instanţa de fond în mod corect a reţinut atât legalitatea verificării cât şi îndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de apărările intimatului, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă în raport de dispoziţiile art. 11 şi art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată.
De asemenea, în mod corect s-a statuat şi asupra legalei sesizări a instanţei de contencios administrativ competente, în temeiul dispoziţiilor art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 şi art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
În ceea ce priveşte soluţia pe fondul cauzei, aceasta este temeinică şi legală, în mod corect fiind reţinut că au fost îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât.
Criticile care vizează, în esenţă, faptul că măsurile informativ-operative propuse de recurent şi aprobate se impuneau pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii şi moralei publice, nu sunt fondate.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că pentru luarea unor măsuri de către organele de securitate se impunea ca acestea să privească activităţi legate de siguranţa statului (spionaj, contraspionaj, economic, etc., antiterorism, trafic de persoane sau substanţe interzise, etc.).
Recurentul-pârât, în calitatea sa de ofiţer al Securităţii, necontestată, a instrumentat acţiuni în cadrul supravegherii informative a persoanelor aderente la cultul adventist, a întreprins măsuri de investigaţii asupra unui oponent al regimului comunist, a dispus măsuri pentru efectuarea de percheziţii secrete neautorizate, interceptarea convorbirilor telefonice şi a corespondenţei, filaj, supraveghere şi urmărirea operativă a persoanelor menţionate în Nota de constatare depusă la dosarul cauzei.
Se constată că recurentul nu contestă realitatea activităţilor desfăşurate reţinute atât în Nota de constatare cât şi de instanţa de fond, ci contestă natura acestor activităţi ca fiind îndreptată împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Constituţia României din 1965 în cuprinsul art. 28, 30, 32 şi 33, cât şi Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice prin dispoziţiile art. 17, 18 Și 19 au consacrat şi recunoscut dreptul la libertatea de exprimare şi a opiniilor, libertatea religioasă, dreptul la viaţa privată, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, astfel că libertatea acestor drepturi nu era îngrădită.
De altfel, legiuitorul român, prin edictarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, a înţeles să deconspire lucrătorii Securităţii care au îngrădit astfel de drepturi şi libertăţi în perioada 1945 - 1989, prin activităţile desfăşurate.
Cum activităţile desfăşurate de recurent nu au vizat persoane urmărite penal, nu au fost legate de siguranţa statului, au avut ca scop menţinerea regimului totalitar comunist şi au condus la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor menţionate, recunoscute prin Constituţie, ce se impun a fi respectate, la fel şi Pactul semnat de România, apărările acestuia referitoare la respectarea normelor legale în vigoare de la acea dată sau la activitatea Securităţii, sunt irelevante în contextul legislativ menţionat.
În altă ordine, pentru a fi reţinută calitatea de lucrător al Securităţii în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofiţer al Securităţii să fi desfăşurat activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.
Se constată că legiuitorul nu face distincţie între persoanele care au iniţiat şi supus prin aprobare anumite măsuri, cele care le-au aprobat, respectiv le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliţie politică să vizeze încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
Prin urmare, toate activităţile care au concurat la această încălcare/ îngrădire sau au urmărit să o facă, fie că au fost de iniţiere, propunere sau aprobare, etc., cum sunt şi cele întreprinse de recurent, recunoscute şi în cererea de recurs, conduc la constatarea calităţii de lucrător în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Faţă de toate considerentele expuse, instanţa de recurs apreciază că sunt nefondate toate criticile recurentului, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nefiind întrunit, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de T.C. împotriva Sentinţei nr. 6688 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4787/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4807/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
