ICCJ. Decizia nr. 5550/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5550/2013
Dosar nr. 1829/2/2011
Şedinţa publică de la 4 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 6486 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.V., şi a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul A.V. a avut gradul de locotenent colonel şi funcţia de şef al Securităţii Oraşului Gheorghieni, din cadrul Inspectoratului Judeţean Harghita şi, în această calitate, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare.
Astfel cum rezultă din conţinutul Notei de constatare nr. DI/I/1383 din 27 iunie 2011, precum şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pârâtul, în calitatea sa de ofiţer de Securitate, având gradul de locotenent colonel în cadrul Serviciului 1, Direcţia a II-a, a dirijat surse din legătura personală a acestuia pentru a furniza informaţii despre "comportările" şi "atitudinea" unei persoane, fost membru F.D.C., semnalat că, deşi "este bine pregătit profesional, execută lucrări de slabă calitate, care sunt ulterior refăcute implicând cheltuieli suplimentare în depăşirea termenului de predare al proiectelor". Deşi, din desfăşurarea multiplelor măsuri informativ-operative asupra persoanei urmărite, a rezultat că "obiectivul desfăşoară o activitate corespunzătoare la locul de muncă şi are o comportare corectă"; "are o atitudine retrasă, nu face discuţii politice sau cu privire la situaţia familiei sale"; "la domiciliu are de asemenea o comportare corectă", pârâtul a propus supravegherea în continuare a acestuia cu surse informative, precum şi efectuarea de "investigaţii la domiciliu şi va fi supravegheat <S> (interceptarea corespondenţei, şi <T.O.> internaţional (tehnică operativă).
De asemenea, arată instanţa de fond, în calitate de căpitan şi inspector şef adjunct al Inspectoratului Judeţean Galaţi, domnul A.C. a informat organele competente de Securitate despre faptul că o persoană, "fost condamnat C.R. (contrarevoluţionar)", "intenţionează să fugă din ţară", solicitând luarea măsurilor necesare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că hotărârea este nemotivată, considerentele instanţei de fond referindu-se la fapte care nu îl privesc şi la probe care nu se află la dosar.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Obiectul judecăţii în cauză îl constituie cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.V., prin care solicită să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
Soluţionarea cauzei depinde de corecta stabilire a situaţiei de fapt, în baza probelor administrate, şi de împrejurarea, de asemenea necesar a fi stabilită, dacă starea de fapt constatată, reprezentând activitatea pârâtului, întruneşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
La calificarea activităţii pârâtului ca fiind una ce întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale susmenţionate, instanţa de fond a avut în vedere, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, "conţinutul Notei de constatare nr. DI/I/1383 din 27 iunie 2011" şi argumentul principal, întemeiat pe împrejurarea că "în calitate de căpitan şi inspector şef adjunct al Inspectoratului Judeţean Galaţi, domnul A.C. a informat organele competente de Securitate despre faptul că o persoană, "fost condamnat C.R. (contrarevoluţionar)", "intenţionează să fugă din ţară", solicitând luarea măsurilor necesare".
Nota de constatare invocată de către intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii drept probă în sprijinul acţiunii formulate poartă, însă, nr. DI/I/2926 din 28 decembrie 2010, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de sesizare (f.3 - dosar fond) şi al înseşi notei de constatare (f.18 - dosar fond) şi priveşte activitatea desfăşurată de A.V. iar nu de A.C..
Aşadar, atât probele cât şi persoana la care face referire instanţa de fond sunt altele decât cele din dosarul cauzei.
Or, limitându-se la aplicarea dispoziţiilor legale asupra unei stări de fapt, constând într-o activitate de o anumită factură, atribuită pârâtului pe baza unor înscrisuri care nu se regăsesc la dosar, instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre ce încalcă principiul motivării, prevăzut de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii legale, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, rolul principiului motivării hotărârilor, consacrat prin acest text, fiind acela de a asigura o bună administrare a justiţiei şi de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.
De asemenea, jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt analizate de instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor probatorii (Albina contra României, Gheorghe contra României).
Neprocedând conform dispoziţiilor legale şi convenţionale susmenţionate, instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea pe un probatoriu neconcludent, chiar străin cauzei, referitor la activitatea incriminată, invocată de reclamant în acţiune şi atribuită pârâtului, fără stabilirea adevărului cu privire la starea de fapt, ceea ce a condus la nerespectarea şi a principiul rolului activ, prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru motivele arătate, constatându-se că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, urmează să fie admis recursul, casată sentinţa atacată şi, în temeiul art. 313 C. proc. civ., trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fond va face aplicarea art. 315 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., urmând să procedeze în sensul celor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul A.V. împotriva Sentinţei nr. 6486 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5541/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5574/2013. Contencios → |
|---|
