ICCJ. Decizia nr. 4947/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4947/2013
Dosar nr. 1067/44/2012
Şedinţa publică din la 11 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 septembrie 2012 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta SC P.S.S. SRL a chemat în judecată pe pârâtă D.R.A.O.V. Galaţi, solicitând să se dispună suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 22793 din 24 septembrie 2012 emisă de pârâtă, până la soluţionarea pe fond a litigiului.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că, în urma controlului vamal ulterior, efectuat în perioada 11 - 21 septembrie 2012, a fost întocmit Procesul - verbal de control nr. 22788 din 24 septembrie 2012, în cuprinsul căruia au fost reţinute anumite aspecte referitoare la încălcarea de către societate a normelor dreptului vamal şi s-a propus stabilirea unor obligaţii vamale şi fiscale suplimentare.
Reclamanta susţine că, pe parcursul controlului şi la momentul încheierii procesului-verbal de control, societăţii nu i-a fost oferită posibilitatea de a-şi prezenta în scris punctul de vedere asupra constatărilor echipei de control.
În temeiul procesului-verbal de control, a fost emisă Decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 22793 din 24 septembrie 2012, prin care au fost stabilite în sarcina societăţii obligaţii de plată în cuantum total de 738.960 lei, reprezentând: taxe vamale - 424.520 lei; T.V.A. - 97.352 lei; dobânzi taxe vamale - 114.226 lei; dobânzi T.V.A. -27.414 lei; penalităţi taxe vamale - 60.845 lei; penalităţi T.V.A. - 14.603 lei, şi următoarele termene de plată:
(i) în termen de 10 zile de la data comunicării deciziei, pentru obligaţiile vamale principale şi accesorii (fără a se indica temeiul legal pentru stabilirea termenului de 10 zile);
(î) până la data de 20 octombrie 2012, pentru restul obligaţiilor fiscale.
Suplimentar, în cuprinsul deciziei s-a făcut referire la dispoziţiile art. 194 din O.G. nr. 92/2003, inexistente în prezent, societatea fiind ameninţată cu pierderea dreptului de a mai efectua operaţiuni de vămuire până la data stingerii integrale a obligaţiilor de plată către bugetul de stat.
Se arată că societatea nu a fost audiată anterior emiterii deciziei contestate şi nu a avut posibilitatea de a formula în scris un punct de vedere.
În temeiul art. 205 şi următoarele C. proc. fisc., societatea a formulat contestaţie în procedura administrativă împotriva deciziei, care a fost înregistrată la D.R.A.O.V. Galaţi sub nr. 23021 din 26 septembrie 2012.
Cu privire la existenţa cazului bine justificat, reclamanta susţine că, prin încheierea procesului-verbal de control şi emiterea deciziei, au fost eludate regulile inspecţiei fiscale, întrucât organul de control nu a emis şi nu a comunicat avizul de inspecţie fiscală, nu a respectat dreptul contribuabilului de a fi informat, pe parcursul desfăşurării controlului vamal ulterior şi nu a respectat dreptul contribuabilului de a fi audiat cu ocazia emiterii deciziei contestate, drept prevăzut de art. 9 alin. (1) C. proc. fisc.
Referitor la paguba iminentă, reclamanta susţine că menţinerea efectelor deciziei contestate ar afecta grav activitatea economică curentă a societăţii, buna desfăşurare a programelor societăţii şi a programelor de investiţii. Decizia produce efecte de la data de 20 octombrie 2012 şi executarea ei ar atrage plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, iar pornirea procedurii executării silite, ar conduce la vânzarea bunurilor imobile şi mobile ale societăţii, în condiţiile în care recuperarea ulterioară a acestora ar fi practic imposibilă.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin Sentinţa nr. 440 din 9 octombrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 22793 din 24 septembrie 2012, până la pronunţarea instanţei de fond, pentru considerentele arătate în continuare.
Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile procedurale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv: consemnarea cauţiunii stabilite de instanţă, potrivit art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. (filele 76 - 78), recipisa de consemnare fiind depusă la registrul de valori al instanţei, şi sesizarea autorităţii publice cu contestaţie în procedura administrativă reglementată de art. 205 şi următoarele C. proc. fisc.
Cu privire la cazul bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanţa a reţinut că, prin acţiune, reclamanta invocă grave ilegalităţi referitoare la lipsa avizului de inspecţie fiscală, nerespectarea dreptului contribuabilului de a fi informat, nerespectarea dreptului contribuabilului de a fi audiat, administrarea nelegală a probelor şi refuzul acordării facilităţilor necesare pregătirii apărării şi insuficienta administrare a probelor de către organul de control. Toate aceste presupuse nelegalităţi nu mai pot fi acoperite ulterior, întrucât, potrivit art. 213 alin. (4) C. proc. fisc., doar contestatorul sau intervenienţii pot depune probe noi în susţinerea cauzei. Toate aceste susţineri invocate de reclamantă creează aparenţa de nelegalitate a actului administrativ contestat şi în condiţiile în care vor fi dovedite ar conduce la anularea acestuia.
Este îndeplinită şi condiţia referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, având în vedere suma de 738.960 lei pe care reclamanta ar urma să o achite, iar, prin punerea în executare a deciziei, practic, activitatea societăţii ar fi închisă cu consecinţa imposibilităţii derulării programelor de investiţii, având în vedere faptul că reclamanta este o societate recent înfiinţată.
3. Recursul declarat de pârâta D.R.A.O.V. Galaţi
Î mpotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta D.R.A.O.V. Galaţi, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că instanţa de fond, fără temei legal, a constatat că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
În privinţa condiţiei referitoare la existenţa unui cazul bine justificat, recurenta-pârâtă susţine că reclamanta nu a indicat nici un motiv temeinic care să justifice admiterea cererii de suspendare a executării actului contestat, care se bucură de prezumţia de legalitate până la anularea lui de către instanţa de judecată. Susţine recurenta că decizia contestată a fost emisă în urma unui control ulterior, realizat cu respectarea în totalitate a Normelor metodologice aprobate prin Ordinul vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 7521/2006, societatea a fost informată cu privire cu privire la efectuarea controlului, cu privire la constatările rezultate, a luat cunoştinţă despre conţinutul procesului-verbal de control, prin semnarea acestuia, şi se face confuzie între inspecţia fiscală şi controlul ulterior.
Cu referire la paguba iminentă, recurenta-pârâtă susţine că iminenţa producerii unei pagube iminete nu se prezumă, ci trebuie dovedită, iar susţinerile intimatei-reclamante referitoare la faptul că i s-ar indisponibiliza bunuri şi i s-ar restrânge creditele, nu pot fi reţinute ca reprezentând o tulburare sau o pagubă dovedită, având în vedere că societăţii nu i se aplică un tratament preferenţial faţă de alţi contribuabili.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum rezultă din expunerea anterioară a lucrărilor dosarului, reclamanta SC P.S.S. SRL a învestit instanţa, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 22793 din 24 septembrie 2012 emisă de pârâta D.R.A.O.V. Galaţi, până la soluţionarea pe fond a litigiului.
Sub aspectul cazului bine justificat, reclamanta a invocat, în esenţă, faptul că, pe parcursul controlului şi la momentul încheierii procesului-verbal de control, societăţii nu i-a fost oferită posibilitatea de a-şi prezenta în scris punctul de vedere asupra constatărilor echipei de control, nu a fost audiată anterior emiterii deciziei contestate şi nu a avut posibilitatea de a formula în scris un punct de vedere, fiind eludate regulile inspecţiei fiscale, întrucât nu a fost emis şi nu a fost comunicat avizul de inspecţie fiscală, nu a fost respectat dreptul contribuabilului de a fi informat pe parcursul desfăşurării controlului vamal ulterior şi nu a fost respectat dreptul contribuabilului de a fi audiat cu ocazia emiterii deciziei contestate, drept prevăzut de art. 9 alin. (1) C. proc. fisc. Referitor la paguba iminentă, reclamanta a invocat iminenţa afectării grave a activităţii economice curente a societăţii, buna desfăşurare a programelor societăţii şi a investiţiilor, iar executarea deciziei ar atrage plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, pornirea procedurii executării silite, cu riscul vânzării bunurilor imobile şi mobile ale societăţii, în condiţiile în care recuperarea ulterioară a acestora ar fi practic imposibilă.
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
În cauză, realizând o a analiză sumară a aparenţei dreptului, Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Susţinerile din recurs referitoare la faptul că reclamanta nu ar fi indicat niciun motiv temeinic de natură a răsturna prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ nu pot fi primite, iar, sub acest aspect, motivarea instanţei de fond conferă consistenţă concluziei că subzistă o aparenţă de nelegalitate a actului contestat, ce decurge din posibila nerespectare a dispoziţiilor legale care consacră dreptul contribuabilului de a fi informat şi audiat, dreptul la apărare precum şi cerinţele procedurii de administrare a probelor în cadrul controlului fiscal.
Cu referire la prevenirea producerii unei pagube iminente, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită cerinţa prevăzută de textul de lege, în condiţiile în care suma pe care societatea ar urma să o plătească în executarea actului contestat, ar conduce la imposibilitatea derulării programelor de investiţii ale agentului economic, cu riscul vânzării, în cadrul procedurii de executare silită, a bunurilor sale mobile şi imobile, în condiţiile în care recuperarea ulterioară a acestora ar fi practic imposibilă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.R.A.O.V. Galaţi în nume propriu şi pentru A.N.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Galaţi în nume propriu şi pentru A.N.V. împotriva Sentinţei nr. 440 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4946/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4948/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
