ICCJ. Decizia nr. 5586/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5586/2013
Dosar nr. 7654/1/2012
Şedinţa publică de la 5 iunie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 3 decembrie 2012, A.D. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 4660 din 31 octombrie 2012 pronunţată de această instanţă, arătând că această decizie este în contradicţie cu Sentinţa nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, invocând ca temei al cererii formulate dispoziţiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ.
2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 4660 din 31 octombrie 2012 a fost respins ca nefondat recursul declarat de A.D. împotriva Sentinţei nr. 6121 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că A.D. a învestit Curtea de Apel cu o cerere de revizuire a Sentinţei nr. 4153 din 26 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, având ca temei juridic dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Instanţa de revizuire a respins cererea ca inadmisibilă, în raport de natura hotărârii atacate.
S-a reţinut faptul că la data pronunţării sentinţei de către instanţa de revizuire, Sentinţa nr. 4153 din 26 octombrie 2010 nu avea caracter definitiv şi irevocabil, astfel încât conform dispoziţiilor legale cererea de revizuire era inadmisibilă.
3. Sentinţa invocată de revizuent ca fiind în contradicţie cu decizia ÎCCJ.
Prin Sentinţa nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A.D. în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, împotriva Sentinţei nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de revizuire a reţinut că prin Sentinţa nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3027 din 19 septembrie 2002, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de A.D.
Instanţa a reţinut că Ordinele atacate de reclamant privesc în principal statele de funcţii nominale ale Secretariatului General al Camerei Deputaţilor şi întrucât actele atacate sunt emise în baza hotărârilor Camerei Deputaţilor, cât şi în exercitarea atribuţiilor în temeiul prevederilor din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acestea sunt exceptate de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
4. Cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuentul a atacat Decizia nr. 4660 din 31 octombrie 2012 a ÎCCJ arătând că este în contradicţie cu Sentinţa nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 27/2/2007.
Revizuentul a susţinut că deşi condiţia de a fi vorba de o hotărâre de fond este prevăzută în mod expres doar pentru hotărârile pronunţate de instanţele de recurs este de principiu că, în toate cazurile revizuirea priveşte numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei deduse judecăţii, susţinând că se încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Sentinţa nr. 973 din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, care a reţinut faptul că art. 322 alin. (2) C. proc. civ. prevede condiţia evocării fondului doar în ceea ce priveşte decizia pronunţată în recurs.
Revizuentul a susţinut că sunt întrunite în cauză condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire formulate şi a enumerat pe larg îndeplinirea a patru condiţii.
5. Întâmpinarea formulată în cauză.
În cauză Camera Deputaţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire de faţă, arătându-se că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru promovarea acestei căi de atac.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
C. proc. civ. reglementează în Titlul V - Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322 - 328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Procedând la verificarea deciziei atacată cu revizuire şi a celei invocată ca fiind contradictorie, Înalta Curte a constatat că sunt hotărâri diferite, pronunţate în cauze diferite, fiind cereri de revizuire a unor hotărâri diferite, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale.
Înalta Curte reţine că prin reglementarea prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.
Prin una şi aceeaşi pricină se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecinţa în acest caz fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.
Textul nu este aplicabil dacă prin două hotărâri s-au soluţionat cauze diferite, cum este cazul de faţă, Înalta Curte constatând că nu există hotărâri potrivnice invocate de revizuent.
Văzând şi dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de faţă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 4660 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5585/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5592/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
