ICCJ. Decizia nr. 5362/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5362/2013
Dosar nr. 3095/2/2011
Şedinţa de la 22 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată şi hotărârea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 mai 2009, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul V.I.C.
În motivarea acţiunii a arătat că prin cererea din 07 august 2006 ce i-a fost adresată de către Uniunea Studenţilor din România se solicita verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, în ceea ce-l priveşte pe pârât care la acel moment era rector al Academiei de Poliţie „A.I.C.”.
Din cuprinsul Notei de constatare S/DI/I/1555 din 17 iulie 2008 şi a înscrisurilor ataşate prezentei acţiuni rezultă că pârâtul a avut gradul de maior în anii 1987 şi 1989 şi funcţia de locţiitor al şefului Direcţiei economice din cadrul Inspectoratului General al Miliţiei în anul 1987.
În această calitate, în contextul supravegherii informative a angajaţilor şi colaboratorilor Radioteleviziunii Române, pârâtul a semnalat Direcţiei 1 a Securităţii faptul că, urmare a investigaţiilor efectuate prin serviciul de specialitate al Miliţiei Municipiului Bucureşti cu privire la D.M. de profesie tehnician principal la Radioteleviziunea Română, domiciliat în Bucureşti a rezultat că acesta a intrat în legături de prietenie şi de afaceri cu o familie de cetăţeni străini din cadrul Ambasadei Burundeze, care locuiesc în imobilul vecin din Bucureşti. Prin intermediul acestei familii D.M. a intrat în relaţii cu mai mulţi cetăţeni de culoare care-l vizitează la domiciliu ori cu care se întâlneşte frecvent la familia din Strada (….). Din investigaţii a mai rezultat că persoana în cauză se ocupă cu transportul în capitală a unor cetăţeni străini pe care-i contactează în imediata apropiere a magazinului Shop din Str. 30 Decembrie, folosind în acest scop autoturismul său proprietate personală. Întrucât prin natura sarcinilor de serviciu D.M. are acces în obiective şi locuri de interes deosebit.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii întrucât în perioada 1987 - 1989 a îndeplinit funcţia de adjunct al şefului Direcţiei Economice din Inspectoratul General al Miliţiei, având ca atribuţii de serviciu coordonarea activităţii serviciilor specializate pentru combaterea infracţionalităţii din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare, comerţului interior şi cooperaţiei de consum. Nu a desfăşurat activităţi de supraveghere informativă a angajaţilor şi colaboratorilor Radioteleviziunii Române, nu a avut niciodată calitatea de ofiţer al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate şi nu poate fi reţinută calitatea sa de lucrător al Securităţii pentru simplul motiv că nici un ofiţer din Direcţia economică a Inspectoratului General al Miliţiei nu a avut calitatea de ofiţer al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate.
Prin Sentinţa civilă nr. 4365 din 8 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul V.I.C. şi a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 5771 din 22 decembrie 2010 a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 aprilie 2011 sub numărul de dosar 3095/2/2011.
În rejudecarea cauzei instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 315 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin Sentinţa nr. 618 din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, respins cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul V.I.C., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
Curtea a reţinut că în considerarea art. 315 C. proc. civ. caz de casare, hotărârile instanţei de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului sub două aspecte :
- asupra problemelor de drept dezlegate
- asupra necesităţii administrării unor probe
În acest sens Curtea a dat eficienţă juridică deplină prevederilor ar.315 alin. (1) C. proc. civ. şi a reiterat dezlegările de fapt şi de drept stabilite de instanţa de recurs.
Prin Decizia nr. 5771 din 22 decembrie 2010 a Î.C.C.J. instanţa a admis recursul a casat sentinţa civilă recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe reţinând următoarele:
“Obiectul litigiului dedus judecăţii instanţei de contencios administrativ îl reprezintă constatarea calităţii recurentului pârât de lucrător al Securităţii, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. Conform acestei prevederi normative, lucrător al Securităţii este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Pentru o corectă soluţionare a cauzei de faţă este necesară interpretarea textului anterior citat.
În opinia instanţei de control judiciar, trebuie să se realizeze o interpretare stricto sensu a normei aflate în discuţie.
În alţi termeni, poate avea calitatea de lucrător al Securităţii doar persoana care a activat în mod efectiv în cadrul instituţiilor nominalizate în textul legal mai sus menţionat, instituţii care, în perioada 1945 - 1989, au desfăşurat atribuţii pe linie de Securitate, iar activitatea lucrătorului Securităţii a avut drept consecinţă suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Un argument în sprijinul interpretării realizate îl constituie faptul că au existat prevederi normative speciale în materie: este vorba despre Legea Miliţiei nr. 21/1969 şi Decretul nr. 121/1978 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, aşa cum susţine în motivele de recurs pârâtul.
Înalta Curte a constatat că prima instanţă a realizat o interpretare extensivă a textului normativ aplicabil în speţă, ceea ce nu poate fi primit, în raport de argumentele anterior arătate.
Mai mult decât atât, nu trebuie ignorat faptul că art. 3 lit. f) din Legea nr. 21/1969 prevedea că unităţile de miliţie îndeplineau sarcini privind Securitatea statului doar în mediul rural, nu şi în mediul urban.
Aşadar, potrivit art. 5 pct. I lit. b) şi h) din Decretul nr. 121/1978 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, se menţionează ca atribuţii ale Departamentului Securităţii statului şi organelor din subordine „lit. b) organizează şi desfăşoară activitatea de apărare a Securităţii statului în scopul prevenirii, descoperirii şi lichidării acţiunilor serviciilor de spionaj străine şi agenturilor acestora, precum şi ale organizaţiilor, cercurilor şi persoanelor din străinătate, întreprinse împotriva suveranităţii, independenţei şi integrităţii statului român; lit. h) ia măsuri pentru apărarea secretului de stat în cadrul organizaţiilor socialiste şi verifică, potrivit legii, modul de aplicare a dispoziţiilor legale.”
Ca atare, după cum s-a susţinut şi în motivele de recurs, Securitatea avea ca atribuţii supravegherea informativ-operativă a instituţiilor de importanţă deosebită pentru statul român, printre care şi Radioteleviziunea, dar şi alte instituţii centrale.
Pe de altă parte, după cum s-a relevat anterior, recurentul V.I.C. a fost ofiţer, având gradul de maior în anii 1987 şi 1989 şi funcţia de locţiitor al şefului Direcţiei Economice în cadrul Inspectoratului General al Miliţiei în anul 1987.
În concepţia instanţei de control judiciar, judecătorul fondului nu a administrat un probatoriu suficient, pe baza căruia să stabilească dacă în cadrul Direcţiei Economice a Inspectoratului General al Miliţiei a existat sau nu vreun „serviciu specializat” cu atribuţii pe linie de Securitate.
Pentru lămurirea situaţiei de fapt era necesară depunerea la dosar a următoarelor acte: fişa postului recurentului-pârât în cadrul Direcţiei Economice, în care acesta a susţinut că a activat, dar şi organigrama tuturor direcţiilor din cadrul Inspectoratului General al Miliţiei, pentru perioada aflată în discuţie.
În temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Ca atare, instanţa de trimitere trebuie să respecte problema de drept soluţionată şi să lămurească starea de fapt, prin administrarea probelor necesare.”
Prima instanţă a reţinut că din adresa cu numărul 3769402 din 22 decembrie 2011 emisă de către M.A.I., Academia de Poliţie “A.I.C.” rezultă faptul că în dosarul de personal al pârâtului V.I.C. nu se regăseşte fişa postului acestuia, aferentă funcţiei de locţiitor în cadrul Direcţiei Economice din cadrul Inspectoratului General al Miliţiei, funcţie pe care pârâtul a ocupat-o în perioada 1987-1989.
Din adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I. - Inspectoratul General al Poliţiei Române rezultă faptul că întocmirea fişei postului pentru lucrătorii Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost reglementată prin Ordinul Ministerului de Interne nr. S/931 din 21 iunie 1999 privind modificarea şi completarea art. 33 din Ordinul Ministerului de Interne nr. S/760/1998 privind activitatea de personal în unităţile Ministerului de Interne, abrogat, precum şi faptul că obligativitatea introducerii fişei postului în dosarul de personal al lucrătorului a fost stabilită prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, modificat şi completat.
Prin adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I. - Inspectoratul General al Poliţiei Române a fost înaintată instanţei de judecată Organigrama Direcţiei Economice din Inspectoratul General al Miliţiei aferentă perioadei 1987-1989, iar din înscrisul menţionat anterior curtea reţine că în cadrul Direcţiei Economice a Inspectoratului General al Miliţiei în perioada 1987-1989 nu a existat vreun „serviciu specializat” cu atribuţii pe linie de Securitate.
Raportând situaţia de fapt menţionată anterior la dezlegările în drept stabilite de către instanţa de recurs prin Decizia civilă nr. 5771 din 22 decembrie 2010 a Î.C.C.J. cu privire la interpretarea noţiunii de “ atribuţii pe linie de Securitate” curtea reţine că în prezenta cauză, din probele administrate, rezultă că în calitate de locţiitor al şefului Direcţiei Economice în cadrul Inspectoratului General al Miliţiei în perioada 1987-1989 pârâtul nu a avut atribuţii pe linii de Securitate.
De altfel, a reţinut prima instanţă, din adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I. - Inspectoratul General al Poliţiei Române prin care a fost înaintată instanţei de judecată Organigrama Direcţiei Economice din Inspectoratul General al Miliţiei aferentă perioadei 1987-1989 rezultă că în cadrul Direcţiei Economice a Inspectoratului General al Miliţiei în perioada 1987-1989 nu a existat vreun „serviciu specializat” cu atribuţii pe linie de Securitate.
Totodată Curtea a reţinut că prin Decizia nr. 5771 din 22 decembrie 2010 a Î.C.C.J. cu privire la interpretarea noţiunii de „ atribuţii pe linie de Securitate instanţa de control judiciar a statuat că poate avea calitatea de lucrător al Securităţii doar persoana care a activat în mod efectiv în cadrul instituţiilor nominalizate în textul legal mai sus menţionat, instituţii care, în perioada 1945 - 1989, au desfăşurat atribuţii pe linie de Securitate, iar activitatea lucrătorului Securităţii a avut drept consecinţă suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Cum în perioada menţionată pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Miliţiei în perioada 1945 - 1989, fără a avea atribuţii pe linie de Securitate, prima instanţă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că acţiunea consiliului s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 2 lit. a) şi art. 11 din OUG nr. 24/2008 precum şi pe împrejurarea că pârâtul V.I.C. a avut calitatea de ofiţer al Miliţiei îndeplinind şi atribuţii pe linie de Securitate. Astfel că în cauză sunt îndeplinite cele ouă condiţii prevăzute de legiuitor prin art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii.
Recurentul a mai susţinut că la dosar, deşi prin hotărârea de casare a instanţei de recurs s-a stabilit depunerea fişei postului a recurentului pârât în cadrul Direcţiei Economice tocmai acest înscris acest înscris nu a fost depus la dosarul cauzei.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Decizia nr. 5771 din 22 decembrie 2010, Î.C.C.J. a casat Sentinţa civilă nr. 4365 din 8 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare, pentru suplimentarea probatoriilor, reţinând că poate avea calitatea de lucrător al Securităţii doar persoana care a activat în mod efectiv în cadrul instituţiilor nominalizate în textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, instituţii care, în perioada 1945 - 1989, au desfăşurat atribuţii pe linie de Securitate, iar activitatea lucrătorului Securităţii a avut drept consecinţă suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare prin lucrător al Securităţii se înţelege orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În fond, după casare prima instanţă a administrat probatorii din care rezultă că pârâtul V.I.C., deşi a avut calitatea de ofiţer al Miliţiei în perioada 1945 - 1989, nu a avut at ribuţii pe linie de Securitate.
Astfel, din adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I. - Inspectoratul General al Poliţiei Române prin care a fost înaintată instanţei de judecată Organigrama Direcţiei Economice din Inspectoratul General al Miliţiei aferentă perioadei 1987-1989 rezultă că în cadrul Direcţiei Economice a Inspectoratului General al Miliţiei în perioada 1987-1989 nu a existat vreun „serviciu specializat” cu atribuţii pe linie de Securitate.
Într-adevăr instanţa de recurs în considerentele Deciziei nr. 5771/2010 a reţinut că pentru stabilirea situaţiei de fapt se impune suplimentarea probatoriului prin depunerea inclusiv a fişei postului pârâtului.
În cauză, instanţa de fond a depus toate diligenţele necesare în acest sens:
Astfel a solicitat autorităţilor competente să comunice fişa postului pârâtului, răspunsul acestora fiind în sensul că în dosarul de personal al pârâtului V.I.C. nu se regăseşte fişa postului acestuia, aferentă funcţiei de locţiitor în cadrul Direcţiei Economice din cadrul Inspectoratului General al Miliţiei, funcţie pe care pârâtul a ocupat-o în perioada 1987-1989. (adresa cu numărul 3769402 din 22 decembrie 2011 emisă de către M.A.I., Academia de Poliţie A.I.C.).
De asemenea, din adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 emisă de către M.A.I. - Inspectoratul General al Poliţiei Române rezultă faptul că întocmirea fişei postului pentru lucrătorii Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost reglementată prin Ordinul Ministerului de Interne nr. S/931/21 iunie 1999 privind modificarea şi completarea art. 33 din Ordinul Ministerului de Interne nr. S/760/1998 privind activitatea de personal în unităţile Ministerului de Interne, abrogat, precum şi faptul că obligativitatea introducerii fişei postului în dosarul de personal al lucrătorului a fost stabilită prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile M.A.I., modificat şi completat.
Ţinând cont de aceste împrejurări precum şi de faptul că prin adresa cu numărul 35887 din 25 noiembrie 2011 - M.A.I. - Inspectoratul General al Poliţiei Române a înaintat instanţei de judecată Organigrama Direcţiei Economice din Inspectoratul General al Miliţiei aferentă perioadei 1987-1989 din care rezultă că în cadrul Direcţiei Economice a Inspectoratului General al Miliţiei în perioada 1987-1989 nu a existat vreun „serviciu specializat” cu atribuţii pe linie de Securitate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a statuat corect şi în consens cu hotărârea de casare a instanţei de recurs asupra faptului că pârâtul deşi a avut calitatea de ofiţer al Miliţiei în perioada 1945- 1989, nu a avut at ribuţii pe linie de Securitate.
Ca atare, pentru considerentele expuse, reţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de CNSAS, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei civile nr. 618 din 30 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5360/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5522/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
