ICCJ. Decizia nr. 5074/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5074/2013
Dosar nr. 148/44/2012
Ședința publică din 19 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T., obligarea acestuia la recunoaşterea diplomei de licenţă, având în vedere că a urmat cursurile Universităţii S.H. Bucureşti, specializarea Geografie, în anul 2005 şi a finalizat studiile prin examenul de licenţă din anul 2008, forma de învăţământ I.D.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 323 din 28 iunie 2012, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat autoritatea pârâtă să recunoască diploma de licenţă a reclamantei, cu efectele juridice ce decurg din acest fapt, precum şi la cheltuieli de judecată către aceasta în suma de 2500 lei, reţinând că reclamanta este titulara diplomei de licenţă nr. 18695 din 30 septembrie 2009 eliberată de Universitatea S.H., facultatea de geografie, forma de învăţământ la distanţă.
Această diplomă de licenţă este valabilă în sensul că nicio autoritate administrativă sau instanţă judecătorească nu s-a pronunţat pentru revocarea sau constatarea nulităţii sau anulării acestei diplome. Apărările autorităţii pârâte referitoare la faptul că Universitatea S.H. avea obligaţia să parcurgă procedura de autorizare provizorie şi ulterior de acreditare, nu pot fi primite întrucât diploma reclamantei nu este declarată nulă sau anulată şi nici în cauza de faţă nu s-a pus această problemă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs M.E.C.T., considerând-o nelegală şi netemeinică.
Primul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 4 C. civ. pentru că sentinţa a fost pronunţată cu depăşirea atribuţiile puterii judecătoreşti.
În cadrul acestui motiv de recurs s-a arătat că organizarea şi coordonarea sistemului naţional de învăţământ superior, precum şi organizarea mecanismelor de asigurare a calităţii în învăţământ sunt atribuţii exclusive ale M.E.C.T.S., conform H.G. nr. 536/2011.
S-a precizat că actele de studii pot fi recunoscute doar pentru acei absolvenţi care au promovat examene de licenţă şi care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată şi autorizată să funcţioneze provizoriu conform legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, iar aceste acreditări/ autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit Legii nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii şi specializări se stabileşte de M.E.C. şi se aprobă prin hotărâre de Guvern.
Instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti pentru că a obligat M.E.C.T.S. să recunoască o diplomă eliberată unei persoane care a urmat studii cu încălcarea prevederilor legale şi astfel instanţa s-a substituit organismelor de certificare a calităţii studiilor universitare şi M.E.C.T.S. care poate acredita anumite forme de învăţământ.
Au fost invocate ca motive de recurs şi prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
S-a arătat că instanţa de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/ autorizate să funcţioneze provizoriu studiile şi specializările universitare cu formele de învăţământ respective dar a luat în considerare „Contractele de studii” încheiate cu Universitatea S.H. şi „Metodologia organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor” emisă de Universitatea S.H., documente care nu sunt opozabile ministerului şi nu pot constitui temei pentru acordarea diplomelor de licenţă pentru cei care au urmat forme de învăţământ organizare cu încălcarea codului legal.
Atât H.G. nr. 353/1999, H.G. nr. 1011/2011 cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3306 din 8 iunie 2011, confirmă faptul că pentru formele de învăţământ F.R. şi I.D., Universitatea S.H. avea obligaţia să parcurgă procedura de autorizare provizorie şi, ulterior, acreditare, conform prevederilor legale.
Instanţa de fond a analizat exclusiv doar susţinerile reclamantului, fără să facă măcar vreo referire la apărările invocate de M.E.C.T.S. şi fără a arăta, cu argumente legale pertinente care sunt motivele pentru care nu s-au luat în considerare aceste apărări, iar în doctrină s-a subliniat că o motivare superficială echivalează cu o nemotivare, fiind încălcată şi jurisprudenţa C.E.D.O. referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Au fost invocate prevederile art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005 şi faptul că M.E.C.T.S. nu poate să acopere, prin recunoaşterea diplomelor, activitatea nelegală organizată de Universitatea S.H.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost, iniţial, investită cu soluţionarea unei cereri prin care se solicită obligarea M.E.C.T.S. să elibereze reclamantei o adeverinţă din care să rezulte că diploma acesteia de licenţă este recunoscută oficial, în sensul că este valabilă şi îşi poate produce efectele, iar ulterior, a modificat cererea şi a solicitat obligarea M.E.C.T.S. la recunoaşterea diplomei şi la plata cheltuielilor de judecată.
Unul dintre motivele de recurs invocate este cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv nelegalitatea hotărârii atacate pentru că nu ar fi motivată.
Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.
De altfel, chiar C.E.D.O. subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. şi arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă sau cel puţin de a le aprecia.
A nu motiva o hotărâre şi a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
În cauză, instanţa de fond a motivat în două fraze soluţia de admitere a cererii, dar nu a făcut nicio referire la apărările intimatului M.E.C.T.S., astfel că soluţia este nemotivată.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
La rejudecare, instanţa va solicita reclamantei să indice temeiul de drept al cererii sale de chemare în judecată, iar în cazul în care cererea va fi întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, instanţa de fond va verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 lit. 8) din acest act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.E.C.T. împotriva Sentinţei nr. 323 din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 507/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5101/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
