ICCJ. Decizia nr. 5322/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5322/2013
Dosar nr. 748/32/2011
Ședința publică din 21 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ Și fiscal, reclamanta Unitatea administrativ - teritorială Jud. Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA69636 din 20 septembrie 2011 şi a Deciziei nr. 18 din 1 noiembrie 2011, emise de către pârât.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a organizat în anul 2009, în calitate de autoritate contractantă, procedura de atribuire a contractului „Reparaţii capitale (Reabilitare si modernizare) pe D.J. 116 Târgu Ocna - Oituz, Jud. Bacău, procedură care s-a finalizat prin încheierea contractului de lucrări cu ofertantul câştigător, Asocierea SC P.T. U.U. AG şi SC R. SA.
În vederea atribuirii contractului, a fost întocmită documentaţia de atribuire în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, iar în fişa de date a achiziţiei au fost stabilite mai multe criterii de calificare printre care şi acela al dotărilor minime cu utilaje pe care trebuie sa le aibă ofertanţii, ca dotare proprie, atestată prin acte de proprietate.
Ulterior, prin nota de constatare atacată, pârâtul a reţinut nerespectarea legislaţiei privind achiziţiile, prin aplicarea unor criterii de calificare restrictive şi, ca urmare, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, s-a aplicat o corecţie financiară de 5% din valoarea contractului în cauză
Reclamanta a criticat actele contestate, în principal pe considerentul că în mod eronat s-a stabilit încălcarea, în anul 2009, a conţinutului O.U.G. nr. 66/2011 şi arătând că au fost emise cu interpretarea greşita a legii, respectiv a art. 2, alin. (2), lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 35 din 16 februarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei Unitatea administrativ - teritorială Jud. Bacău şi, în consecinţă, a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA69636 din data de 20 noiembrie 2011 şi Decizia nr. 18 din data de 1 noiembrie 2011 emise de pârâtul M.D.R.T.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că activitatea de constatare din partea autorităţilor competente să urmărească modul de utilizare şi eventualele nereguli ce privesc fondurile comunitare utilizate de autoritatea locală-reclamantă s-a desfăşurat în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, act normativ intrat în vigoare ulterior atribuirii prin licitaţie a lucrărilor publice de către reclamantă, fiind astfel încălcat principiul neretroactivităţii legii civile prin aplicarea, unei fapte anterioare, a unor prevederi legale ulterioare săvârşirii acesteia şi în care se arată condiţiile de existenţă a faptei delictuale şi modul de sancţionare a acesteia, condiţii şi sancţiuni care nu existau şi nu erau în vigoare la data la care reclamantul a arătat în documentaţie condiţiile pentru participarea la licitaţie.
Instanţa fondului a mai apreciat că, nici pe fondul constatării neregularităţilor, nu este întemeiată nota întocmită de pârât, din moment ce în Anexa a I- a art. 2 pct. 23 se arată că restricţiile stabilite în documentaţia de atribuire trebuie să împiedice anumiţi ofertanţi să participe la procedura de atribuire. Întrucât nu s-a făcut dovada de către pârât că pretenţia autorităţii reclamante ca utilajele din dotare să fie în proprietatea ofertanţilor, aceasta nu a împiedicat efectiv - textul vorbind de „factori de evaluare care împiedică anumiţi ofertanţi potenţiali să participe la procedura de atribuire”, iar nu de o anumită şi teoretică posibilă împiedicare (descurajare) - nici un participant să participe la procedura de atribuire. Astfel, nu sunt îndeplinite în speţă condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, chiar dacă nu ar fi incidentă neretroactivitatea acesteia.
Prima instanţă a mai arătat că distincţia făcută de pârât între noţiunile de „dotare proprie” (care ar fi fost acceptabilă, în opinia acestuia) şi cea „de proprietate”, este nejustificată, din moment ce nu explică care ar fi diferenţa juridică dintre „dotarea proprie” cu utilaje şi „proprietatea acestora”, dotarea proprie putând sugera foarte bine şi existenţa proprietăţii. Pe de altă parte, dacă s-ar fi admis ca ofertanţii să nu prezinte un act de proprietate a acestor utilaje, s-ar fi ajuns ca simpla afirmaţie a ofertantului de deţinere a acestora să fie considerată ca şi condiţie îndeplinită, ceea ce ar reduce cercetarea conformităţii ofertei la verificarea declaraţiilor ofertantului, fapt neserios şi inacceptabil; în situaţia în care autoritatea contractantă nu ar fi impus această cerinţă s-ar fi ajuns ca simpla declaraţie privind existenţa sau prezentarea unor utilaje de către ofertant să-i deschidă acestuia drumul la selecţie, deşi acesta nu are un drept real asupra utilajelor şi care să garanteze autorităţii că atribuie lucrarea unui subiect de drept care şi poate să o ducă la îndeplinire.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 35/2012 a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul M.D.R.T., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 3041 Cod procedura civilă, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, următoarele critici în raport cu sentinţa primei instanţe:
- greşita aplicare a actului normativ indicat, în sensul că O.G. nr. 79/2003 ar fi fost aplicabil cauzei numai în situaţia în care controlul efectuat în cazul reclamantei ar fi fost deja început la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011; întrucât efectuarea controlului s-a realizat în luna septembrie 2011, la aproape 3 luni de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, numai acest act normativ putea fi aplicabil în speţă, raportat la prevederile art. 66 din respectivul act;
- în măsura în care instanţa de fond constata că O.U.G. nr. 66/ 2011 încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, avea obligaţia sesizării Curţii Constituţionale, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992;
- nu este legală şi corectă nici susţinerea instanţei de fond în sensul că faptele descrise prin actele administrative contestate nu erau prevăzute ca neregularităţi în O.G. nr. 79/2003;
- pe fondul cauzei, instanţa a citat trunchiat prevederile pct. 2.3. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, motivarea instanţei fiind făcută prin scoaterea din context a acestor prevederi şi în plus contrazisă de chiar documentele depuse la dosarul cauzei, astfel că soluţia adoptată este nelegală şi sub acest aspect.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la actele şi lucrările dosarului, dar şi la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, reţine incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 312 alin. (3) teza a II- a C. proc. civ., în sensul aplicării greşite a legii, cu consecinţa admiterii recursului, a casării integrale a hotărârii primei instanţe şi a trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru asigurarea unei judecăţi unitare.
Reclamanta-intimată Unitatea Administrativ Teritorială a Jud. Bacău a sesizat instanţa de contencios administrativ competentă cu cererea de anulare a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 20 septembrie 2011 şi a Deciziei nr. 18 din 1 noiembrie 2011, ambele emise de autoritatea recurentă şi referitoare la contractul de finanţare nr. 122 din 26 martie 2009, proiect nr. 1205 „ Reparaţii capitale (Reabilitare si modernizare) pe D.J. 116 Târgu Ocna - Oituz, Jud. Bacău”, la data de 30 noiembrie 2011.
În cuprinsul cererii s-a arătat că procedura de atribuire a contractului nr. 122 a fost organizată în anul 2009 şi s-a finalizat prin încheierea contractului de lucrări cu ofertantul câştigător A. P.T. U.U. AG şi SC R. SA.
Urmare a sesizării S.V.C.P.G.N., D.C.V.U.F.C. a fost întocmită la data de 16 septembrie 2011, Nota de constatare atacată în cuprinsul căreia se fac trimiteri la prevederile O.U.G. nr. 66/2011, stabilindu-se că reclamanta - intimată datorează un debit în sumă de 626.158,14 lei.
Instanţa de fond, primind cererea reclamantei şi dispunând anularea actelor administrative contestate, respectiv a notei de constatare a neregulilor dar şi a Deciziei nr. 18 din data de 1 noiembrie 2011 emise de acelaşi pârât, a reţinut ca argument principal, hotărâtor pentru soluţia adoptată, că în mod nelegal activitatea de control şi de constatare a eventualelor nereguli ce privesc fondurile comunitare utilizate de autoritatea reclamantă-intimată s-a desfăşurat în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, câtă vreme acest act normativ a intrat în vigoare ulterior atribuirii prin licitaţie a lucrărilor publice de către reclamantă.
Înalta Curte apreciază, în acord cu susţinerile recurentului-pârât şi contrar interpretărilor date de prima instanţă prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011 întrucât, astfel cum a stabilit şi autoritatea de control, aplicabilitatea normei în discuţie este atrasă de data la care se desfăşoară activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a legii, cum s-a susţinut.
Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, „activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare”.
Interpretarea normei tranzitorii cuprinsă în textul de lege sus arătat, conform argumentaţiei per a contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, în situaţia în care activităţile de constatare şi de stabilire a neregulilor se desfăşoară la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza şi valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.
Cum O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicată în M. Of. nr. 461 din 30 iunie 2011, iar potrivit menţiunilor cuprinse în nota de constatare, reiese că verificarea soldată cu reţinerea neregulilor s-a desfăşurat în perioada 30 august 2011 şi respectiv 7 septembrie 2011 – 20 septembrie 2011, este evident că la momentul intrării în vigoare a noului act normativ nu se afla în desfăşurare nicio operaţiune de stabilire a creanţelor bugetare, în sarcina autorităţii recurente.
Rezultă aşadar că, aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii sus arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiului neretroactivităţii legii civile, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.
În fine, pe acest aspect este de arătat că motivele de recurs ale recurentei sunt neîntemeiate în condiţiile în care şi în opinia Înaltei Curţi, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, incidenţa O.U.G. nr. 66/2011 este atrasă şi are legătură cu momentul demarării activităţii de control efectuată de către D.C.V.U.F.C. şi nu cu data iniţială de elaborare a documentaţiei de atribuire aferentă licitaţiei publice în cauză.
Întrucât Înalta Curte reţine că şi celelalte argumente cuprinse în considerentele hotărârii atacate, în susţinerea soluţiei de anulare a actelor atacate, chiar vizând aspecte de fond, se subsumează practic prevederilor cuprinse în actul normativ determinat ca fiind aplicabil, cu referire directă la cele ce definesc „neregulile”, urmează a dispune casarea cu trimiterea cauzei, pe temeiul arătat, spre rejudecare, în vederea asigurării unei soluţionări unitare, pornind de la justa stabilire a actului normativ aplicabil în cauză şi pentru respectarea efectivă a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fond urmează ca, reţinând aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011, să examineze şi celelalte susţineri şi apărări ale părţilor, formulate cu ocazia recursului de faţă, ca apărări de fond, dispunând şi admiterea suplimentară a oricăror probe, în măsura în care se va aprecia necesar şi util cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.D.R.A.P. împotriva Sentinţei civile nr. 35 din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău , secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5320/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5336/2013. Contencios → |
|---|
