ICCJ. Decizia nr. 5594/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5594/2013
Dosar nr. 2093/54/2012
Şedinţa de la 5 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 6020/101/2012, reclamanta M.G.R.A. a chemat în judecată pârâţii U.S.H. Bucureşti şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând obligarea pârâtei U.S.H. la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei, precum şi obligarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea plăţii de 2.000 RON penalităţi pe zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea Tribunalului Mehedinţi
Prin Sentinţa nr. 4175/2012 din 24 octombrie 2012 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea M.E.C. "Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului".
U.S.H. din Bucureşti este, conform Legii nr. 443/2002, instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ superior, care poate fi asimilată autorităţii publice centrale, având în vedere faptul că are competenţă ce se exercită la nivel naţional, pe întreg teritoriul ţării.
Tribunalul a reţinut că, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu este competent cu soluţionarea litigiului dedus judecăţii, ci competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
3. Hotărârea Curţii de Apel Craiova
Prin Sentinţa nr. 84 din 20 februarie 2013 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Constatându-se ivit un conflict negativ de competenţă a fost înaintat dosarul la ÎCCJ pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâta U.S.H. este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Instanţa a constatat că prin Legea nr. 443/2002 a fost înfiinţată U.S.H. din Bucureşti, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ, constatând că U.S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuţie.
A apreciat Curtea că o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale.
Totodată, instanţa a constatat că cererea privind obligarea MECTS să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, este o cerere accesorie, care depinde de soluţionarea cererii principale, iar competenţa materială a instanţei se stabileşte în raport de cererea principală, conform normelor stabilite de dispoziţiile art. 17 C. proc. civ.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente cauzei, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată se referă la obligarea pârâtei U.S.H. la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei, precum şi obligarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea plăţii de 2.000 RON penalităţi pe zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ ce trebuie emis de o autoritate publică locală, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul ce va emite actul.
Având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta M.R.A. în contradictoriu cu pârâţii U.S.H. Bucureşti şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5593/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5595/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
