ICCJ. Decizia nr. 5541/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5541/2013
Dosar nr. 918/42/2012
Şedinţa publică de la 4 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 433 din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâta C.N.P.R., prin care solicita suspendarea executării adresei nr. 280/6088 din 26 octombrie 2012 emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare a actului contestat.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că adresa contestată nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică şi nelegală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.; în motivarea succintă a recursului, se arată că în mod greşit, cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, a reţinut prima instanţă de judecată că înscrisul contestat nu reprezintă un act administrativ.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constituie "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
În cauză, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, adresa nr. 280/6088 din 26 octombrie 2012, prin care pârâta C.N.P.R. a răspuns solicitării formulate de procuratorul recurentului-reclamant, nu constituie un act administrativ, în accepţiunea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, mai sus citate, acestei adrese lipsindu-i aptitudinea de a produce, prin ea însăşi, efecte juridice.
Înscrisul a cărui executare se cere a fi suspendată de către recurentul-reclamant nu reprezintă decât un răspuns al autorităţii intimate cu privire la solicitarea ce i-a fost adresată de către mandatarul recurentului-reclamant, răspuns constând exclusiv în comunicarea condiţiilor legale de formă, pe care trebuie să le îndeplinească procura acordată în vederea ridicării de către mandatar a drepturilor de pensie ale mandantului.
Adresa contestată nu produce, aşadar, niciun efect juridic, nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice, nepronunţându-se în nici un fel asupra drepturilor de pensie ale recurentului, ci referindu-se la condiţiile legale de formă în care aceste drepturi pot fi ridicate de la instituţia intimată, care nu este decât un depozitar al acestora şi care are responsabilitatea păstrării şi eliberării respectivelor drepturi, numai în condiţiile legii.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinţei nr. 433 din 28 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5534/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5550/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
