ICCJ. Decizia nr. 5243/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5243/2013
Dosar nr. 11547/2/2011
Ședința publică din 14 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul S.Z.
În motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul deţine calitatea de consilier local în cadrul Consiliului local Tritenii de Jos, judeţul Cluj, şi conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, C.N.S.A.S. verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, persoanele care candidează, au fost alese sau numite în demnităţile ori în funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) Și h)1.
Reclamantul a susţinut că din cuprinsul Notei de Constatare din 21 octombrie 2009, rezultă că pârâtul a fost recrutat la data de 26 martie 1986, pentru încadrarea informativă în cadrul Combinatului Metalurgic Câmpia Turzii, semnând un angajament, cu numele real şi preluând numele conspirativ de colaborare N.
S-a susţinut că prin notele întocmite, pe lângă cele care se referă la probleme tehnice din cadrul Combinatului Metalurgic Câmpia Turzii, pârâtul a furnizat şi informaţii de interes operativ, care priveau aspecte importante pentru Securitate la acea vreme, precum intenţia de evaziune ori ascultarea posturilor de radio străine.
De asemenea, prin intermediul unora dintre notele furnizate, pârâtul a contribuit la verificarea altor colaboratori ai Securităţii, consolidând astfel reţeaua informativă.
S-a susţinut în acţiune că pârâtul a conştientizat faptul că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunea sa se pot lua măsuri de urmărire şi verificare şi prin urmare, a vizat această consecinţă.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe conţinutul art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1), art. 33 alin. (1) teza a II- a ale O.U.G. nr. 24/2008 coroborate cu art. 30 şi 31 alin. (1), art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S, adoptat prin H.G. nr. 2/2008.
Prin Sentinţa nr. 862 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu pârâtul S.Z.. S-a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de către pârât şi notele informative depuse la dosar, reiese că prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care definesc noţiunea de colaborator al Securităţii, este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informaţii despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în mod detaliat.
Astfel, în dosarul din nota informativă furnizată de pârât la data de 16 mai 1986, cu privire la numitul R.I., suspect de evaziune, rezultă că acesta „este un element neserios în sensul că nu se poate avea încredere în această persoană; În cadrul aceluiaşi dosar, în nota raport întocmită de ofiţerul de securitate, urmare a informaţiilor furnizate de pârât cu privire la numiţii R.V. (colaborator al Securităţii) şi R.A. (lucrat drept comentator al emisiunilor postului de radio E.L.), s-au consemnat următoarele: „Sursa a informat următoarele aspecte referitor la numitul R.V.
Acesta este un băiat bun, însă frecventează un anturaj în care se face exces de băuturi alcoolice. În urmă cu aproximativ o lună şi jumătate, sursa împreună cu acesta, au dormit în oraşul Câmpia Turzii la numitul R.A., electromecanic la secţia T.O.T. 3, care fiind sub influenţa băuturilor alcoolice a pus aparatul de radio pe postul de radio E.L. în limba maghiară, după care s-au apucat de înjurat, comentarii nu s-au făcut deoarece ceilalţi nu cunoşteau limba maghiară.”
De asemenea, în dosarul, privind pe numitul K.F., recrutat pentru supravegherea informativă generală în cadrul Î.I.S. C. Turda, în nota raport întocmită de ofiţerul de securitate pe baza materialului informativ furnizat de pârât, s-a reţinut că persoana urmărită are rude în R.P.U. pe care le vizitează cu regularitate.
Instanţa a reţinut că este de notorietate faptul că în perioada respectivă, ascultarea posturilor de radio străine şi comunicarea ideilor capitaliste transmise de acestea altor persoane, se încadrau în activităţile interzise de către regimul totalitar comunist, iar în perioada menţionată erau monitorizate persoanele care aveau relaţii cu cetăţeni străini sau care aveau rude în străinătate. S-a mai reţinut şi faptul că prin unele dintre notele furnizate, pârâtul a procedat la verificarea altor colaboratori ai Securităţii, în vederea consolidării reţelei informative.
A concluzionat judecătorul fondului că informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul I.D.C.P. şi a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniei, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul I.D.C.P., neavând relevanţă, in accepţiunea art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, durata sau modalitatea colaborării cu Securitatea sau dacă există o singură notă sau mai multe înscrisuri semnate de pârât prin care a furnizat informaţii, fiind relevant aspectul că informaţiile furnizate au vizat încălcarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale persoanei urmărite.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, pârâtul S.Z., invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a criticat soluţia primei instanţe susţinând în esenţă că nu au fost analizate apărările esenţiale ale pârâtului, care explicau motivele, împrejurările şi limitele în care acesta a acceptat relaţia cu ofiţerul de securitate şi a semnat angajamentul.
Totodată, recurentul-pârât a criticat hotărârea ca fiind nelegală, întrucât în cauză nu se întrunesc condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 informaţiile furnizate nefiind de natură să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor intimatului, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere considerentele expuse în continuare.
Contrar celor susţinute de recurent, Înalta Curte reţine din considerentele sentinţei atacate că au fost cu justeţe analizate şi prezentate probele ce demonstrează îndeplinirea cerinţelor legale pentru reţinerea calităţii de colaborator al securităţii.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentului potrivit cărora hotărârea atacată ar fi rezultatul unui proces inechitabil, din examinarea acesteia, cât şi a întregului probatoriu administrat în cauză, rezultând respectarea procedurilor legale de către judecătorul fondului cu păstrarea echidistanţei faţă de părţi şi respectarea tuturor garanţiilor procedurale menite să asigure o judecată echitabilă a cauzei.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului potrivit cărora instanţa de fond nu ar fi analizat apărări esenţiale ale pârâtului care explicau motivele, împrejurările şi limitele în care acesta ar fi fost silit să accepte relaţia cu ofiţerul de securitate şi semnarea angajamentului, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate întrucât aspectele invocate nu au fost dovedite în cauză.
Contrar celor susţinute de recurent Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală, în cauză fiind întrunite condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Potrivit acestor dispoziţii este definit ca fiind colaborator al Securităţii – persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că recurentul - pârât a fost recrutat ca informator în anul 1986 pentru încadrarea informativă în cadrul Combinatului Metalurgic Câmpia Turzii, acesta semnând angajament şi primind numele conspirativ de colaborare N. furnizând mai multe note informative, al căror conţinut vizau probleme tehnice din cadrul combinatului dar şi informaţii de interes operativ pentru securitate privind intenţia de evaziune sau ascultare a postului de radio E.L.
Criticile recurentului referitoare la faptul că nu prin toate informaţiile furnizate de acesta se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist nu pot fi reţinute, întrucât din perspectiva prevederilor a O.U.G. nr. 24/2008, numărul notelor informative furnizate nu este relevant.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului referitoare la faptul că prin informaţiile furnizate acesta nu a încălcat drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate, întrucât condiţia impusă de textul legal este aceea a vizării încălcării drepturilor, aceasta presupunând ca informaţia să fie aptă să ducă cel puţin la imixtiuni ale Securităţii în viaţa privată a persoanei vizate, ori în speţă ac est aspect a fost reţinut în mod corect prin sentinţa criticată, încălcând dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul I.D.C.P. cât şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniei prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul I.D.C.P., ale persoanelor la care se referă.
Nici susţinerile recurentului potrivit cărora prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond s-ar produce o restrângere nerezonabilă şi disproporţionată a dreptului pârâtului la demnitate şi la imagine personală corectă, nu pot fi reţinute. Astfel cum în mod constant a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în examinarea excepţiilor de neconstituţionalitate a numeroase prevederi din cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008, prin acest act normativ se urmăreşte deconspirarea prin consemnare publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără a se promova răspundere juridică sau politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pe de altă parte aceste susţineri ale recurentului potrivit cărora prin hotărârea atacată se tinde la restrângerea în mod abuziv a drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale, nu pot fi primite întrucât publicarea hotărârii judecătoreşti prin care a fost admisă acţiunea în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, este o măsură care se realizează în temeiul legii, respectiv a dispoziţiilor art. 12 din O.U.G. nr. 24/2008.
Nu pot fi primite nici susţinerile recurentului-pârât formulate prin notele scrise depuse la dosarul cauzei după motivarea recursului privind aplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 672 din 26 februarie 2012 prin care au fost declarate neconstituţionale sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrători ai Securităţii” din cuprinsul art. 1 lit. b) teza a I- a din O.U.G. nr. 24/2008 întrucât, pe de o parte această decizie a fost publicată în M. Of. nr. 559 din 8 august 2012 după pronunţarea instanţei de fond iar pe de altă parte, instanţa de control judiciar constată că soluţia pronunţată de către instanţa de fond s-a bazat pe întregul material probator administrat în cauză şi nu doar pe relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii astfel că nu se poate susţine că s-a adus atingere dreptului pârâtului la un proces echitabil reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie sau dreptului său la apărare prevăzut de art. 24.
În consecinţă, Înalta Curte va constata că nu sunt fondate criticile recurentului-pârât în considerarea argumentelor înfăţişate şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.Z. împotriva Sentinţei nr. 862 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5239/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5249/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
