ICCJ. Decizia nr. 5111/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5111/2013
Dosar nr. 765/42/2012
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 364 din 18 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta C.N.R. în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prin care se solicita suspendarea executării Ordinului nr. 332 din 25 iulie 2012, emis de către Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în urma participării şi câştigării concursului pentru ocuparea postului vacant de preşedinte-director general al CAS Prahova, s-a emis Ordinul nr. 532 din 1 iunie 2010, prin care reclamanta a fost numită în postul precizat pentru un mandat de 4 ani, ocazie cu care s-a încheiat între părţi un contract de management, în baza căruia s-a încredinţat reclamantei organizarea, conducerea şi administrarea la nivel local a CAS Prahova, precum şi gestionarea patrimoniului şi a mijloacelor materiale şi băneşti ale acestei instituţii, durata contractului fiind de 4 ani.
Prin Ordinul nr. 332/2012, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a dispus revocarea mandatului acordat reclamantei, ca urmare a modificării cu peste 50% a criteriilor de performanţă care au stat la baza încheierii contractului de management precizat.
Efectuând o analiză sumară a aparenţei dreptului pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept rezultate din probele administrate în cauză, precum şi a criticilor invocate de reclamantă în cererea introductivă, Curtea a apreciat, în esenţă, că reclamanta nu a oferit indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate a actului atacat sau cel puţin pentru crearea unei îndoieli serioase în privinţa legalităţii ordinului a cărui suspendare s-a solicitat.
Astfel, chiar dacă poate fi considerată ca îndeplinită condiţia existenţei unei pagube iminente, ca urmare a faptului că se poate prezuma existenţa unui prejudiciu real şi concret, generat de absenţa oricăror venituri, împrejurare de natură a periclita întreţinerea reclamantei şi a familiei acesteia, nu este îndeplinită în mod cumulativ şi prima condiţie de admisibilitate a suspendării, privind existenţa cazului bine justificat, cerinţă prevăzută, expressis verbis, în cadrul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Recursul reclamantei
Împotriva Sentinţei nr. 364 din 18 octombrie 2012 a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta C.N.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 33 alin. (2) din H.G. nr. 792/2006, raportat la art. 1553 din vechiul C. civ.
În dezvoltarea criticii formulate, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa a considerat, în mod greşit, că actul semnat de părţi se supune tuturor regulilor generale referitoare de mandat, în realitate raportul juridic dedus judecăţii fiind unul de management, pentru care sunt prevăzute expres anumite cazuri de revocare a mandatului încredinţat persoanei care a câştigat examenul pentru funcţia de conducere. Revocarea mandatului este numai unul dintre cazurile de încetare a contractului de management şi ar trebui să implice o apreciere serioasă a oportunităţii măsurii, astfel ca, în situaţia modificării unor indicatori de performanţă, să fie evaluată activitatea anterioară şi prin rapoarte la noii indicatori şi să se aprecieze asupra posibilităţii îndeplinirii mandatului conform acestora.
În contextul menţionat, motivarea recursului cuprinde o prezentare comparativă detaliată a indicatorilor de performanţă anteriori şi ulteriori datei de 25 iulie 2012, recurenta-reclamantă conchizând că Ordinul nr. 305/2012 cuprinde multiple erori grave, care nasc o îndoială serioasă asupra legalităţii ordinului de revocare a mandatului său.
4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esenţă, că în temeiul art. 33 alin. (2) din H.G. nr. 972/2006, contractul de management este supus regulilor generale referitoare la mandat cuprinse în C. civ., modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanţă care au stat la baza încheierii contractului constituie un motiv de revocare a mandatului şi, implicit, de încetare a contractului, iar criticile referitoare la indicatorii generali şi specifici de performanţă vizează fondul cauzei, astfel că nu pot constitui argumente în susţinerea cazului bine justificat.
În ceea ce priveşte condiţia privind prevenirea unei pagube iminente, intimata-pârâtă a arătat că revocarea mandatului nu a avut ca efect lipsirea recurentei-reclamante de venituri, pentru că aceasta a avut posibilitatea să revină la funcţia deţinută anterior ocupării postului de preşedinte-director general.
Ambele părţi au depus la dosar înscrisuri, probă admisibilă în recurs, conform art. 305 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimatei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. I1 din prezenta decizie, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 332 din 25 iulie 2012, emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin care s-a dispus revocarea mandatului acordat pentru organizarea, conducerea şi administrarea Casei de Asigurări de Sănătate Prahova în calitate de preşedinte-director general, motivat de modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanţă care au stat la baza încheierii contractului de management.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, art. 14 din Legea nr. 554/2004, impune două condiţii cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, şi paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) drept prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Îndeplinirea celor două condiţii este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, în speţă s-a reţinut corect că nu poate fi dedus un caz bine justificat din încadrarea în drept a măsurii dispuse, pentru că art. 33 alin. (2) din H.G. nr. 792/2006 prevede expres natura civilă a contractului de management, care se supune regulilor generale referitoare la mandat statuate prin C. civ., iar revocarea mandatului este un caz specific de încetare a contractului, producând acelaşi efect juridic.
În ceea ce priveşte modificarea indicatorilor de performanţă, în limitele procedurii sumare a suspendării de executare, Curtea de apel a făcut o evaluare adecvată a aparenţei de legalitate a Ordinului nr. 305/2012, care conţine noi indicatori de performanţă ce au stat la baza măsurii dispuse în privinţa recurentei-reclamante, reţinând, în acelaşi timp, că susţinerile privind legalitatea, temeinicia şi caracterul măsurii de modificare a indicatorilor de performanţă vizează fondul cauzei.
În acest sens, instanţa de control judiciar reţine că aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi analizată şi prin prisma unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării, dar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
Or, împrejurările privind evoluţia indicatorilor de performanţă, astfel cum au fost indicate de parte, nu oferă indicii de nelegalitate, verificarea lor implicând o analiză aprofundată, care ar prejudeca fondul cauzei.
În consecinţă, nefiind întrunită şi condiţia cumulativă a cazului bine justificat, prima instanţă a constatat corect că existenţa iminenţei unei pagube - aspect care nu mai poate fi supus reevaluării în calea de atac a reclamantei - nu este suficientă pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării actului administrativ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 15 alin. (2), raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.R. împotriva Sentinţei nr. 364 din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5104/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5113/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
