ICCJ. Decizia nr. 4941/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr 4941/2013
Dosar nr. 46/1/2013
Ședința publică din 11 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Hotărârea Plenului nr. 1135 din 13 decembrie 2012, C.S.M. a respins cererea formulată de M.C., procuror la D.I.I.C.O.T., de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 25 martie 2012, prin promovarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Pentru a adopta hotărârea respectivă, Plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, următoarele:
M.C., procuror la D.I.I.C.O.T., a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 25 martie 2012, invocând dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, R.).
Procurorul M.C. a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 25 martie 2012, optând pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin Hotărârea nr. 38 din 28 februarie 2012, Comisia de organizare a concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor a respins cererea procurorului M.C. de participare la concurs, cu motivarea că avea deja gradul profesional maxim în ierarhia parchetelor, dobândit prin hotărâre judecătorească definitivă.
Hotărârea Comisiei de organizare a fost contestată de procuror, iar atât secţia pentru procurori, cât şi Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 193 din 15 martie 2012, au menţinut soluţia Comisiei de organizare.
Împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 193 din 15 martie 2012, procurorul M.C. a formulat recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M.i, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că, prin Hotărârea nr. 44 din 19 martie 2012, Comisia de organizare a dispus participarea la concurs a procurorului M.C.
În urma susţinerii concursului de promovare, procurorul M.C. a obţinut media 7,875, clasându-se pe poziţia a 29- a.
Prin Hotărârea nr. 349 din 12 mai 2012, Plenul C.S.M. a dispus validarea rezultatelor obţinute de candidaţii care au participat la concursul pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu excepţia candidatului M.C., în privinţa căruia a fost amânată validarea.
Prin Decizia civilă nr. 3452 din 11 septembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de M.C. împotriva Hotărârii nr. 193 din 15 martie 2012 a Plenului C.S.M. şi a obligat C.S.M. să emită o hotărâre prin care să se constate că recurentul îndeplineşte condiţiile legale pentru a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin Hotărârea nr. 851 din 8 octombrie 2012, Plenul C.S.M. a dispus validarea rezultatului obţinut de procurorul M.C. la concursul de promovare în funcţii de execuţie susţinut la data de 25 martie 2012.
Având în vedere că rezultatul obţinut de procurorul M.C. a fost validat la data de 8 octombrie 2012 şi apreciind că, prin punerea în executare a Deciziei civile nr. 3452 din 11 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi validarea rezultatului obţinut la concursul din 25 martie 2012, procurorul a fost pus retroactiv în toate drepturile ce decurgeau din calitatea de candidat la concursul susţinut, în mod egal cu ceilalţi participanţi, inclusiv sub aspectul posibilităţii valorificării rezultatului obţinut în termenul de 6 luni de la comunicare (conform art. 30 alin. (1) din Regulament, în forma anterioară modificărilor introduse prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012), termen care s-a încheiat la data de 10 octombrie 2012.
Astfel fiind, Plenul C.S.M. a reţinut că procurorul M.C. s-a clasat pe poziţia a 29- a, iar, până la data de 10 octombrie 2012, data limită a valorificărilor, au fost promovaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, candidaţii care s-au clasat până pe poziţia a 15- a. Orice altă interpretare a dispoziţiilor legale ar conduce la o situaţie de inechitate faţă de ceilalţi candidaţi care au obţinut note mai mari decât contestatarul şi totuşi nu au reuşit să valorifice rezultatele concursului din cauza lipsei posturilor de procuror efectiv vacante disponibile la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
2. Recursul declarat de M.C.
Împotriva Hotărârii nr. 1135 din 13 decembrie 2012 a Plenului C.S.M. a declarat recurs procurorul M.C., în temeiul art. 29 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare , invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul afirmă că, în privinţa sa, termenul de 5 luni pentru valorificarea rezultatelor concursului din 25 martie 2012 (calculat ca diferenţa dintre termenul de 6 luni prevăzut de Regulament, în forma anterioară modificărilor aduse prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012, şi cel de 30 de zile scurs până la momentul validării concursului) a început să curgă la 8 octombrie 2012, ca urmare a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 851 din 8 octombrie 2012, prin care a fost pusă în executare Decizia nr. 3452 din 11 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul susţine că au devenit vacante 4 posturi de execuţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în urma numirii procurorilor I.C. şi G.M., începând cu 15 noiembrie 2012, respectiv M.I., începând cu decembrie 2012, la D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bucureşti şi prin transferul procurorului D.C. în funcţia de judecător, începând cu 1 decembrie 2012, astfel că intimatul trebuia să dispună promovarea sa în una dintre funcţiile de execuţie devenite vacante.
Mai arată recurentul că, în ceea ce îl priveşte, termenul de valorificare a rezultatelor concursului nu s-a împlinit la data de 10 octombrie 2012, întrucât nu a beneficiat de aceeaşi perioadă de timp de 5 luni ca şi ceilalţi candidaţi admişi, ci doar de două zile, aceasta fiind singura concluzie logică ce se impune din interpretarea textelor Regulamentului, raţionament valabil şi în situaţia în care Înalta Curte s-ar fi pronunţat după data de 10 octombrie 2012 cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale de participare a sa la concurs. În acest sens, recurentul susţine că această interpretare este în spiritul şi în litera dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Regulament, astfel cum au fost modificate, începând cu data de 11 octombrie 2012, de a pune toţi candidaţii admişi pe poziţii de egalitate pentru promovare, respectiv în trei luni de la validarea rezultatelor concursului. Prin urmare, recurentul susţine că nu poate fi primită argumentaţia intimatului în sensul că dispoziţiile din Regulament au fost modificate doar în sensul reducerii de la 6 luni la 3 luni termenului de valorificare a rezultatelor concursului, ci s-a modificat un element esenţial, şi anume data de la care curge termenul de valorificare a rezultatelor, în condiţiile în care momentul validării rezultatelor concursului nu este acelaşi pentru toţi candidaţii.
Mai arată recurentul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 30 alin. (1) din Regulament, forma în vigoare începând cu 11 octombrie 2012, fiind de principiu că modificările regulilor de procedură sunt de imediată aplicare, iar dreptul substanţial în speţă este reprezentat de prevederile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, un argument în plus fiind acela că, în cuprinsul art. 31 din Regulament, se face referire la modul de calcul al termenelor conform art. 101 şi următoarele C. proc. civ.
Recurentul susţine că interpretarea de mai sus nu conduce la o situaţie de inechitate faţă de ceilalţi candidaţi admişi cu note mai mari, întrucât i s-a permis participarea la concurs abia prin Hotărârea Comisiei de organizare a concursului nr. 44 din 19 martie 2012, deci cu doar 6 zile înaintea concursului spre deosebire de ceilalţi candidaţi (28 februarie 2012), iar validarea rezultatelor concursului s-a amânat de la 14 mai 2012 la 11 septembrie 2012, situaţie care nu îi este imputabilă.
Totodată, recurentul mai arată că cererile tuturor procurorilor admişi, dar care s-au clasat după locul 15 au fost respinse în bloc în şedinţa C.S.M. din 23 octombrie 2012, deci după împlinirea termenului de 6 luni, în timp ce cererea sa a fost soluţionată la data de 13 decembrie 2012, ceea ce poate conduce la presupunerea că şi intimatul ar fi putut aprecia iniţial că nu s-a împlinit termenul de 6 luni.
3. Apărările formulate de intimatul C.S.M.
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Intimatul susţine că nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii recurentului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că recurentul a obţinut nota 7,875 şi s-a clasat pe poziţia nr. 29 la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 25 martie 2012, în condiţiile în care, pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, au fost scoase la concurs 10 posturi, ocupate de candidaţii care s-au clasat pe primele 10 locuri, iar, ulterior au fost admise cererile de valorificare a rezultatelor concursului formulate de candidaţii clasaţi pe locurile 11 - 15 la acelaşi concurs.
Termenul de valorificare a rezultatelor concursului prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament este un termen fix, de decădere, care a început să curgă de la data de 10 aprilie 2012, când au fost publicate rezultatele şi s-a împlinit pentru toţi candidaţii la data de 10 octombrie 2012. Chiar dacă în privinţa recurentului rezultatul obţinut la concurs a fost validat la data de 8 octombrie 2012, validarea a fost cu caracter retroactiv, nefiind permisă existenţa unor termene diferite de valorificare pentru participanţii la concurs.
Subliniază intimatul că, întrucât s-a clasat pe locul 29, recurentul nu poate să valorifice rezultatul obţinut la concurs înainte de candidaţii care au obţinut o medie mai mare, respectiv decât candidaţii clasaţi pe locurile 15-28, pentru respectarea dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Regulament.
Totodată, intimatul a menţionat faptul că, prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1176 din 13 decembrie 2012 a fost aprobată organizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor la data de 3 martie 2013, posturile vacante de la instanţe şi parchete fiind indisponibilizate în vederea ocupării în urma concursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând recursul în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Din analiza lucrărilor dosarului, se constată că, în litigiul de faţă, situaţia de fapt este conturată în sensul celor expuse în continuare.
Recurentul a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 25 martie 2012, optând pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi fiind clasat pe poziţia nr. 29 cu media 7,875.
Rezultatele concursului au fost publicate la data de 10 aprilie 2012.
Prin Hotărârea nr. 349 din 12 mai 2012, Plenul C.S.M. a dispus validarea rezultatelor obţinute de candidaţii care au participat la concursul pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu excepţia recurentului, în privinţa căruia a fost amânată validarea, până la soluţionarea litigiului având ca obiect contestaţia formulată de recurent împotriva Hotărârii
Plenului C.S.M. nr. 193/15 martie 2012, prin care fusese respinsă cererea sa de participare la concurs, motivat de faptul că acesta avea deja gradul profesional maxim în ierarhia parchetelor, dobândit prin hotărâre judecătorească definitivă.
Prin Decizia nr. 3452 din 11 septembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de recurent împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 193 din 15 martie 2012 şi a obligat C.S.M. să emită o hotărâre prin care să se constate că recurentul îndeplineşte condiţiile legale pentru a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
La data de 14 septembrie 2012, recurentul a formulat, în temeiul art. 30 din Regulament, cerere de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din de 25 martie 2012.
Prin Hotărârea nr. 851 din 8 octombrie 2012, Plenul C.S.M. a dispus validarea rezultatului obţinut de recurent la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 25 martie 2012.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 1135 din 13 decembrie 2012, Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de recurent de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 25 martie 2012, prin promovarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, reţinând, în esenţă, că, Decizia nr. 3452 din 11 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 851 din 8 octombrie 2012 au avut ca efect repunerea retroactivă a recurentului în toate drepturile ce decurgeau din calitatea de candidat la concursul respectiv, în mod egal cu ceilalţi participanţi, inclusiv sub aspectul posibilităţii valorificării rezultatului obţinut în termenul de 6 luni de la comunicare, termen care s-a încheiat la data de 10 octombrie 2012 şi că, în considerarea locului obţinut de recurent, orice altă interpretare a dispoziţiilor legale ar conduce la o situaţie de inechitate faţă de ceilalţi candidaţi care au obţinut note mai mari şi totuşi nu au reuşit să valorifice rezultatele concursului din cauza lipsei posturilor de procuror efectiv vacante la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Faţă de criticile din recurs, Înalta Curte urmează a răspunde la două chestiuni de drept, şi anume: intervalul de timp în care se verifică existenţa posturilor vacante pentru soluţionarea cererii recurentului de valorificare a rezultatelor obţinute la concurs; dreptul recurentului de valorificare a rezultatului obţinut la concurs raportat la locul pe care s-a clasat şi situaţia candidaţilor clasaţi înaintea sa.
În ceea ce priveşte intervalul de timp în care se verifică existenţa posturilor vacante pentru soluţionarea cererii recurentului de valorificare a rezultatelor obţinute la concurs, Înalta Curte reţine, în primul rând, faptul că, potrivit principiului tempus regit actum, în privinţa recurentului sunt aplicabile dispoziţiile art. 30 din Regulament, în forma anterioară modificărilor aduse prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012 începând cu data de 11 octombrie 2012, având următorul conţinut
1) „Art. 30. alin. (1) Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
(2) Dispoziţiile art. 28 alin. (3) şi ale art. 29 se aplică în mod corespunzător.”
Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere că, în privinţa recurentului, toate procedurile şi actele aferente concursului s-au încheiat la momentul validării rezultatului obţinut, prin adoptarea de către Plenul C.S.M. a Hotărârii nr. 851 din 8 octombrie 2012, deci anterior datei de 11 octombrie 2012, când a intrat în vigoare Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012, prin care au fost modificate prevederile art. 30 din Regulament.
Cu referire la momentul de început şi momentul împlinirii termenului de 6 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament (în forma anterioară modificărilor aduse prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012 începând cu data de 11 octombrie 2012), Înalta Curte reţine că modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor respective de către intimat sunt corecte, în sensul că intervalul de timp în care se verifică existenţa posturilor vacante pentru soluţionarea cererilor de valorificare a rezultatelor obţinute la concurs este unic pentru toţi candidaţii, chiar dacă, spre exemplu, în speţă, în privinţa recurentului validarea rezultatului său s-a produs la un moment diferit de ceilalţi candidaţi, respectiv la data de 8 octombrie 2012. Astfel fiind, sunt întemeiate apărările intimatului în sensul că orice interpretare contrară de natură a permite stabilirea unor intervale de timp diferite, în funcţie de situaţia particulară a fiecărui candidat, pentru valorificarea rezultatelor obţinute la concurs ar conduce la apariţia unor situaţii de inechitate între candidaţi.
O asemenea interpretare nu este de natură a dezavantaja candidaţii, întrucât, ipotetic, în situaţia în care în intervalul de referinţă devine vacant un post susceptibil de ocupare prin valorificare rezultatului, iar în privinţa candidatului cu prima vocaţie la ocuparea postului respectiv prin valorificarea rezultatului există pe rol un litigiu care poate avea ca finalitate validarea rezultatului obţinut de candidatul respectiv, pentru prezervarea vocaţiei ar trebui ca postul în discuţie să fie indisponibilizat până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile (în reglementarea C. proc. civ. de la 1865) sau definitive (în reglementarea C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat).
Potrivit situaţiei posturilor vacante la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, depusă de intimat la termenul de astăzi, 11 aprilie 2013, se constată că, la data de 2 octombrie 2012, deci anterior datei de 10 octombrie 2012 când s-a împlinit termenul de valorificare a rezultatelor concursului din 25 martie 2012, nu exista nici un post de execuţie vacant, iar, la data de 6 decembrie 2012, erau vacante 2 posturi de execuţie, care, însă, pentru argumentele expuse anterior, nu erau susceptibile de ocupare prin valorificarea rezultatelor concursului din 25 martie 2012 (din cauza împlinirii la data de 10 octombrie 2012 a termenului de valorificare prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament).
În consecinţă, nu pot fi primite susţinerile recurentului referitoare la posturile devenite vacante la data de 15 noiembrie 2012, respectiv în luna decembrie 2012.
2. Cu referire la vocaţia recurentului de a-şi valorifica rezultatul obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 25 martie 2012 raportat la locul ocupat şi situaţia candidaţilor clasaţi înaintea sa, Înalta Curte reţine următoarele:
Recurentul a formulat cerere de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor din 25 martie 2012 în temeiul dispoziţiilor art. 30 din Regulament (în forma anterioară modificărilor aduse prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012 începând cu data de 11 octombrie 2012), care, în cuprinsul alin. (2), prevede că sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 28 alin. (3) din Regulament.
Or, conform dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Regulament: „Promovarea în funcţii de execuţie vacante sau pe loc a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi aprobate.”
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 1691 din 25 martie 2009) s-a reţinut că dispoziţiile art. 30 din Regulament conferă candidaţilor la concursul de promovare efectivă vocaţia de a fi promovaţi în posturile care devin vacante în termenul de valorificare. Dispoziţiile respective nu instituie în sarcina C.S.M. obligaţia de a lua act şi de a soluţiona favorabil cererea de valorificare fără a lua în considerare alte cereri ori condiţii ce decurg din dispoziţiile legale incidente, cum sunt, spre exemplu, cele ce statuate de prevederile art. 28 alin. (3) din Regulament.
Întrucât dispoziţiile respective reglementează doar o vocaţie a candidaţilor de a valorifica rezultatul obţinut la concurs, iar nu un drept absolut de valorificare automată şi de îndată a cererii de valorificare, Înalta Curte reţine că este corect raţionamentul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor citate, în sensul că valorificarea rezultatelor obţinute la concurs se realizează întotdeauna în ordinea mediilor obţinute la concurs.
În raport cu circumstanţele de fapt ale cauzei, se reţine că recurentul are o vocaţie de ordin inferior candidaţilor care, la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 25 martie 2012, au optat pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi, în ordinea mediilor obţinute, s-au clasat până pe locul 28, inclusiv.
Se constată, astfel, că, în aplicarea dispoziţiilor legale incidente, intimatul a urmărit respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale candidaţilor, motiv pentru care nu se poate reţine că hotărârea recurată ar fi fost adoptată cu exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele arătate, constatând că în mod temeinic şi legal intimatul a soluţionat cererea recurentului de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 25 martie 2012, cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 30 coroborat cu art. 28 din Regulament, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.C. împotriva Hotărârii nr. 1135 din 13 decembrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4906/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4945/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
