ICCJ. Decizia nr. 5595/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5595/2013
Dosar nr. 2388/54/2012
Şedinţa de la 5 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea introductivă adresată Tribunalului Gorj, reclamantele F. (P.) E., P. (J.) C., S. (T.) N., A. (P.) M., M.C.M. au chemat în judecată U.S.H. şi Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului, solicitând obligarea pârâţilor la eliberarea diplomelor de licenţă, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pe fiecare zi de întârziere pentru fiecare dintre reclamanţi, până la eliberarea actelor de studii respective.
2. Hotărârea Tribunalului
Prin Sentinţa nr. 4853 din data de 26 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7552/95/2012 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curţile de Apel judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele emise de autorităţile şi instituţiile centrale, iar Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului fiind o autoritate centrală, instanţa a apreciat că cererea introductivă trebuia adresată Curţii de Apel Craiova, competentă să o soluţioneze.
De asemenea, a apreciat instanţa că nici în ceea ce priveşte pârâta U.S.H., competenţa de soluţionare a cauzei nu aparţine Tribunalului Gorj, deoarece universitatea are sediul în Bucureşti, iar pe raza de competenţă teritorială a Tribunalului Gorj nu are nici un sediu, concluzionând astfel că instanţa sesizată nu are nici competenţă teritorială.
3. Hotărârea Curţii de Apel Craiova
Prin Sentinţa nr. 39 din 28 ianuarie 2013 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii F. (P.) E., P. (J.) C., S. (T.) N., A. (P.) M. şi M.C.M. în contradictoriu cu pârâţii U.S.H. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomelor de licenţă şi a suplimentelor la diplomă, precum şi a daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pe fiecare zi de întârziere pentru fiecare dintre reclamanţi, până la eliberarea actelor de studii respective, reclamanţi care au urmat în perioada 2006 - 2009 cursurile Facultăţii de Psihologie şi Pedagogie ale U.S.H. din Bucureşti, cu durata de 3 ani.
A reţinut Curtea de Apel faptul că pârâta U.S.H. este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Instanţa a constatat că prin Legea nr. 443/2002 a fost înfiinţată U.S.H. din Bucureşti, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ, constatând că U.S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuţie.
A apreciat Curtea că o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale.
Prin urmare, a apreciat instanţa că este competent Tribunalul Gorj să soluţioneze acest litigiu de contencios administrativ, faţă de împrejurarea că U.S.H. este o autoritate publică locală şi având în vedere faptul că reclamanţii au optat pentru instanţa de la domiciliul lor, nu se mai poate pune în discuţie competenţa teritorială a instanţei în soluţionarea cauzei.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente cauzei, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată al prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomelor de licenţă şi a suplimentelor la diplomă, precum şi la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON, pe fiecare zi de întârziere pentru fiecare dintre reclamanţi, până la eliberarea actelor de studii respective.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ ce trebuie emis de o autoritate publică locală, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul ce va emite actul.
Având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii F. (P.) E., P. (J.) C., S. (T.) N., A. (P.) M., M.C.M. în contradictoriu cu pârâţii U.S.H. - Facultatea de Psihologie şi Ministerul Educaţiei Naţionale în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5594/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5598/2013. Contencios → |
|---|
