ICCJ. Decizia nr. 4785/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4785/2013
Dosar nr. 772/33/2012
Şedinţa publică din 2 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 iunie 2012, reclamanta SC C.A.S. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. – D.G. A.M. P.O.S. M. a solicitat suspendarea executării titlului executoriu privind actul administrativ fiscal, nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. 135735 din 23 mai 2012, comunicată prin Adresa cu nr. 135785/ AM din 25 mai 2012, înregistrată la C.A.S. SA sub nr. 12194 din 25 mai 2012 emis de către – M.M.P., Direcţia Generală A.M. P.O.S. Mediu prin care s-a aplicat o corecţie financiară de 10%, în cuantum de 1.593.743,80 lei la Contractul de Servicii nr. 3289 din 16 februarie 2009 „Asistenţă, Tehnică pentru supervizarea lucrărilor " din cadrul proiectului „Extinderea şi reabilitarea sistemelor de apă şi apă uzată din Judeţele Cluj Și Sălaj, Îmbunătăţirea sistemelor de alimentare cu apă, canalizare şi epurare în zona Cluj Și Sălaj”, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei împotriva acestui act administrativ fiscal.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că urmare a controlului efectuat in cursul anului 2010, a fost emis procesul verbal de constatare, înregistrat sub nr. 109496 din 20 octombrie 2010, prin care s-a constatat faptul că Autoritatea Contractantă a întrebuinţat ca şi criteriu de atribuire a contractelor criteriul „experienţei similare" şi nu criteriul expertizei ofertantului, iar ca urmare a acestei nereguli s-a aplicat o corecţie financiară în cuantum de 5% din valoarea contractului, corecţie care urma să fie suportată de la bugetul naţional, întrucât aceasta nu s-a datora culpei autorităţii contractate, ci nearmonizării legislaţiei naţionale cu cea a U.E.
S-a mai arătat prin cererea de chemare in judecată că, în cursul anului 2011, Autoritatea de Control a efectuat o nouă misiune de verificare a contractelor de achiziţii publice la Autoritatea Contractantă, iar în urma acestei misiuni a emis nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare, înregistrată sub nr. 155635 din 30 septembrie 2011, reţinându-se că Autoritatea Contractantă, la momentul publicării Anunţului de Participare pentru atribuirea contractului nr. 3289 din 16 februarie 2009, nu a respectat termenele expres stabilite şi a redus aceste termene nejustificat, fiind aplicată o corecţie financiară în cuantum de 5% din valoarea contractului.
S-a precizat că, prin Decizia nr. 155882 din 31 octombrie 2011, s-a admis contestaţia formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare nr. 155635 din 30 septembrie 2011, fiind emisă o nouă nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare, înregistrată sub nr. 156024 din /14 noiembrie 2011, prin care a menţinut doar corecţia în cuantum de 5%, din valoarea contractului, corecţie dispusă prin procesul verbal de constatare, înregistrat sub nr. 109496 din 20 octombrie 2010, neaplicând alte corecţii financiare, notă care a rămas definitivă, nemaifiind contestată.
A apreciat reclamanta că nota de constatare a cărei suspendare se solicită prin prezenta cerere este nelegală, întrucât are la bază aceeaşi stare de fapt reţinută în cuprinsul notei nr. 156024/14 noiembrie 2011, in plus fiind invocat Raportul Final de audit nr. 51664/ AP din 22 decembrie 2011, al Curţii de Conturi, raport de care nu a avut cunoştinţă.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, reclamanta a justificat-o prin faptul că lunar formulează cereri de rambursare a sumelor plătite în cadrul programului derulat, reţinându-i-se lunar sume pe care nu le datorează.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 215 din O.G. nr. 92/2003 privind C. Proc. Fisc. şi art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 564 din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC C.A.S. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. – Direcţia Generală A.M. P.O.S. Mediu; s-a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. 135735 din 23 mai 2012 emisă de pârât, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei împotriva acestui act administrativ fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a considerat că argumentele ample ale reclamantei cu privire la nelegalitatea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 135735 din 23 mai 2012 emisă de pârâtă şi care urmează a fi pusă în executare sunt aparent valabile şi justifică măsura suspendării, coroborând aceste susţineri cu materialul probator administrat în cauză.
Astfel, s-a apreciat că aparenta nelegalitate a deciziei de impunere contestate rezidă din faptul că, în baza aceleiaşi situaţii de fapt, în sarcina reclamantei a mai fost anterior emis un proces verbal de constatare, respectiv cel cu nr. 156024 din 14 noiembrie 2011, prin care s-a stabilit o corecţie în cuantum de 5% din valoarea contractului, notă de constatare care nu a fost contestată, rămânând definitivă, iar de la încheierea acestei note de constatare nu au apăru elemente noi, ci doar un raport al autorităţii de audit, raport care, potrivit celor afirmate de reclamantă, nu i-ar fi fost comunicat.
Instanţa de fond a constatat că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, astfel cum aceasta este definită de lege.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, Curtea de Apel a considerat că şi aceasta este îndeplinită în speţă, punerea în executarea a notei de constatare punând în pericol implementarea programului şi implicit funcţionarea unui serviciu public.
II. Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul M.M.P. - Direcţia Generală A.M. P.O.S. Mediu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat sub aspectul existenţei cazului bine justificat că, având in vedere constatările A.A. din cadrul Curţii de Conturi a României, formulată prin Raportul Final de Audit nr. 51466/ AP din 22 decembrie 2011 şi urmare a reverificărilor realizate de A.M. P.O.S. Mediu asupra modului de atribuire a Contractului de servicii nr. 3289 din 16 februarie 2009, reţinând dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că dacă se constată existenţa mai multor nereguli se va aplica valoarea cea mai mare a corecţiei financiare, s-a apreciat că este aplicabilă corecţia de 10 %.
Referitor la condiţia prevenirii unei pagube iminente, arată recurentul că aplicarea unor dispoziţii legale, cunoscute şi acceptate de către beneficiar, nu poate fi considerat că nu ar putea aduce un prejudiciu material, viitor şi previzibil.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare a Notei de constatare nr. 135735 din 23 mai 2012.
Considerentele Și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum Și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Înalta Curte, văzând dispoziţiile legale mai sus arătate a constatat că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care vor fi îndeplinite cumulativ cele două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi fac verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
Astfel, Înalta Curte constată că, în mod justificat instanţa de fond a reţinut că nota de constatare nr. 135735 din 23 mai 2012 prin care s-a aplicat o corecţie de 10% din valoarea Contractului de servicii nr. 3289 din 16 februarie 2009, pentru reducerea nejustificată a perioadei intre data transmiterii spre publicare a anunţului de participare şi data limită de depunere a ofertelor, a avut la bază aceeaşi situaţie de fapt, pentru care anterior a mai fost aplicată o corecţie de 5% prin procesul verbal nr. 156024 din 14 noiembrie 2011.
De asemenea, se reţine că nota de constatare a cărei suspendare se solicită a avut la bază constatările Autorităţii de Audit din Cadrul Curţii de Conturi a României, formulate prin Raportul Final de Audit nr. 51466/ AP din 22 decembrie 2011, acesta fiind singurul element nou apărut.
În acest context, Înalta Curte, fără a antama fondul dreptului dedus judecăţii şi a analiza modalitatea de apreciere autorităţii administrative cu privire la aplicarea valorii maxime a corecţiei financiare in condiţiile constatării existenţei a mai multor nereguli, dintre care unele considerate chiar de organul constatator ca neimputabile datorită nearmonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene, constată că aceste împrejurări fac dovada îndeplinirii condiţiei „cazului bine justificat”.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil”, în mod corect s-a apreciat şi reţinut de către instanţa de fond împrejurarea că punerea in executare a notei de constatare ar pune in pericol implementarea programului de îmbunătățire şi extindere a sistemelor de alimentare cu apă in zona Cluj Sălaj, un serviciu public de profil de importanţă regională.
De altfel, însuȘi recurentul recunoaşte in motivele de recurs că aplicarea unei corecţii lunare ar fi de natură să producă un prejudiciu material, viitor şi previzibil argumentând însă că aceasta se datorează unor prevederi legale cunoscute şi asumate de beneficiar.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de intimată.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.M.P. - Direcţia Generală A.M. P.O.S. Mediu împotriva Sentinţei nr. 564 din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4778/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4787/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
