ICCJ. Decizia nr. 4855/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4855/2013
Dosar nr. 11937/2/2010
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâta M.A., născută la data de 15 ianuarie 1955, în localitatea Podul Turcului, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, faptul că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, întrucât pârâta a semnat A. cu Securitatea, a preluat numele conspirative "V.", în perioada 1976 - 1977, respectiv "B.", în perioada 1977 - 1980, şi a furnizat informaţii care se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea opiniilor şi dreptul la viaţă privată.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acţiunii promovată de reclamant ca fiind lipsită de temei legal, arătând că nu îndeplineşte funcţia de Director Adjunct în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, ci este angajată, pe durată nedeterminată, în funcţia de consilier juridic, gradul 1A.
De asemenea, pârâta a cerut a se constata că nu deţine vreo demnitate sau funcţie din cele prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca domnului B.I. să i se asigure dreptul la informaţii cu privire la activitatea sa, iar reclamantul să ceară instanţei de contencios administrativ stabilirea calităţii sale de colaborator al Securităţii.
Mai susţine pârâta că activităţile pe care reclamantul pretinde că le-ar fi desfăşurat nu sunt de natură să conducă la concluzia că ea ar fi avut calitatea de colaborator al Securităţii; din nota de constatare prezentată la dosar nu rezultă că există documente care să ateste faptul că a transmis informaţii Securităţii;
Se mai arată de către pârâtă că relaţiile pe care le-a dat au fost rezultatul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu, în baza Legii nr. 23/1971 privind apărarea secretului de stat şi acestea nu au creat un tratament diferit de cel care-l aveau anterior persoanele despre care i s-au cerut şi a dat informaţii organelor de Securitate. Acţiunile sale au constat în răspunsuri la întrebările ce i s-au pus şi nu au determinat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale foştilor angajaţi ai întreprinderii la care lucra în perioada vizată de cererea reclamantului.
În plus, pârâta precizează faptul că nu a scris cele două note ce au fost găsite în dosarul doamnei M.T., şi anume, cea din 21 septembrie 1976 şi cea din 22 februarie 1977, note menţionate de reclamant în prezenta acţiune.
În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar copia notei de constatare din 17 septembrie 2009 şi înscrisurile doveditoare.
2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 7510 din 12 decembrie 2011, a admis acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că, în speţă, sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
În concret, în privinţa primei condiţii, instanţa a arătat faptul că pârâta a fost recrutată la data de 1 iunie 1976 pentru asigurarea informativă a comercianţilor străini ce aveau contracte cu Întreprinderea de Piele Sintetică, a tehnicienilor ce asigurau asistenţa tehnică, precum şi a numitelor Z.R. şi M.T., urmărite pentru relaţii neoficiale cu cetăţeni străini şi intenţii de evaziune.
În acest sens, pârâta a semnat cu numele real "A." şi a preluat numele conspirativ de colaborare "V." în perioada 1876 - 1977 şi "B." în perioada 1977 - 1990.
Totodată, Curtea a arătat că pârâta a furnizat două note informative căpitanului de Securitate P.G. în data de 21 septembrie 1976 şi, respectiv, în data de 22 februarie 1977, note referitoare la numita M.T. şi la relaţiile pe care aceasta le întreţinea cu persoane/rude din străinătate, precum şi la intenţia acestei persoane de a părăsi ţara şi la demersurile întreprinse în acest sens.
Pârâta nu a contestat furnizarea de informaţii către organele fostei Securităţi, dar a menţionat că acestea au avut legătură cu atribuţiile sale de serviciu. Curtea de apel a apreciat că nu poate primi această apărare, având în vedere conţinutul notelor furnizate care se refereau exclusiv la legăturile pe care persoana urmărită informativ le avea cu persoane din străinătate, precum şi la intenţia acesteia de a părăsi ţara.
În acelaşi timp, judecătorul fondului a reţinut că nu prezintă relevanţă nici apărarea potrivit căreia aceste note nu au fost scrise de către pârâtă, întrucât textul de lege incident în cauză nu impune o astfel de cerinţă, fiind suficient ca "informaţiile" să fie furnizate sub orice formă, inclusiv ca relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, cum este cazul de faţă.
În legătură cu cea de-a doua condiţie, instanţa de primă jurisdicţie a subliniat faptul că, prin informaţiile pe care le-a furnizat, pârâta a contribuit la îngrădirea dreptului la liberă circulaţie a persoanei vizate de cele două note anterior individualizate, drept prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
3. Recursul declarat de pârâta M.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta M.A., care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a arătat că cele două condiţii impuse de norma anterior individualizată nu sunt întrunite, în condiţiile în care la dosarul cauzei nu există nicio notă informativă semnată de aceasta.
Recurenta a menţionat că familia sa a fost persecutată din motive politice, că a fost contactată de către reprezentanţii fostei Securităţi, dar nu a furnizat niciun fel de informaţii de natură confidenţială sau de natură a aduce prejudicii vreunei persoane.
În altă ordine de idei, recurenta a precizat că i s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece prima instanţă nu i-a încuviinţat probele solicitate în apărare pentru a demonstra faptul că nu a semnat cele două note informative invocate de intimat în cererea de chemare în judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect constatarea calităţii pârâtei M.A. de colaborator al Securităţii.
Prima instanţă a admis acţiunea reclamantului pentru argumentele prezentate la pct. 2 din prezenta decizie.
Înalta Curte nu poate împărtăşi această soluţie pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.
Astfel, în speţă, verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant din oficiu, în temeiul prevederilor art. 3 lit. c) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, având în vedere funcţia publică ocupată de pârâtă de director adjunct în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii.
În urma acestor verificări, intimatul-reclamant a întocmit nota de constatare din 17 septembrie 2009 în baza căreia a sesizat instanţa specializată cu prezenta acţiune.
Art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, instituie două condiţii pentru dobândirea calităţii de colaborator al Securităţii:
1) Persoana să fi furnizat organelor de Securitate "informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii".
2) Informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Pe aspectul îndeplinirii acestor condiţii, instanţa de control judiciar reţine faptul că, într-adevăr, recurenta a fost recrutată în calitate de colaborator al Securităţii la data de 1 iunie 1976 pentru "asigurarea informativă a comercianţilor străini ce au contracte cu Întreprinderea de Piele Sintetică, a tehnicienilor ce asigurau asistenţa tehnică şi a numitelor Z.R. şi M.T. ", urmărite pentru relaţii neoficiale cu cetăţeni străini şi intenţii de evaziune.
În acest sens, pârâta a semnat cu numele real "A." şi a preluat numele conspirativ de colaborare "V." în perioada 1976 - 1977 şi " B." în perioada 1977 - 1990.
Pentru a reţine calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii, prima instanţă a individualizat două note informative date căpitanului de Securitate P.G., în data de 21 septembrie 1976 şi, respectiv, în data de 22 februarie 1977.
În prima notă informativă se relatează despre numita M.T., în sensul că aceasta a afirmat că a primit aviz negativ pentru plecarea în străinătate, că este supărată pentru acest lucru, că intenţionează să meargă din nou în audienţă pentru a rezolva problema şi că ţine legătura cu rudele sale din R.F.G.
În cea de-a doua notă aflată în discuţie, se relatează tot despre numita M.T., în sensul că a fost din nou în audienţă, dar nu a primit un răspuns afirmativ pentru plecarea în străinătate, motiv pentru care intenţionează să ceară ajutorul rudelor sale din R.F.G. De asemenea, se mai precizează şi alte aspecte, respectiv că fratele numitei M.T. a fost recrutat pentru satisfacerea serviciului militar, dar şi că delegaţii spanioli care au vizitat întreprinderea au fost însoţiţi de către reprezentantul firmei B.S.G. care a adus pentru M.T. un pacheţel şi un bilet; în bilet i se cerea acesteia să trimită o faţă de masă în valoare de 450 RON, reprezentând costul reparaţiei a două ceasuri bărbăteşti.
Ca atare, astfel de informări, prin conţinutul lor, nu dezvăluiau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În plus, nu se poate reţine nici că informările în cauză ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Mai mult decât atât, instanţa de control judiciar remarcă faptul că intimatul nu a depus la dosar nicio notă informativă semnată de recurentă pentru a justifica calitatea acesteia de colaborator al Securităţii.
În cadrul probatorului, intimatul a prezentat doar o serie de înscrisuri, mai precis, referate cu propuneri de recrutare, cu verificările efectuate în acest sens, precum şi note în legătură cu profilul moral al recurentei.
Faţă de cele anterior prezentate, Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanţă a făcut o interpretare greşită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta M.A. împotriva Sentinţei civile nr. 7510 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4827/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4876/2013. Contencios. Sesizări conform Legii... → |
|---|
