ICCJ. Decizia nr. 5601/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5601/2013
Dosar nr. 450/59/2011*
Şedinţa de la 6 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul excepţiei de nelegalitate
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Arad, reclamantul P.I.O. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.C.P.I prin Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad şi Ministerul Administraţiei şi Internelor solicitând să se anuleze Decizia nr. 85 din data de 13 mai 2010, ca netemeinică şi nelegală şi obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii cu respectarea drepturilor salariale anterior dobândite.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul P.I.O. a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinelor M.A.I. nr. S/119/2010 şi S/109/2010.
În motivarea reclamantul a arătat că cele două ordine emise de pârâtul M.A.I. sunt nelegale pentru că nu i-au fost comunicate, fiind secretizate, că încalcă dispoziţiile art. 41 pct. 1 C. muncii (Legea nr. 53/2003), conform cărora "contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor".
Prin întâmpinate, pârâtul M.A.I. a solicitat respingerea cererii ca nefondată pentru că instanţa de fond învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate trebuie să verifice concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative în temeiul şi în executarea cărora a fost emis ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative şi nu cu alte acte de faţă cu dispoziţiile Codului muncii.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel cu privire la excepţia de nelegalitate
Prin Sentinţa nr. 621 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea formulată de reclamantul P.I.O. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, A.N.C.P.I prin Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad şi chemata în garanţie Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi a constatat nelegalitatea Ordinelor nr. S/119/2010 şi S/109/2010 emise de pârâtul M.A.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Ordinul S/109/2010 are următorul conţinut: art. 1 "în vederea stabilirii drepturilor salariale ale personalului Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, denumită în continuare ANCPI, începând cu data de 11 aprilie 2010, se are în vedere nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcţiile din cadrul Ministerului Administraţiei şi internelor, cu care au fost asimilate funcţiile pe care este reîncadrat personalul ANCPI".
Art. 2 "Cuantumul drepturilor salariale stabilit la data de 31 decembrie 2009, pentru funcţiile cu care au fost asimilate funcţiile pe care este reîncadrat personalul ANCPI include şi drepturile specifice personalului civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituţii, în vigoare la acea dată.
Ordinul M.A.I. nr. S/119/20.V.2010, emis în baza Legii nr. 329/2009 şi a art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 1/2010, are conţinutul următor:
"Art. 1 - Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/l19/2010 cu privire la salarizarea personalului din cadrul" Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, se modifică şi se completează după cum urmează:
Art. 1 alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 1 alin. (1): În vederea stabilirii drepturilor salariale ale personalului Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, denumită în continuare ANCPI, începând cu data de 11 aprilie 2010, se are în vedere nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcţiile din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu care se asimilează funcţiile pe care este reîncadrat personalul ANCPI în condiţiile art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 1/2010, privit Anexei la prezentul ordin."
După art. 1 se introduce un nou articol, art. 11, care va avea următorul cuprins:
Art. 11: "Reîncadrarea personalului ANCPI începând cu data de 11 aprilie 2010 pe noile funcţii, în gradele şi treptele profesionale prevăzute de Legea-cadru nr. 330/2009, se face în condiţiile stabilite prin ordin de către directorul general al ANCPI."
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că cele două ordine, inclusiv Anexa, nu conţin nici o reglementare referitoare la modificarea contractelor individuale de muncă ale personalului la care s-au aplicat ordinele, ceea ce încalcă prevederile art. 17 alin. (1) C. muncii care prevede că anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatul are obligaţia de a informa salariatul cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le modifice.
De asemenea, ordinele contravin prevederilor art. 17 alin. (5) C. muncii care dispun că orice modificare a unuia din elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului de muncă, respectiv şi a salariului de bază, sau a elementelor constitutive ale veniturilor salariale la care angajatul are dreptul, impune încheierea unui act adiţional la contract, şi totodată se încalcă dispoziţiile art. 37 din acelaşi cod, care prevăd că drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi angajat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă.
Judecătorul fondului a constatat că nerespectarea dispoziţiilor legale imperative ale Codului muncii, sus-citate, rezultă cu evidenţă şi prin raportare la temeiurile de drept în baza cărora sau emis ordinele, respectiv art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 1/2010, care fac trimitere la obligativitatea renegocierii drepturilor salariale
În fine, prima instanţă a constatat că ordinele din litigiu, deşi au fost emise şi în temeiul Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, încalcă prevederile art. 7 alin. (2) din lege, care prevede că realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
2. Recursurile exercitate în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, au declarat recurs Ministerul Afacerilor Interne şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivele de recurs se critică soluţia ca fiind nelegală, arătându-se că potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar "salarizarea personalului autorităţilor şi şi-au schimbat regimul de finanţare. În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Fondul Monetar Internaţional, din instituţii finanţate integral din finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat se realizează potrivit contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
De asemenea, s-a arătat că potrivit art. 1 alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că "după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menţionat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcţii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor specifice postului, prin asimilare cu funcţiile din instituţia care îl preia în structura, subordine sau în finanţare, după caz".
Totodată, acestui personal i se acordă şi sporurile prevăzute în notele la Anexa nr. I/1 la Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri, care se includ în salariul de bază, precum şi indemnizaţia de conducere, după caz.
Prin urmare, s-a arătat că după data de 11 aprilie 2010, drepturile salariale ale reclamantului au fost calculate potrivit Legii nr. 330/2009, care are ca obiect stabilirea unui sistem pentru personalul din sistemul bugetar consolidate al statului, conform art. 1 alin. (1) din această lege şi ale O.U.G. nr. 1/2010.
În acest context, recurenţii au arătat că reîncadrarea personalului bugetar s-a făcut cu respectarea O.U.G. nr. 1/2010 şi a Legii nr. 330/2009, astfel că modificarea salariului şi a funcţiei a intervenit prin efectul legii, ca urmare a apariţiei acestor acte normative, nefiind vorba despre o manifestare unilaterală de voinţă a angajatorului.
Recurenţii au mai susţinut că în ceea ce priveşte cadrul legal premergător ordinelor contestate, instanţa de fond nu putea considera faptul că prin emiterea acestor ordine s-au încălcat dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, care prevede păstrarea salariului avut de către personalul aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 şi în anul 2010, întrucât ANCPI a suportat o modificare cu privire la finanţare, trecând de la finanţare proprie la finanţare de la bugetul de stat, iar referirea se face la personalul care era deja bugetar, iar veniturile lor trebuiau să rămână aceleaşi.
II. Considerentele Înalte Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cadrul procedurii excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcţie de actele normative cu forţă juridică superioară în baza cărora au fost emise, în raport cu principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Prin Legea nr. 329/2010 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordului-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, ANCPI a devenit instituţie publică finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Dispoziţiile art. 3 lit. e) şi f) din acest act normative, prevăd ca modalităţi de reorganizare a unor autorităţi şi instituţii publice, reducerea numărului de posturi din cadrul acestora şi regimului de finanţare.
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora precum şi alte măsuri în domeniul bugetar "salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate aceste contracte, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, personalul menţionat la primul alineat va fi reîncadrat pe noile funcţii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuţiilor responsabilităţilor şi competenţelor specifice postului prin asimilare cu funcţiile din instituţia care îl preia în structură, subordine sau finanţare, după caz".
În cadrul ANCPI contractul colectiv de muncă şi-a încetat valabilitatea la data de 10 aprilie 2010, drepturile salariale ale personalului fiind stabilite conform art. 1 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 1/2010.
Prin ordinele contestate nu au fost diminuate salariile ci au fost stabilite drepturile salariale ale personalului ANCPI, avându-se în vedere nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcţiile MAI cu care au fost asimilate, urmare a reîncadrării personalului odată cu încetarea contractului colectiv de muncă (11 aprilie 2010) pe funcţiile, gradele şi treptele prevăzute de Legea nr. 330/2009.
Prin urmare, contrar celor reţinute de jucătorul fondului, Înalta Curte constată că din cuprinsul actelor contestate rezultă că nu există aspecte de nelegalitate, acestea fiind conforme cu dispoziţiile legale în baza cărora au fost emise (Legea nr. 330/2009 şi O.U.G. nr. 1/2010).
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate, invocate de reclamantul P.I.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne şi de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară împotriva Sentinţei civile nr. 621 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a Ordinelor nr. S/119/2010 şi S/109/2010, invocată de P.I.O.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5598/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5602/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
