ICCJ. Decizia nr. 5380/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5380/2013
Dosar nr. 4955/1/2012
Şedinţa publică de la 23 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 281 din 5 aprilie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins contestaţia formulată de doamna S.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, împotriva Hotărârii secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 7 din 16 ianuarie 2012, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. 26/22873/1154 din 13 martie 2012, doamna procuror S.M. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 7 din 16 ianuarie 2012, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii şi acordarea unui calificativ superior celui acordat prin raportul de evaluare a activităţii profesionale din perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010.
Plenul a reţinut că prin Hotărârea secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 7 din 16 ianuarie 2012 a fost respinsă a doua contestaţie formulată de doamna procuror S.M. împotriva calificativului „Bine" acordat la evaluarea activităţii profesionale desfăşurate în perioada 2008 - 2010, reţinându-se inadmisibilitatea acesteia.
Referitor la contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 7 din 16 ianuarie 2012 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, Plenul a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că "hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanţă de judecată, sunt definitive şi irevocabile" şi ale art. 24 alin. (5) din Regulamentul Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că "Hotărârea Plenului, ca instanţă de judecată, este definitivă şi irevocabilă".
Având în vedere că se menţin considerentele expuse de secţia pentru procurori în cuprinsul hotărârii contestate, fiind parcurse toate etapele prevăzute de lege şi regulament, Plenul a constatat că o nouă contestaţie este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca legală şi temeinică Hotărârea nr. 7 din 16 ianuarie 2012 a secţiei pentru procurori, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de doamna procuror S.M. ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, S.M. a declarat recurs.
Prin recursul formulat la data de 10 iulie 2012 recurenta procuror S.M. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 281/2012 pronunţată de Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva calificativului acordat pentru activitatea desfăşurată în perioada 2008 - 2010.
În motivarea recursului recurenta invocă următoarele motive de fapt şi de drept:
- potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 citarea magistratului la secţia Consiliului Superior al Magistraturii care soluţionează contestaţia la raportul de evaluare este obligatorie, iar această citare nu s-a făcut pentru şedinţa din 16 ianuarie 2012, în care s-a soluţionat contestaţia;
- contestaţia soluţionată prin Hotărârea nr. 7/2012 a secţiei pentru procurori era admisibilă pentru că era prima - şi singura - contestaţie la raportul de evaluare, iar nu la un proiect de raport (astfel cum se întâmplase la contestaţia anterioară);
- Hotărârea nr. 281/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost dată cu încălcarea normelor referitoare la incompatibilitatea membrilor care au pronunţat deja o hotărâre în cauză, respectiv membrii secţiei pentru procurori, care au pronunţat Hotărârea nr. 7/2012 (ce a făcut obiectul contestaţiei soluţionate prin Hotărârea nr. 281/2012).
În drept recurenta şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 29 şi 30 din Legea nr. 317/2004, arătând că Hotărârea nr. 281/2012 dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (hotărârea atacată) vizează cariera şi drepturile magistraţilor.
Alăturat recursului s-au depus: Hotărârile nr. 281/2012 şi 730/2011 pronunţate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii; Hotărârile nr. 7/2012 şi 255/2011 pronunţate de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 255/2011 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, invocând inadmisibilitatea recursului, cu motivarea că potrivit art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în materia contestării raportului de evaluare a activităţii profesionale a judecătorului sau procurorului întocmit de comisiile prevăzute la art. 39 alin. (3) sau (4), hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca instanţă de judecată, sunt definitive şi irevocabile.
Totodată, pârâtul consideră că recursul reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece prin hotărârea atacată nu s-a statuat asupra unor probleme ce ţin de drepturile şi cariera judecătorilor şi procurorilor, ci s-a respins ca inadmisibilă o cale de atac, deja uzitată de către recurentă (cu ocazia pronunţării Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 730/2011).
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi motivele de recurs formulate în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Hotărârea secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 255 din 19 septembrie 2011 a fost respinsă contestaţia doamnei procuror S.M. împotriva calificativului „Bine" acordat în urma evaluării activităţii profesionale desfăşurate în perioada 2008 - 2010, fiind analizat raportul de evaluare întocmit de comisia constituită la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. De asemenea, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 730 din 18 octombrie 2011 a fost respinsă contestaţia formulată de recurentă împotriva Hotărârii secţiei pentru procurori nr. 255/2011, aceste hotărâri reprezentând acte emise în conformitate cu procedura specială privind evaluarea judecătorilor şi procurorilor, reglementată imperativ prin dispoziţiile art. 39 - 40 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare.
Prin Hotărârea nr. 281 din 5 aprilie 2012, care face obiectul prezentului recurs, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de recurentă împotriva Hotărârii nr. 255/2011 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, iar prin această din urmă hotărâre a fost respinsă, tot ca inadmisibilă, contestaţia formulată de doamna procuror împotriva calificativului „Bine", acordat de comisia de evaluare a activităţii desfăşurate ca procuror, pentru perioada 2008 - 2010, întrucât procedura prevăzută de lege în acest domeniu fusese deja parcursă.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii prezentului recurs, aceasta nu poate fi admisă, deoarece Hotărârea nr. 281/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu are ca obiect contestarea evaluării recurentei, ci soluţia procedurală a respingerii contestaţiei ca inadmisibilă, pe motiv că recurenta mai contestase anterior propunerea de evaluare pentru perioada 2008 - 2010.
Prin urmare, în speţă nu este întrunită ipoteza art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (în materia contestării calificativelor acordate prin raportul de evaluare), sunt definitive şi irevocabile.
Analizând criticile formulate de recurentă împotriva Hotărârii nr. 281/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, recurenta a încercat să susţină că noua contestaţie împotriva calificativului acordat pentru perioada 2008 - 2010, ce a stat la baza Hotărârii nr. 7/2012 şi a Hotărârii nr. 281/2012, are un obiect diferit de contestaţia ce a stat la baza Hotărârii nr. 255/2011 şi Hotărârii nr. 730/2011, în sensul că anterior (în anul 2011) contestase o „propunere de evaluare” pentru activitatea desfăşurată în perioada 2008 - 2010, în timp ce în prezent contestă „raportul de evaluare” pentru aceeaşi perioadă.
În realitate, din hotărârile enumerate rezultă că, atât în cazul primei contestaţii, cât şi în cazul celei de-a doua, a fost contestat calificativul bine acordat atât prin propunerea de evaluare, cât şi prin raportul de evaluare. Prin Hotărârile nr. 255/2011 şi 730/2011, secţia pentru procurori şi, respectiv, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-au pronunţat asupra contestaţiei reclamantei, pe fondul acesteia, respingând argumentele acesteia ca neîntemeiate; aceste două hotărâri au fost pronunţate în procedura prevăzută de art. 40 din Legea nr. 303/2004 şi art. 37 din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, procedură ce se finalizează cu o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Faţă de existenţa acestor hotărâri anterioare, în mod corect secţia pentru procurori şi, ulterior, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au respins ca inadmisibilă o nouă contestaţie a reclamantei împotriva aceluiaşi calificativ „Bine”, întemeiat pe aceleaşi elemente ce se regăsesc atât în propunerea de evaluare, cât şi în raportul de evaluare.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Respinge recursul declarat de S.M. împotriva Hotărârii nr. 281 din 5 aprilie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5376/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5388/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
