ICCJ. Decizia nr. 506/2013. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 506/2013
Dosar nr. 8361/2/2010
Ședința publică din 1 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 5325 din 23 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii pe capătul de cerere privind preschimbarea certificatului de revoluţionar şi a respins acţiunea în pretenţii şi în preschimbarea certificatului, formulată de reclamantul R.M.G., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca tardivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se acorde pentru tatăl său despăgubirile decurgând din calitatea de luptător al Revoluţiei din 1989 şi să fie obligat Guvernul la daune în cuantum de 500.000 euro.
Examinând actele dosarului, Curtea de apel a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 51 şi art. 9 din Legea nr. 341/2004 şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul general de prescripţie este de 3 ani, cererea reclamantului este atât tardivă, cât şi prescrisă.
Totodată, instanţa a reţinut că decesul autorului reclamantului a avut loc în anul 1998, iar cererea sa iniţială adresată Guvernului a fost formulată în luna mai 2010, petentul având capacitate deplină de exerciţiu din anul 2006 şi a depăşit toate termenele legale în care putea depune o asemenea cerere.
2. Recursul declarat de reclamantul R.M.G.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul R.M.G., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul susţine că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât instanţa s-a pronunţat numai cu privire la excepţia tardivităţii, fără a lua în considerare faptul că reclamantul era minor în anul 1998 când a decedat tatăl său – R.P. – deţinător al certificatului de revoluţionar în baza Legii nr. 42/1990, astfel că, la apariţia Legii nr. 341/2004, nu a avut cine să ceară preschimbarea certificatului de revoluţionar.
Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susţine, în esenţă, că instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că, întrucât era minor, nu putea să ceară drepturile ce i se cuveneau în calitate de urmaş al tatălui său, căruia i se eliberase certificat de revoluţionar în baza Legii nr. 42/1990.
3. Apărările formulate de intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989
Intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs şi a prevederilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Deşi a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., criticile formulate în susţinerea acestui motiv reprezintă, în realitate, critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ prin care a solicitat obligarea pârâţilor la preschimbarea, în procedura reglementată de Legea nr. 341/2004, a Certificatului de luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989 emis pe numele tatălui său – R.P., decedat, şi pentru acordarea drepturile corespunzătoare ce i se cuvin în calitate de urmaş al tatălui său.
Reclamantul R.M.G., în calitate de moştenitor al numitului R.P., minor la data decesului autorului său şi la data întocmirii Certificatului de moştenitor din 17 mai 1999 emis de notarul public, s-a adresat pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 cu cerere de preschimbare a certificatului de revoluţionar în anul 2010, aşa cum rezultă din adresa de răspuns a instituţiei publice respective înregistrată la 17 mai 2010 (fila 14 la Dosarul Curţii de Apel Bucureşti nr. 8361/2/2010).
În mod corect instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:
„ Art. 51. alin. (1) Sumele reprezentând indemnizaţia reparatorie şi/sau indemnizaţia lunară rămase neîncasate de către titularul decedat pe luna în care a avut loc decesul şi, după caz, cele cuvenite şi neachitate până la deces se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripţie. ”
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la preschimbarea certificatului de revoluţionar, suplimentar faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, avute în vedere de instanţa de fond, sunt relevante şi prevederile art. 91 alin. (1) din aceeaşi lege, conform cărora „ termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare calităţii de revoluţionar este 31 martie 2007”.
Or, aşa cum s-a arătat anterior, reclamantul s-a adresat Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 în anul 2010, deci la circa 3 ani de la împlinirea termenului de depunere a cererilor de preschimbare a certificatelor de revoluţionar eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990.
În ceea ce priveşte cererea reclamantului de acordare a drepturilor aferente calităţii de titular al certificatului de revoluţionar eliberat în temeiul Legii nr. 42/1990, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile citate ale art. 51 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958, care consacră termenul general de prescripţie de 3 ani, raportat la data decesului autorului reclamantului şi data la care reclamantul s-a adresat autorităţii publice competente - 2010.
Susţinerile recurentului-reclamant referitoare la starea sa de minoritate şi necunoaşterea prevederilor legale referitoare la preschimbarea certificatului de revoluţionar în condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu pot fi primite, întrucât starea de minoritate în care se afla subiectul de drept nu reprezintă o cauză de suspendare a curgerii termenului de prescripţie ori de prorogare a termenelor prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru depunerea cererii de preschimbare sau pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) Și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul R.M.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de R.M.G. împotriva Sentinţei civile nr. 5325 din 23 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5058/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5062/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
