ICCJ. Decizia nr. 5101/2013. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5101/2013
Dosar nr. 32/64/2011
Ședința publică din 19 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta C.N.P.D.A.S. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Ordinului nr. 1058 din 1 octombrie 2010 emis de Preşedintele C.N.P.A.S., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat faptul că măsura de desfiinţare a postului de director executiv adjunct la C.J.P. Braşov, dispusă prin ordinul contestat, este nelegală pentru următoarele argumente:
a) are un caracter discriminatoriu, deoarece a fost luată doar la o singură casă judeţeană de pensii şi nu se poate vorbi despre reducerea cheltuielilor bugetare cu salariile în condiţiile în care, în locul funcţiei desfiinţate, a fost introdusă o nouă funcţie publică; indemnizaţia de conducere a scăzut de la 30% la 20%, astfel că economia bugetară realizată prin această măsură nu justifică reorganizarea ştatului de funcţii;
b) încalcă prevederile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 68/2010 care reglementează adoptarea unor astfel de măsuri;
Reclamantul a susţinut că numirea sa în funcţia publică de şef serviciu s-a făcut fără acordul său, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 188/1999.
Mai mult decât atât, nu i s-a acordat preavizul de 30 de zile calendaristice, prevăzut de art. 2 din Ordinul nr. 614/2010 al M.M.F.P.S. şi de art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Totodată, nu i s-a pus la dispoziţie, în perioada de preaviz, lista posturilor vacante corespunzătoare existente în cadrul instituţiei publice.
Reclamantul a arătat că a formulat recurs administrativ la care a primit răspuns prin Adresa nr. 3947 din 8 decembrie 2010 emisă de Preşedintele C.N.P.A.S., în sensul că ordinul atacat a fost emis cu respectarea prevederilor art. 100 din Legea privind Statutul funcţionarilor publici şi Ordinului nr. 614/2010 al M.M.F.P.S.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.N.P.P. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată (filele 51 - 55 dosar C.A.B.).
Pârâta a arătat că adoptarea măsurilor contestate în speţă a fost determinată de politicile de promovare în domeniile proprii de competenţă ale M.M.F.P.S., precum şi de deficitul bugetar din anul 2010 care a impus reorganizarea tuturor instituţiilor aflate în subordinea sau sub autoritatea ministerului de resort.
Procedura de reorganizare şi restructurare desfăşurată la nivelul C.J.P. Braşov a respectat dispoziţiile Ordinului nr. 614/2010 al M.M.F.P.S.
La data de 3 februarie 2011, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare la acţiunea introductivă de instanţă prin care a solicitat:
- repunerea în funcţia publică de conducere deţinută anterior emiterii ordinului contestat, respectiv cea de director executiv adjunct la C.J.P. Braşov – D.S.P.P.;
- obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv stimulentele lunare acordate directorilor, de la data de 1 octombrie 2010 şi până la momentul repunerii în funcţie;
- obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 15.000 euro.
Pârâta C.N.P.P. a formulat „precizări la completarea de acţiune” în care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată (filele 61 - 66 dosar C.A.B.).
În temeiul art. 13 din Legea contenciosului administrativ, pârâta a depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 1058 din 1 octombrie 2010 (filele 83 - 92, 107 - 108, 126 - 129).
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri şi proba testimonială.
1. Hotărârea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 77 din 18 aprilie 2011, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului P.I.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin O.U.G. nr. 68/2010 au fost adoptate unele măsuri pentru reorganizarea M.M.F.P.S. şi a instituţiilor din subordinea sa. Conform art. 5 din H.G. nr. 662/2010 au fost luate unele măsuri organizatorice şi funcţionale privind C.N.P.D.A.S.. Astfel, prin Ordinul nr. 614/2010 al M.M.F.P.S. s-a aprobat procedura de restructurare şi reorganizare la nivelul M.M.F.P.S., iar prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010 s-a aprobat structura organizatorică a C.J.P. Braşov.
Prin Ordinul nr. 1055 din 30 septembrie 2010, Preşedintele C.N.P.A.S. l-a numit pe reclamant în funcţia publică de director executiv adjunct la C.J.P. Braşov – D.S.P.P., prin redistribuire cu caracter permanent.
După doar o zi, Preşedintele C.N.P.A.S. a emis Ordinul nr. 1058 din 1 octombrie 2010 prin care a constatat desfiinţată funcţia publică în care fusese numit reclamantul, în raport de actele anterior nominalizate.
Curtea de apel a apreciat că în mod corect Preşedintele C.N.P.A.S. a constatat că funcţia aflată în discuţie a fost desfiinţată, în condiţiile în care, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010, s-a aprobat structura organizatorică a C.J.P. Braşov şi s-a prevăzut că funcţia publică de director executiv adjunct nu mai există.
Actele care au fost la baza ordinului de numire al reclamantului în funcţia publică de conducere anterior arătată nu fac referire la dispoziţiile O.U.G. nr. 68/2010, H.G. nr. 662/2010, Ordinului nr. 614/2010 al M.M.F.P.S. sau ale Hotărârii Consiliului de Administraţie al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010. Aşadar, există o necorelare în timp între momentul publicării acestor acte normative în M. Of. şi cel al emiterii ordinului contestat în cauză. Cu toate acestea, imediat după luarea la cunoştinţă despre conţinutul Hotărârii Consiliului de Administraţie al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010, s-a constatat că funcţia publică de director executiv adjunct la C.J.P. Braşov a fost desfiinţată.
Prima instanţă a evidenţiat faptul că, prin ordinul analizat, nu s-a dispus desfiinţarea postului de conducere ocupat de reclamant, ci s-a constatat această desfiinţare prin punerea în aplicare a noii structuri organizatorice a C.J.P. Braşov.
Cu alte cuvinte, desfiinţarea funcţiilor publice nu s-a dispus prin Ordinul nr. 1058 din 1 octombrie 2010 emis de Preşedintele C.N.P.A.S., motiv pentru care nu poate fi cenzurată de către instanţa de contencios administrativ, în raport de dispoziţiile art. 99 lit. b) din Legea nr. 188/1999.
După măsura de desfiinţare a postului de conducere, reclamantului i s-a pus la dispoziţie un alt post, în condiţiile art. 36 din Legea nr. 330/2009.
În altă ordine de idei, judecătorul fondului a arătat că preavizul este acordat doar în situaţia încetării raporturilor de serviciu, însă reclamantul a fost trecut pe un alt post, această trecere realizându-se prin încetarea exercitării unei funcţii publice şi numirea, cu aceeaşi dată, în altă funcţie publică.
Legea nr. 188/1999 prevede că, în situaţia desfiinţării funcţiei publice, se aduce la cunoştinţă lista posturilor vacante, dar Legea nr. 330/2009 are caracter special şi se aplică în cazul reorganizării. Dispoziţiile art. 36 din acest ultim act normativ se aplică în cazul reclamantului, întrucât nu este vorba despre o mutare a acestuia, în condiţiile art. 91 din Legea nr. 188/1999.
În fine, prima instanţă a apreciat că celelalte critici de nelegalitate invocate de reclamant sunt nefondate.
2. Recursul declarat de reclamantul P.I.
În recursul său, reclamantul a solicitat modificarea sentinţei anterior indicate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost completată, cu cheltuieli de judecată.
3.1. În primul motiv de recurs, încadrabil în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea judecătorească atacată cuprinde motive străine de natura pricinii.
În concret, recurentul a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că restructurarea prin desfiinţarea funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct şi înfiinţarea funcţiei publice de conducere de şef serviciu nu se încadrează în niciuna dintre cele două modalităţi permise de lege pentru adoptarea unei astfel de măsuri: desfiinţarea autorităţii sau instituţiei publice şi reducerea de posturi a personalului instituţiilor publice (art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 68/2010).
În acelaşi timp, instanţa a arătat faptul că Legea nr. 330/2009 are caracter special, se aplică în cazul reorganizării, dar nu prevede modalitatea tehnică de trecere pe post.
În opinia recurentului, pe această chestiune, instanţa trebuia să aibă în vedere faptul că Legea nr. 330/2009 se completează cu dreptul comun în materie, respectiv Legea nr. 188/1999.
3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a menţionat că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a reiterat criticile de nelegalitate ale actului administrativ dedus judecăţii, critici care au fost expuse şi în cererea de chemare în judecată.
Totodată, recurentul a arătat că măsura concretizată în ordinul dedus judecăţii a fost luată cu exces de putere, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată, deoarece C.J.P. Braşov a fost singura instituţie publică în care a fost desfiinţată funcţia de director adjunct, cu încălcarea legii şi la propunerea fostului director executiv T.M.
O altă critică invocată de recurent se referă la faptul că prima instanţă nu a avut în vedere lipsa temeiului legal al Ordinului nr. 1058/2010.
În plus, recurentul a susţinut că instanţa nu a ţinut seama de faptul că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă din care să rezulte că A.N.F.P. şi C.N.P.D.A.S. au respectat legea în ceea ce priveşte trecerea sa în corpul de rezervă al funcţionarilor publici, pentru a putea fi aplicate prevederile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 188/1999.
În fine, în opinia recurentului, curtea de apel nu a luat în considerare prejudiciul moral pe care l-a suferit în urma schimbării din funcţia publică de conducere pe care o avea.
4. Apărările formulate de intimata C.N.P.P.
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru argumentele prezentate la filele 14 - 19 dosar Înalta Curte de Casație Și Justiție.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, în raport de dispoziţiile art. 305 C. proc. civ.
I. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurentul - reclamant Pamparău Ioan a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect:
- anularea Ordinului nr. 1058 din 1 octombrie 2010 emis de Preşedintele C.N.P.A.S.;
- repunerea în funcţia publică de conducere deţinută anterior emiterii ordinului contestat, respectiv cea de director executiv adjunct la C.J.P. Braşov – D.S.P.P.;
- obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv stimulentele lunare acordate directorilor, de la data de 1 octombrie 2010 şi până la momentul repunerii în funcţie;
- obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 15.000 euro.
Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, pentru motivele prezentate la pct. 2 din prezenta decizie.
Contrar celor statuate de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că acţiunea reclamantului, astfel cum a fost completată, se impune a fi admisă în parte.
Detaliind problemele de drept deduse judecăţii şi răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate, dar şi la apărările formulate în cauză, instanţa de control judiciar constată următoarele:
Prin Decizia nr. 65 din 18 septembrie 2001 emisă de Directorul General al C.J.P. Braşov, recurentul a fost numit în funcţia publică de Director la D.S.E.P.D.A.S. – consilier, categoria A, clasa a I- a, gradul 1 – la C.J.P. Braşov, cu un salariu de bază lunar de 4.991.000 lei, la care se adaugă indemnizaţia de conducere în procent de 50% şi sporul pentru vechime în muncă de 25% (fila 6 dosar C.A.B.).
În urma modificării cadrului legal al funcţiei publice prin O.U.G. nr. 37/2009, recurentul a fost eliberat din funcţia anterior arătată, prin Ordinul nr. 446 din 23 aprilie 2009.
După adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, recurentul a fost numit din nou în funcţia de director coordonator adjunct la C.J.P. Braşov - Direcţia stabiliri şi plăţi prestaţii, prin Ordinul nr. 1237 din 26 octombrie 2009 emis de Directorul General al C.J.P. Braşov.
Cele două ordonanţe anterior individualizate au fost declarate neconstituţionale, situaţie în care aplicarea Ordinului nr. 1237 din 26 octombrie 2009 a încetat la data de 12 iulie 2010.
În concret, a fost emis Ordinul nr. 209 din 26 februarie 2010 prin care s-a dispus încetarea contractului de management al recurentului, anexă la Ordinul nr. 1237 din 26 octombrie 2009.
Prin Ordinul nr. 1055 din 30 septembrie 2010 emis de Preşedintele C.N.P.A.S., recurentul a fost numit, începând cu data de 30 septembrie 2010, în funcţia publică de Director executiv adjunct la D.S.P.P., treapta a I- a de salarizare, gradul 1 în cadrul C.J.P. Braşov, prin redistribuire cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile art. 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (fila 7 dosar C.A.B.).
În preambulul acestui act administrativ unilateral cu caracter individual au fost indicate ca documentaţie pentru măsura luată, printre altele:
- Avizul A.N.F.P. nr. 482257 din 11 iunie 2010 privind stabilirea funcţiilor publice de conducere de director executiv şi director executiv adjunct la nivelul caselor teritoriale de pensii;
- Ordinul nr. 446 din 23 aprilie 2009 privind eliberarea dl. P.I. din funcţia de conducere anterior arătată;
- Adresa nr. 2108/ DDP din 8 iulie 2010 a C.N.P.A.S. prin care se solicită ocuparea prin redistribuire a unor posturi aferente funcţiilor publice de conducere vacante de director executiv în cadrul caselor teritoriale de pensii;
- acordul recurentului pentru redistribuirea în funcţia publică de conducere mai sus indicată;
- ordinul Preşedintelui A.N.F.P. nr. 930/2010 prin care se aprobă redistribuirea recurentului în postul aferent funcţiei publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere de director executiv adjunct – D.S.P.P., treapta a I- a de salarizare, gradul 1 în cadrul C.J.P. Braşov.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 46 din 23 martie 2011, a admis în parte acţiunea reclamantului P.I. astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu pârâta C.N.P.P., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 17.953 lei, cu titlu de drepturi salariale şi stimulente pentru perioada 12 iulie 2010 – 30 septembrie 2010 şi suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale şi a respins cererea privind emiterea ordinului de repunere în funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la C.J.P. Braşov – D.S.P.P. de la data de 12 iulie 2010 (filele 101-107 dosar C.A.B.).
În considerentele acestei sentinţe s-a arătat faptul că reclamantul a fost repus în situaţia anterioară datei de 12 iulie 2010 urmare a emiterii Ordinului nr. 1055 din 30 septembrie 2010 de către Preşedintele C.N.P.A.S.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2644 din 29 iunie 2012, a respins recursul declarat împotriva sentinţei anterior indicate ca nefondat (fila 108 dosar C.A.B.).
Prin Ordinul nr. 1058 din 01 octombrie 2010 emis de Preşedintele C.N.P.A.S. s-a dispus:
„Art. 1 - Începând cu data de 1 octombrie 2010, se constată desfiinţarea funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Braşov – D.S.P.P., prin punerea în aplicare a Structurii Organizatorice a C.J.P. Braşov, prevăzută în Anexa la Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 10 din 28 septembrie 2010.
Art. 2 - Începând cu data de 1 octombrie 2010, dl. P.I. încetează exercitarea funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct – grad 1, treapta I de salarizare în cadrul C.J.P. Braşov – D.S.P. Prestaţii.
Art. 3 - Începând cu aceeaşi dată, dl. P.I. care deţine funcţia publică de conducere de director executiv adjunct – grad 1, treapta a I- a de salarizare în cadrul C.J.P. Braşov – D.S.P.P. se numeşte în funcţia publică de conducere de şef serviciu - grad 1, treapta a I- a de salarizare în cadrul C.J.P. Braşov – Serviciul comunicare, relaţii publice şi pensii internaţionale, în conformitate cu prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiind de drepturile salariale aferente acestui post (...)”.
În preambulul acestui act administrativ unilateral cu caracter individual au fost indicate ca temei juridic:
- Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;
- H.G. nr. 13/2004 privind Statutul C.N.P.D.A.S., cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul Preşedintelui C.N.P.A.S. nr. 1055 din 30 septembrie 2010.
De asemenea, s-a mai arătat în cuprinsul aceluiaşi act administrativ faptul că se ţine seama şi de:
- constrângerile bugetare;
- necesitatea aplicării dispoziţiilor Ordinului nr. 614/2010 pentru aprobarea Procedurii de restructurare şi reorganizare la nivelul M.M.F.P.S.;
- Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 10 din 28 septembrie 2010 prin care s-a aprobat structura organizatorică a C.J.P. Braşov.
Înalta Curte apreciază că există mai multe motive de nelegalitate în privinţa Ordinului nr. 1058 din 1 octombrie 2010 emis Preşedintele C.N.P.A.S., motive ce vor fi expuse în continuare
1.1 Într-adevăr, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 10 din 28 septembrie 2010 s-a aprobat structura organizatorică a C.J.P. Braşov, iar D.S.P.P. a fost desfiinţată. Prin urmare, prin ordinul contestat în prezenta cauză, s-a luat act de această nouă situaţie juridică, iar recurentul a fost eliberat din funcţia publică de conducere aflată în discuţie.
Fără a intra în detalii referitoare la oportunitatea desfiinţării D.S.P.P. şi, implicit, a funcţiei de director executiv adjunct ocupată de recurent, trebuie evidenţiate câteva argumente expuse în nota de fundamentare întocmită de directorul executiv al C.J.P. Braşov (dna. C.B.) în vederea aprobării noii structuri organizatorice a acestei instituţii publice:
„1. Reînfiinţarea D.S.P.P., în conformitate cu Organigrama-cadru aprobată pentru toate casele judeţene de pensii de dimensiuni similare, având în vedere că propunerea iniţială de desfiinţare a direcţiei a fost făcută fără o motivare sustenabilă, de către un director interimar, fără vechimea necesară ocupării funcţiei publice de director executiv, adică de o persoană care nu avea experienţa necesară în administraţia publică, în general, şi nici în domeniul pensiilor, în special.
Propunerea de organigramă respectă întocmai Organigrama - cadru aprobată pentru toate casele judeţene de pensii, cu menţiunea că, fără a avea argumente legale credibile (...) fostul director executiv interimar al C.J.P. Braşov a modificat organigrama neţinând cont de specificul activităţii şi relaţiile intrainstituţionale, numărul beneficiarilor, complexitatea activităţii casei judeţene, specificul structurilor decizionale, precum şi de logica proceselor manageriale (...). Astfel, desfiinţarea D.S.P.P. – care este cea mai importantă direcţie din oricare casă de pensii – a pus Braşovul în situaţia de a fi singurul judeţ din ţară în care, în urma restructurării din vara anului 2010, s-a desfiinţat această importantă structură internă ce constituie însăşi raţiunea de existenţă a oricărei case de pensii. Drept consecinţă, serviciile şi compartimentele de stabiliri, plăţi pensii şi pensii internaţionale, unitare în toată ţara au fost disipate sub autorităţi diferite, fapt care a generat dezorganizare (...).”
De menţionat faptul că, prin Hotărârea nr. 2 din 1 noiembrie 2012 emisă de Consiliul de Administraţie al C.N.P.D.A.S., s-a aprobat noua structură organizatorică a C.J.P. Braşov, iar D.S.P.P. din cadrul acestei autorităţi publice a fost reînfiinţată. Ca atare, a fost reînfiinţat şi postul de conducere deţinut anterior de recurentul-reclamant.
1.2 Înalta Curte consideră că recurentul a fost numit doar formal, începând cu data de 30 septembrie 2010, în funcţia publică de director executiv adjunct la D.S.P.P., prin Ordinul nr. 1055 din 30 septembrie 2010 emis de Preşedintele C.N.P.A.S., într-un post care fusese desfiinţat doar cu 2 zile înainte. Această măsură a fost luată având în vedere existenţa litigiului dintre părţi, soluţionat de către Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 46 din 23 martie 2011.
Pe aspectul analizat, instanţa de control judiciar nu poate primi interpretarea făcută de judecătorul fondului, în sensul că a existat o necorelare în timp între momentul publicării O.U.G. nr. 68/2010, H.G. nr. 662/2010, Ordinului nr. 614/2010 al M.M.F.P.S. şi Hotărârii Consiliului de Administraţie al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010 în M. Of. şi cel al emiterii ordinului contestat în cauză. Cu toate acestea, imediat după luarea la cunoştinţă despre conţinutul Hotărârii Consiliului de Administraţie al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010, s-a constatat că funcţia publică de director executiv adjunct la C.J.P. Braşov a fost desfiinţată.
Argumentul care justifică această concluzie este acela că ambele acte administrative, respectiv Ordinul nr. 1058 din 1 octombrie 2010 şi Hotărârea nr. 10 din 28 septembrie 2010 sunt emise de aceeaşi autoritate publică – C.N.P.A.S.
1.3. Un alt motiv de nelegalitate al ordinului contestat este acela că nu este motivat în mod corespunzător.
Într-adevăr, un act administrativ este motivat atunci când el enunţă motivele de fapt şi de drept pentru care autorul său în consideră justificat.
Motivarea reprezintă o condiţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ.
Altfel spus, motivarea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.
Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează invaliditatea actului.
Motivarea urmăreşte o dublă finalitate: îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative în profitul cetăţenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi permite autorităţii judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.
Din această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar şi neechivoc raţionamentele instituţiei care a emis actul.
De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.
O motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.
În cauza de faţă, Înalta Curte apreciază că actul dedus judecăţii este insuficient motivat, în condiţiile în care emitentul său nu a indicat temeiul juridic concret al măsurilor administrative luate, ci s-a rezumat doar la nominalizarea legilor aplicabile în materia funcţiei publice.
Mai precis, a fost prevăzut ca temei juridic art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia:
„(1) În caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri:
a) se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50%;
b) sunt reduse atribuţiile unui compartiment;
c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente funcţiei publice;
d) este schimbată structura compartimentului.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:
a) categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public;
b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcţia publică;
c) pregătirea profesională;
d) să fi desfăşurat activităţi similare.
(3) În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică. ”
Instanţa de control judiciar constată că emitentul actului nu a individualizat cazul de reorganizare al instituţiei publice aflate în discuţie, respectiv care dintre literele nominalizate în art. 100 sunt aplicabile în speţă.
Mai mult decât atât, nu s-au arătat nici motivele pentru care Preşedintele C.N.P.A.S. a considerat că recurentul îndeplineşte criteriile indicate la art. 100 alin. (2) din lege.
1.4. Înalta Curte reţine faptul că mutarea recurentului pe postul de şef serviciu - grad I, treapta I de salarizare în cadrul I.J.P. Braşov – Serviciul comunicare, relaţii publice şi pensii internaţionale s-a făcut fără acordul său scris, cu încălcarea prevederilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În întâmpinarea formulată în cauză (a se vedea filele 17 - 18 din dosarul Inaltei Curți de Casație Și Justiție) intimata C.N.P.P. susţine faptul că norma anterior indicată nu este incidentă în cauza de faţă şi că măsura administrativă de trecere a reclamantului pe o funcţie publică inferioară celei ocupate anterior a avut la bază dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 330/2009, act normativ cu caracter special care se aplică cu prioritate.
Într-adevăr, textul legal indicat de intimată prevede următoarele:
„(1) Persoanele care ocupă funcţii de conducere în instituţiile şi autorităţile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii, cu respectarea condiţiilor de vechime prevăzute de lege.
(2) În cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcţiei de execuţie a persoanei care a ocupat funcţia de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel.
(3) În situaţia în care în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei într-o funcţie de execuţie, corespunzătoare studiilor şi condiţiilor de vechime ale acesteia.”
Însă, acest act normativ cu caracter special se completează cu legislaţia de drept comun în materia funcţiei publice, respectiv cu Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare care prevede necesitatea obţinerii acordului scris al funcţionarului public ce urmează să fie trecut pe o altă funcţie publică.
În raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlaltor critici formulate în memoriul de recurs pe aspectul nelegalităţii ordinului contestat în cauză şi al nemotivării corespunzătoare a sentinţei atacate.
1.5. Înalta Curte apreciază că cererea recurentului de reintegrare în funcţia publică deţinută anterior este fondată.
Astfel, după cum s-a prezentat în cele de mai sus, prin Hotărârea nr. 2 din 1 noiembrie 2012 emisă de Consiliul de Administraţie al C.N.P.D.A.S., s-a aprobat noua structură organizatorică a C.J.P. Braşov, iar D.S.P.P. din cadrul acestei autorităţi publice a fost reînfiinţată.
De asemenea, prin Ordinul nr. 1640 din 17 decembrie 2012, Preşedintele C.N.P.P. a modificat organigrama C.J.P. Braşov, în sensul hotărârii arătate.
Ca atare, a fost reînfiinţat şi postul de conducere deţinut anterior de recurentul - reclamant.
1.6. Înalta Curte consideră că cererea recurentului de acordare a stimulentelor este neîntemeiată.
Astfel, stimulentele se acordă conform Normelor aprobate prin Ordinul M.M.F.P.S. nr. 229 din 24 februarie 2009. Pe acest aspect, prezintă relevanţă şi Ordinul M.M.F.P.S. nr. 1361 din 10 iunie 2009 de aprobare a Metodologiei privind constituirea şi acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Inspecţiei Muncii şi din inspectoratele teritoriale de muncă.
Potrivit prevederilor mai sus menţionate, stimulentul nu este un drept salarial cuvenit automat; el este lăsat la aprecierea conducătorului autorităţii publice care îl poate majora, diminua sau anula, după criteriile reglementate de art. 3 alin. (3) din Norme.
Pentru că nu este un drept al funcţionarului public, ci doar o vocaţie care se transformă în drept numai în condiţiile în care criteriile legale sunt îndeplinite, anularea actului administrativ dedus judecăţii nu conduce în mod automat la concluzia că i s-ar cuveni stimulente pentru perioada în care măsura administrativă şi-a produs efectele, având în vedere că pentru acordarea acestora sunt necesare şi alte condiţii decât simpla deţinere a funcţiei publice.
1.7. Înalta Curte consideră că cererea recurentului de acordare a daunelor morale este neîntemeiată.
În literatura de specialitate, daunele morale sunt apreciate, în general, ca reprezentând o atingere adusă integrităţii fizice a persoanei, sănătăţii, cinstei, demnităţii, onoarei sau prestigiului profesional.
Potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale aparţine reclamantului, conform principiului actori incumbit omnus probandi.
Cu alte cuvinte, conform dreptului comun, reclamantul are obligaţia de a face dovada existenţei prejudiciului moral încercat, a caracterului ilicit a faptei pârâtului, a săvârşirii faptei ilicite cu vinovăţie şi a raportului de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamant şi fapta pârâtului.
Aşadar, daunele morale nu se acordă în mod automat, ca efect al admiterii cererii de anulare a unui act administrativ, ci trebuie administrate probe care să justifice producerea unor suferinţe morale.
Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că în jurisprudenţa C.E.D.O. se arată că anularea actului solicitat de reclamant poate constitui în sine o reparaţie echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral suferit de acesta.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, arătând că anularea unui act poate constitui în sine repararea adecvată a prejudiciului moral menţionat de reclamant.
Înalta Curte apreciază că recurentul-reclamant nu a probat existenţa prejudiciului moral, după cum impun dispoziţiile normative anterior citate.
1. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, în raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) Și (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va admite recursul declarat de recurentul - pârât şi va modifica sentinţa atacată. În temeiul art. 106 din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 8 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, instanţa de control judiciar va anula pct. 2 şi 3 din Ordinul nr. 1058 din 1 octombrie 2010 emis de Preşedintele C.N.P.A.S., va dispune reintegrarea reclamantului pe funcţia publică deţinută anterior şi va obliga pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite pentru funcţia de director executiv adjunct, începând cu data de 1 octombrie 2010 şi până la momentul reintegrării. Totodată, va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind acordarea stimulentelor şi a daunelor morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva Sentinţei nr. 77/ F din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite în parte acţiunea reclamantului P.I., astfel cum a fost completată.
Anulează art. 2 şi art. 3 din Ordinul nr. 1058 din 1 octombrie 2010 emis de Preşedintele C.N.P.A.S.
Dispune reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior, respectiv cea de director executiv adjunct la D.S.P.P. din Cadrul C.J.P. Braşov.
Obligă pârâta C.N.P.P. la plata drepturilor salariale cuvenite pentru funcţia de director executiv adjunct, începând cu data de 1 octombrie 2010 şi până la momentul reintegrării.
Respinge capetele de cerere privind acordarea stimulentelor şi daunelor morale ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5074/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5103/2013. Contencios → |
|---|
