ICCJ. Decizia nr. 4827/2013. Contencios. Litigiu privind achiziţiile publice. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4827/2013
Dosar nr. 3802/2/2012
Şedinţa publică din la 4 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea formulată, reclamanta A.N.R.M.A.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele U.A.T. – Oraşul Moldova şi SC P.G. SRL, constatarea nulităţii absolute a contractului de parteneriat public privat nr. 611 din 29 ianuarie 2009, încheiat între pârâte.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că atribuirea contractului de parteneriat public privat având ca obiect „Montarea, instalarea şi punerea în funcţiune a cel puţin 6 turbine eoliene în schimbul dreptului de folosinţă a unor suprafeţe de teren” s-a efectuat fără aplicarea vreunei proceduri de atribuire dintre cele prevăzute de art. 18 şi 20 din O.U.G. nr. 34/2006, că acest contract era fără tăgadă un contract de concesiune de lucrări şi trebuia să se supună legislaţiei privind achiziţiile publice.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta SC P.G. SRL a solicitat instanţei respingerea acţiunii, întrucât contractul a cărui anulare se solicită nu mai există, fiind reziliat, fără a se semnala prejudicii, iar rezilierea s-a efectuat urmare a controlului efectuat de reclamantă, la solicitarea SC P.G. SRL.
Prin Sentinţa civilă nr. 4380 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.N.R.M.A.P. şi a constatat nulitatea absolută a contractului de parteneriat public privat nr. 611 din 29 ianuarie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 29 ianuarie 2009, între părţile pârâte s-a încheiat contractul de parteneriat public privat nr. 611/29 ianuarie 2009, Consiliul Local al oraşului Moldova Nouă având calitatea de partener public, iar pârâta SC P.G. SRL de partener privat, că, prin contractul menţionat, partenerul public a oferit partenerului privat dreptul ca pe terenul aparţinând domeniului public al oraşului Moldova Nouă, înscris în C.F. nr. II/448/626 Măceşti, nr. top. 1893/1/6, păşune în izlaz în suprafaţă de 629 ha şi 5690 mp să monteze pe cheltuială proprie cel puţin 6 turbine eoliene pe o suprafaţă de 28 ha, partenerul privat urmând ca, în schimbul folosinţei terenurilor, să achite partenerului public 3% din valoarea totală de energie produsă ca urmare a montării şi funcţionării turbinelor eoliene, contractul fiind încheiat pe o durată de 49 de ani.
Din analiza clauzelor contractuale, curtea a reţinut că natura contractului este cea a unui contract de concesiune de lucrări publice, astfel cum este definit în art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, că partenerul public din contractul supus analizei are indubitabil calitate de autoritate contractantă în accepţiunea art. 8 lit. a) din ordonanţă.
S-a mai reţinut de către instanţă că legislaţia în materie cuprinde reglementări clare şi proceduri specifice în vederea atribuirii contractelor de concesiune de lucrări, cum este cel de faţă; că la momentul de referinţă, 29 ianuarie 2009, data încheierii contractului, pentru atribuirea contractelor de concesiune de lucrări erau aplicabile prevederile Secţiunii 1 - Principii şi reguli generale de atribuire a contractului de concesiune din cap. 7 - Contractele de concesiune, art. 217 Și 225 şi că aceste reglementări se complineau cu cele prevăzute prin H.G. nr. 71/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii prevăzute în O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
În concluzie, instanţa a reţinut nesocotirea întru totul a procedurii şi principiilor prescrise în Secţiunea 1 a capitolului 7 al O.U.G. nr. 34/2006, respectiv H.G. nr. 71/2007, cu prilejul încheierii contractului de parteneriat public-privat în cauză, precum şi faptul că niciuna din părţile pârâte nu a contestat nesocotirea prevederilor legale cu prilejul atribuirii contractului, aceasta fiind de altminteri şi raţiunea pentru care părţile pârâte au procedat, urmare a controlului efectuat de A.N.R.M.A.P., la rezilierea mutuală a contractului începând cu data de 1 februarie 2012.
Prin urmare, curtea de apel a apreciat acţiunea ca fiind întemeiată şi a admis-o, iar, în baza art. 2961 din O.U.G. nr. 34/2006, a constatat nulitatea absolută a contractului de parteneriat public privat nr. 611 din 29 ianuarie 2009.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC P.G. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,invocând ca temei legal dispoziţiile art. 299 Și 216 coroborate cu art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac s-a susţinut că este lipsit de interes demersul judiciar al reclamantei în condiţiile în care contractul a cărui anularea a solicitat-o a fost reziliat prin acordul de voinţă al părţilor anterior formulării acţiunii.
Pe fondul cauzei se aduc critici sentinţei recurate în sensul că sancţiunea care ar fi putut interveni pentru nerespectarea procedurilor de atribuire a contractului era amenda contravenţională, conform art. 293 lit. d) din OUG nr. 34/2006 şi nu nulitatea contractului pentru că nu este întrunit nici unul din cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 28710 din acelaşi act normativ.
De asemenea, întrucât litigiul a fost demarat de mai bine de 3 ani de la încheierea contractului a cărui nulitate s-a solicitat a se constata, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 28711 din O.U.G. nr. 34/2006 şi să dispună sancţiunile alternative prevăzute de art. 28710 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă.
Intimata-reclamantă A.N.R.M.A.P. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţionând, în esenţă, că excepţia lipsei de interes este neîntemeiată întrucât rezilierea contractului şi nulitatea acestuia produc efecte diferite.
Mai mult, în ceea de priveşte atribuirea unui astfel de contract, interesul este unul public, general, rolul A.N.P.M.A.P. fiind de a-l apăra.
Se arată şi faptul că dispoziţiile menţionate de recurentă ca fiind incidente cauzei vizează, în realitate, alte ipoteze, respectiv modul de soluţionare a contestaţiilor, sau interesul personal al operatorului economic.
Se menţionează că posibilitatea instanţei de a dispune sancţiunile alternative nu se regăseşte însă şi atunci când acţiunea a fost promovată de A.N.R.M.A.P.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de apărările părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Susţinerile recurentei referitoare la lipsa interesului reclamantei A.N.R.M.A.P. în formularea acţiunii sunt nefondate.
Necontestat este faptul că litigiul vizează încheierea unui contract administrativ, acesta fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/ 2004, modificată şi completată.
Conform art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, „La soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se are în vedere regula după care principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public”.
În raport de aceste dispoziţii legale, este evident că interesul public exista la momentul formulării acţiunii întrucât nulitatea absolută, ca sancţiune care intervine în cazul nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la încheierea valabilă a contractului, produce efecte pentru trecut, în sensul desfiinţării acestuia chiar de la momentul încheierii, în timp ce rezilierea produce efecte doar pentru viitor.
Prin urmare, acţiunea formulată de reclamantă în temeiul art. 2961 lit. a) şi e) din O.U.G. nr. 34/2006 a fost justificată de interesul public general care guvernează fiecare etapă a unui contract administrativ, neavând relevanţă rezilierea contractului cu nr. 611 din 29 ianuarie 2009 prin acordul părţilor, la data de 1 februarie 2012, ulterior încheierii acestuia cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, situaţie care nu a fost contestată în vreun fel.
Criticile privind nelegalitatea soluţiei instanţei de fond referitoare la faptul că sancţiunea care ar fi putut interveni pentru nerespectarea procedurilor de atribuire a contractului ar fi fost aceea a unei amenzi contravenţionale prevăzută de art. 293 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, sunt, de asemenea, nefondate.
În cauză, titulară a acţiunii este A.N.R.M.A.P., căreia dispoziţiile art. 296 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, îi conferă calitatea de subiect de sesizare a instanţei de contencios administrativ pentru constatarea nulităţii absolute a contractelor administrative de achiziţii publice.
Mai mult, potrivit art. 295 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor, inclusiv pentru cazul prevăzut la art. 293 lit. d), se realizează de persoane împuternicite ale A.N.R.M.A.P. şi nu de instanţa de contencios administrativ, cum eronat susţine recurenta.
Prin urmare, instanţa de contencios administrativ, conform principiului disponibilităţii s-a pronunţat asupra acţiunii cu care a fost învestită, potrivit dispoziţiilor menţionate.
În altă ordine, instanţa nu putea dispune sancţiunile alternative prevăzute la art. 28710 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, modificată şi completată, întrucât litigiul nu vizează cereri privind acordarea de despăgubiri pentru prejudicii cauzate în procedura de atribuire, executare, nulitate, anulare, rezoluţiune, reziliere, denunţare unilaterală a contractului de achiziţie publică, prevăzute în cuprinsul Secţiunii a 9-a, Cap. 9 din actul normativ menţionat anterior.
În consecinţă, toate aceste critici ale recurentei denotă faptul că aceasta este în eroare cu privire la dispoziţiile legale aplicabile litigiului promovat în temeiul art. 2961 alin. (1) lit. a) şi e) din O.U.G. nr. 34/2006 în baza căruia A.N.R.M.A.P. a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului nr. 611/29 ianuarie 2009.
De altfel, legiuitorul a atribuit un regim juridic distinct unei astfel de acţiuni, cum este şi cea a reclamantei din cauza dedusă judecăţii, conform prevederilor art. 2961 din O.U.G. nr. 34/2006.
În concluzie, faţă de toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC P.G. SRL Timişoara împotriva Sentinţei civile nr. 4380 din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4826/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4855/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
