ICCJ. Decizia nr. 4946/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4946/2013
Dosar nr. 897/44/2012
Şedinţa publică din la 11 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2012 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamantul Mun. Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brăila, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării următoarelor acte emise de pârâtă:
- Decizia F.B.R. nr. 172 din 29 martie 2012;
- Raportul de inspecţie fiscală F.B.R. nr. 170/2012;
- Dispoziţia privind măsurile stabilite de echipa de Inspecţie fiscală nr. 43134/2012;
- Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 459188/2012;
- Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 101092 din 9 iulie 2012;
- Decizia nr. 88108 din 21 februarie 2012 şi, implicit, Certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A. din 1 martie 2012;
- Decizia nr. 95661 din 16 mai 2012 şi, implicit, Certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A. din 1 mai 2012;
- Somaţia nr. 9/30/1/2012/62111 din 8 mai 2012;
- Titlul executoriu nr. 275964 din 8 mai 2012;
- Toate actele emise în baza acestor acte ce fac obiectul contestaţiilor administrative sau contencioase aflate în diverse termene de soluţionare.
La termenul din 5 septembrie 2012, rclamanta a depus cerere de modificare a acţiunii introductive, prin care a solicitat judecarea cauzei în contradictoriu şi cu pârâta A.F.P. Brăila.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin Sentinţa nr. 426 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării următoarelor acte emise de pârâtă, precum şi a actelor emise în baza acestora:
- Decizia F.B.R. nr. 172 din 29 martie 2012;
- Raportul de Inspecţie fiscală 170/2012;
- Dispoziţia privind măsurile stabilite de echipa de Inspecţie fiscală nr. 43134/2012;
- Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 459188/2012 şi Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 101092/2012;
- Decizia nr. 88108/2012 şi certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A. din 2012;
- Somaţia nr. 9/30/1/2012/62111 din 8 mai 2012
- Titlul executoriu nr. 275964 din 8 mai 2012, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii având ca obiect anularea acestor acte.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Brăila, întrucât reclamanta a solicitat anularea şi suspendarea actelor administrative emise de această pârâtă.
A constatat, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Cu privire la cazul bine justificat, curtea de apel a reţinut că reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate şi netemeinicie a actelor atacate, ce necesită verificări din partea instanţei şi care constituie fără dubiu un caz bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din legea nr. 554/2004, iar, din înscrisurile depuse, rezultă că însuşi organul administrativ emitent al actelor a anulat certificatul eliberat în 7 martie 2012 şi a suspendat, în baza Deciziei nr. 8 din 3 mai 2012, dispoziţiile obligatorii stabilite prin Dispoziţia de măsuri nr. 43134 din 29 martie 2012, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei depuse împotriva Deciziei F.B.R. nr. 172 din 29 martie 2012, urmând ca procedura administrativă să fie reluată după soluţionarea definitivă a contestaţiei depuse.
Cu privire la condiţia prevenirii producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a reţinut că, în mod evident, blocarea conturilor reclamantei şi trecerea la executarea silită pentru suma reţinută de organele fiscale poate constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară. O asemenea împrejurare ar putea avea efecte păgubitoare şi în planul achitării altor datorii fiscale, iar susţinerile reclamantei confirmă iminenţa pagubei condiţionată de punerea de îndată în executare a actelor atacate.
3. Recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Brăila
Î mpotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Brăila, în temeiul art. 105 alin. (2) şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instanţa nu s-a pronunţat prin hotărâre cu privire la admisibilitatea cererii reclamantei, depusă la termenul din 5 septembrie 2012, de modificare a acţiunii introductive, prin care a solicitat judecarea cauzei în contradictoriu şi cu pârâta A.F.P. Brăila.
Subsumat motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât actele contestate au fost emise de A.F.P. Brăila.
De asemenea, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 85 alin. (1) lit. b), art. 86, art. 88, art. 205 şi art. 215 C. proc. fisc. şi a dispus suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală, deoarece raportul nu este un act administrativ fiscal în sensul art. 88 C. proc. fisc.
Mai arată recurenta-pârâtă că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente pentru a se putea dispune suspendarea executării, ca măsură de excepţie.
Sub aspectul cazului bine justificat, recurenta-pârâtă arată că actul administrativ-fiscal a fost emis cu respectarea C. proc. fisc., reclamanta nu se poate sustrage de la plata datoriilor la bugetul de stat, iar, cu privire la prevenirea producerii unei pagube iminente, se arată că actele contestate nu au fost puse în executare, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului, iar suma de plată stabilită în sarcina societăţii este de 43.422 lei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Cu referire la prima critică din recurs, contrar celor susţinute de recurenta - pârâtă, Înalta Curte constată că, prin încheierea din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, a luat act de cererea reclamantei de modificare a acţiunii introductive şi a dispus atât comunicarea cererii modificatoare către celelalte părţi, cât şi introducerea în cauză a A.F.P. Brăila, în calitate de pârât. Totodată, se constată că, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 199 a dosarului de fond, A.F.P. Brăila a fost citată în calitate de pârât şi i-au fost comunicate atât acţiunea introductivă, cât şi cererea de modificare, citaţia şi actele de procedură fiind înmânate, sub semnătură, prin serviciul de registratură al instituţiei, funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei. Criticile recurentei-pârâte vor fi înlăturate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la existenţa unei vătămări cauzate pârâtei A.F.P. Brăila, iar incidenţa dispoziţiilor respective este invocată de către o altă parte, respectiv de către pârâta D.G.F.P. Brăila.
În ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Brăila, se constată că este temeinică şi legală, deoarece D.G.F.P. Brăila a soluţionat, în procedură administrativă, contestaţia formulată de Mun. Brăila împotriva Deciziei de impunere F.B.R. nr. 182 din 29 martie 2012 şi Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 459188 din 06 aprilie 2012, acte care fac obiectul prezentei cauzei.
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În cauză, realizând o analiză sumară a aparenţei dreptului, Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Susţinerile din recurs referitoare la faptul că reclamanta nu ar fi indicat niciun motiv temeinic de natură a răsturna prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ nu pot fi primite, iar, sub acest aspect, motivarea instanţei de fond conferă consistenţă concluziei că subzistă o aparenţă de nelegalitate a actului contestat, atâta vreme cât chiar autoritatea pârâtă – D.G.F.P. Brăila – prin Decizia nr. 8 din 03 mai 2012 (filele 44 - 45 la dosarul de fond), soluţionând contestaţia formulată de Mun. Brăila, a decis „suspendarea dispoziţiilor obligatorii stabilite prin Dispoziţia de măsuri nr. 43134 din 29 martie 2012 cu privire la înregistrarea în contabilitatea proprie a contribuabilului a sumelor stabilite suplimentar cu titlu de taxă pe valoarea adăugată şi majorări de întârziere aferente şi de comunicare în scris organului fiscal a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, până la momentul soluţionării definitive a contestaţiei împotriva Deciziei de impunere F.B.R. nr. 172 din 29 martie 2012, urmând ca procedura să fie reluată după soluţionarea definitivă a contestaţiei”. Astfel fiind, soluţia organului fiscal reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 o împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor în privinţa cărora reclamanta a solicitat dispunerea măsurii de suspendare a executării.
Este adevărat că raportul de inspecţie fiscală nu este un act administrativ-fiscal în sensul art. 88 C. proc. fisc., însă, fiind un act subsecvent deciziei de impunere, este supus, în subsidiar, soluţiei date cererii de suspendare a executării deciziei de impunere.
Cu referire la prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită cerinţa prevăzută de textul de lege, în condiţiile în care punerea în executare a actelor contestate ar atrage blocajul financiar al reclamantului, cu efecte păgubitoare în planul achitării datoriilor fiscale.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.G.F.P. Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Brăila împotriva Sentinţei civile nr. 426 din 4 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4945/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4947/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
