ICCJ. Decizia nr. 5598/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5598 /2013
Dosar nr. 232/32/2011
Şedinţa publică de la 5 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, reclamantul B.Gh. a solicitat în contradictoriu cu Administraţia Finanţelor Publice Podul Turcului, anularea Deciziei nr. 3/2010 şi a Deciziei nr. 1/2010, îndreptată prin Decizia nr. 2/2010, cererea formând obiectul Dosarului nr. 232/32/2011.
Reclamantul A.D. a formulat acţiune în anulare împotriva aceloraşi acte fiscale ce a format obiectul Dosarului nr. 233/32/2011, iar acţiunea formulată de SC V.V. SRL a fost înregistrată sub nr. 234/32/2011, toate cauzele fiind conexate la Dosarul nr. 232/32/2011 al Curţii de Apel Bacău.
Reclamantul B.Gh. a arătat că decizia de antrenare a răspunderii solidare este nelegală întrucât la data de data de 25 aprilie 2008 a cesionat părţile sociale pe care le deţinea la SC C.V.Z. SRL către E.A., acesta preluând integral atât activul cât şi pasivul societăţii aşa cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 05 mai 2008.
A precizat că au fost predate către noul asociat şi administrator debitele cu care societatea figura către bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale, acesta asumându-şi obligaţia de a achita toate obligaţiile de plată ale societăţii, aşa cum au fost ele evidenţiate în procesul-verbal întocmit la 05 mai 2010, inclusiv penalităţile de întârziere datorate către Administraţia Finanţelor Publice Podu Turcului şi Administraţia Finanţelor Publice Bacău.
După data de 25 aprilie 2008 nu a mai avut nici o legătură cu societatea C.V.Z. SRL şi nu are cunoştinţă dacă s-au achitat ori nu aceste debite, această obligaţie fiind asumată pe deplin de către noii administratori.
Cesiunea de părţi sociale s-a efectuat în mod legal, iar cesionarul a avut cunoştinţă de starea societăţii, atât sub aspectul activului cât şi sub aspectul pasivului acesteia, împrejurare care rezultă fără echivoc din procesul-verbal încheiat la data de 05 mai 2008.
A arătat reclamantul că debitul stabilit de pârâtă a fost incorect determinat, fiind o sumă mult peste valoarea pe care SC CC.V. SRL o datora la momentul la care a cesionat societatea către E.A.
A relevat că decizia este nelegală şi netemeinică şi pentru că s-a calculat impozit pe venit pe microîntreprindere (1.440 RON) în acelaşi timp cu impozitul pe profit 2.112.522 RON care este şi greşit calculat.
Debitul cu titlu de TVA în Decizia nr. 1/2010 este de 589.362 RON faţă 54.473,70 RON în balanţă la 30 iunie 2008, astfel că se constată o diferenţă de 534.888,30 RON care nu are nicio justificare, iar pârâta nu poate motiva de unde provine.
Nici accesoriile calculate la TVA şi înscrise în decizia contestata în sumă de 5.302 RON, nu sunt justificate şi nu rezultă pentru ce perioadă au fost calculate şi cărui debit sunt aferente.
De asemenea, s-a precizat că se regăsesc în Decizia nr. 1/2010 şi sume (obligaţii de plată) cu titlu de amenzi în valoare de 1.217 RON însă această amendă a fost achitată aşa cum rezultă din copia chitanţei care dovedeşte plata amenzii aplicate de garda financiară prin Procesul-verbal 301/2008, precum şi obligaţii de plată reprezentând venituri din bunuri confiscate în valoare totală de 7.407 RON din care 5.518 RON - debit iar 1.889 RON - accesorii însă suma de 5.518 RON reprezentând debit a fost achitată, aşa cum rezultă din chitanţa de plată a acesteia iar accesoriile nu aveau cum să se mai calculeze, câtă vreme debitul a fost stins.
În Decizia nr. 1/2010 s-a stabilit cu titlu de dobânzi TVA în sarcina contestatorului suma de 535.195 RON însă pârâta a calculat aceste dobânzi în mod greşit, pornind de la un debit principal incorect stabilit. Dacă dobânda TVA de 0,10% pe zi s-ar fi calculat la debitul stabilit prin balanţa la 30 iunie 2008 (54.773,7 x 730 zile x 0,10%) ar fi rezultat suma de 39.984,80 RON şi nu 535.195 RON, aşa cum a stabilit intimata în decizia contestată.
A precizat că nu se încadrează în niciunul din cazurile reglementate de art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) din O.G. nr. 92/2003, deoarece nu a dobândit niciodată, cu atât mai puţin cu rea-credinţă, active de la societatea C.V.Z. SRL şi nici nu a ascuns active ale societăţii debitoare.
Cu privire la Decizia nr. 3/2010 s-a arătat că a fost emisă de un organ necompetent din punct de vedere material, cu încălcarea art. 207 C. proc. fisc. care prevede că organul de soluţionare competent în prezenta speţă raportat la valoarea creanţei, era Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F.
Reclamantul A.D. a motivat că prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 997/2008 a împrumutat o sumă de bani în anul 2008 către E.A.
Împrumutatul, E.A. a garantat împrumutul cu ipotecă asupra unor bunuri care aparţineau SC C.V.Z. SRL la care el era asociat unic şi administrator.
La data scadentă pentru restituirea împrumutului în valoare de 300.000 RON, împrumutatul i-a declarat că nu are posibilitatea să îi restituie împrumutul. Prezentându-ne la notar, acesta i-a explicat ca în calitate de împrumutător, contestatorul are dreptul să procedeze la executarea silită asupra bunurilor ipotecate în favoarea sa ori, pentru evitarea cheltuielilor cu executarea silită, împrumutatul poate stinge obligaţia sa de restituire a împrumutului prin darea în plată a bunurilor cu care a garantat împrumutul.
A susţinut că pentru a nu mai plăti cheltuielile de executare silită, împrumutatul a fost de acord cu darea în plată a bunurilor cu care garantase împrumutul, motiv pentru care s-a întocmit actul de dare în plată nr. 1086/2008, conform căruia a dobândit proprietatea asupra bunurilor ce au făcut obiectul garanţiei reale.
De la acel moment nu a mai avut nici un raport juridic nici cu SC C.V.Z. SRL şi nici cu administratorul acesteia.
Ulterior, la mai multe luni după ce a dobândit în proprietate bunurile ce au făcut obiectul Actului de dare în plată 1086 din 20 mai 2008 a decis să le aducă aport în natură în societatea al cărei asociat şi administrator era, aşa cum rezultă din Actul adiţional la statutul SC V.V. SRL nr. 162 din 20 noiembrie 2008.
Reclamantul a arătat că debitul stabilit de pârâtă a fost incorect determinat şi că nu se încadrează în niciuna din situaţiile reglementate de art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) din O.G. nr. 92/2003, deoarece nu a dobândit niciodată active de la societatea C.V.Z. SRL şi nici nu a ascuns active ale societăţii debitoare.
A arătat că o parte din sumele care compun creanţa pretinsă de pârâtă au fost achitate.
SC V.V. în acţiunea formulată a arătat că nu a avut nicio relaţie comercială cu SC C.V.Z. SRL, nu are nicio legătură cu activitatea acestei firme şi nu a dobândit de la aceasta nici un bun mobil sau imobil, bunurile despre care se face vorbire în decizia contestată au fost aduse ca aport în natură la capitalul social de către asociatul şi administratorul A.D. care la acel moment era deplin proprietar al acestora, având pe deplin dreptul de dispoziţie asupra bunurilor.
b) sentinţa şi considerentele primei instanţe
A susţinut că debitul a fost incorect determinat şi nu se încadrează în prevederile art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) din O.G. nr. 92/2003.
Prin Sentinţa nr. 18 din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Bacău a respins contestaţiile formulate de SC V.V. SRL, B.Gh. şi A.D., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Podu Turcului, judeţul Bacău, ca nefondate şi a dispus plata onorariului de expert în cuantum de 2.000 RON către expert contabil P.M.C., conform chitanţei depusă la dosar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că potrivit Certificatului de înregistrare menţiuni nr. 11610 din data de 24 aprilie 2008 emis de Oficiul Registrului Comerţului Bacău, s-a retras din societate asociatul unic şi administratorul societăţii SC C.V.Z. SRL, B.Gh. care a predat societatea lui E.A., cetăţean moldovean.
La data de 08 mai 2008 noul administrator al SC C.V.Z. SRL Podu Turcului, E.A. prin Contractul de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 997 din 8 mai 2008, a împrumutat în nume personal de la A.V.D. suma de 300.000 RON cu termen scadent la data de 18 mai 2008, pentru care a garantat cu ipotecă pe bunuri imobile (centru de vinificaţie - teren şi construcţii) proprietatea SC C.V.Z. SRL Podu Turcului. Suma împrumutată de administratorul E.A., în nume personal, nu a fost restituită la termenul stipulat în contractul de împrumut, motiv pentru care s-a încheiat Actul de dare în plată autentificat nr. 1086 din 20 mai 22008 la B.N.P. Asociaţia I.Ş. şi I.D., astfel că datoria personală a administratorului E.A. în sumă de 300.000 RON s-a stins, iar bunurile imobile proprietatea societăţii au trecut în proprietatea lui A.V.D.
La data de 14 iulie 2010 A.V.D. a înstrăinat parte din bunurile imobile dobândite prin Actul de dare în plată nr. 1086 din 20 mai 2008 de la SC C.V.Z. SRL Podu Turcului respectiv terenul în suprafaţă de 30.009.74 mp fără construcţii conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1076 din 14 iulie 2010 către SC V.V. SRL Bacău la care administrator este tot A.V.D. Construcţiile de pe acest teren au fost aduse ca aport în natură de d-l A.V.D. la capitalul social al societăţii SC V.V. SRL Bacău conform Actului adiţional nr. 162 din data de 20 noiembrie 2008 şi Încheierii de menţiuni nr. 7863 din 20 noiembrie 2008 înregistrate la registrul comerţului Bacău.
De asemenea, conform Adresei nr. 2736 din 16 iunie 2010 primite de la Oficiul Registrului Comerţului Bacău B.Gh., administrator al SC C.V.Z. SRL, până în data de 24 aprilie 2008, a înfiinţat o nouă societate respectiv SC C.E. SRL, Podu Turcului.
Prin Cererea de menţiuni nr. 43119 din 8 decembrie 2008, B.Gh. a solicitat schimbarea sediului social al societăţii nou înfiinţate, dovadă pentru sediu fiind Contractul de comodat din 8 decembrie 2008, semnat pe proprie răspundere de B.Gh., în calitate de comodant (proprietar) al spaţiului care de fapt era proprietatea SC C.V.Z. SRL deşi acesta a înstrăinat societatea cu tot cu bunurile imobile din data de 24 aprilie 2008, conform Certificatului de înregistrare menţiuni nr. 11610 din 24 aprilie 2008.
Astfel, reclamantul B.Gh. a susţinut că din data de 25 aprilie 2008 nu a mai avut nici o legătură cu SC C.V.Z. SRL şi că valoarea creanţei este "o sumă mult peste valoare" pe care debitorul o datora la momentul cesiunii, însă din informaţiile şi documentele primite de la ORC Bacău, rezultă că B.Gh. înfiinţează o nouă societate SC C.E. SRL în data de 28 noiembrie 2008, cu sediul social în imobilul care a aparţinut societăţii C.V.Z. SRL, iar Contractul de comodat depus ca dovadă a spaţiului, este semnat de B.Gh. în calitate de proprietar (comodant) al spaţiului, deşi la acea dată nu mai deţinea nici o calitate în cadrul societăţii C.V.Z. SRL.
Prima instanţă a apreciat că în mod corect s-a reţinut în Decizia de angajare a răspunderii că B.Gh. asociat unic şi administrator până la data de 24 aprilie 2008 la SC C.V.Z. SRL, a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare cu rea credinţă prin înstrăinarea societăţii SC C.V.Z. SRL, Podu Turcului, lui E.A., cetăţean moldovean, conform Certificatului de menţiuni nr. 11610 din 24 aprilie 2008 cu toate că la data respectivă figura cu debite restante la bugetul statului.
A.V.D., a dobândit cu rea-credinţă bunurile imobile ale debitorului SC C.V.Z. Podu Turcului care şi-a provocat astfel insolvabilitatea, în baza "act de dare în plată" din 20 mai 2008, pentru un împrumut acordat în sumă de 300.000 RON persoanei fizice E.A. Ulterior, A.V.D., a inclus în capitalul social a SC V.V. SRL Bacău, număr de înmatriculare la Registrul Comerţului Bacău nr. ......, cu sediul în Bacău, cu obiect de activitate "fabricarea vinurilor din struguri",construcţiile "Centrul de vinificaţie", societate la care A.V.D. are calitatea de administrator şi asociat (deţine 90% din părţile sociale) iar terenul în suprafaţă de 30.009,74 mp a fost vândut în data de 14 iulie 2010 conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1076 din 14 iulie 2010 tot societăţii V.V. SRL Bacău.
Cât priveşte suma reprezentând obligaţii restante de 3.625.294 RON, ale debitoarei SC C.V.Z. SRL, menţionată în decizie şi contestată ca fiind una nereală de către contestatori, instanţa a reţinut că urmare efectuării unei expertize contabile, expertul contabil a stabilit că datoria fiscală de 364.061 RON din care 1.675.468 RON debit şi 1.966.593 RON accesorii, este mai mare decât cea menţionată în decizia atacată.
Cu privire la suma de 1.440 RON contestată ca fiind greşit reţinută, expertul a arătat că SC C.V.Z. SRL are înregistrată la rubrica accesorii privind impozitul pe venit microîntreprinderi suma de 1.440 RON, instituită de Administraţia Finanţelor Publice Bacău prin Decizia nr. 301 din 22 februarie 2008, aceste accesorii fiind calculate pentru întârzieri în achitarea debitelor în perioada în care societatea era plătitoare de impozit pe venit microîntreprinderi.
A arătat expertul contabil, că nu s-a calculat impozit pe venit microîntreprinderi în valoare de 1.440 RON în acelaşi timp cu impozit pe profit, aşa cum susţin contestatorii, ci accesorii la impozitul pe venit microîntreprinderi stabilite prin Decizia nr. 301 din 22 februarie 2008 şi calculate pentru perioada în care SC C.V.Z. SRL a fost plătitoare de impozit pe venit microîntreprinderi.
Cât priveşte critica privind TVA din balanţa de verificare la 30 iunie 2008 şi greşelile din Decizia nr. 1 din 2 septembrie 2010, expertul contabil a precizat că balanţa de verificare a SC C.V.Z. SRL încheiată la 30 iunie 2008 are debitul de 54.473,70 RON, dar debitul cu titlu de TVA din Decizia nr. 1/2010 în valoare de 589.362 RON nu este calculat la 30 iunie 2008 ci la 16 septembrie 2009 şi în consecinţă, balanţa de verificare a SC C.V.Z. SRL încheiată la 30 iunie 2008 nu diminuează debitul cu titlu de TVA stabilit prin Decizia nr. 1/2010 în valoare de 589.362 RON.
Referitor la critica privind aspectul că în decizia contestată se regăsesc sume cu titlu de amenzi, în valoare de 1.217 RON care au fost achitate, expertul contabil, a precizat că chitanţele depuse la dosar nu se referă la suma de 1.217 RON, reprezentând venituri din amenzi, ci la venituri din valorificarea bunurilor confiscate. Stingerea sumelor prin aceste chitanţe au fost luate în considerare de expert. Suma de 1.217 RON este stabilită prin Procesul-verbal nr. 301 din 22 februarie 2008 şi reprezintă venituri din amenzi, fiind eronat trecută de către expert iniţial în raportul de expertiză efectuat la rubrica accesorii, prin răspunsul la obiecţiuni, acesta precizând că de fapt această sumă este un debit.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii B.Gh., A.D. şi SC V.V. SRL.
a) Motivele de recurs
Recursul declarat de reclamantul B.Gh.
În motivele de recurs, reclamantul B.Gh. a susţinut că nu sunt întrunite cerinţele legii pentru antrenarea răspunderii solidare, întrucât nu a provocat starea de insolvabilitate a debitoarei SC C.V.Z., iar cesionarea părţilor sociale nu echivalează cu ascunderea sau înstrăinarea, cu rea-credinţă a activelor debitorului, că la data cesiunii societatea avea active în valoare de 3.542.791,50 RON, iar debitul reprezenta 4,45% din totalul activelor, nefiind îndeplinite condiţiile pentru a declara societatea ca insolvabilă.
În ceea ce priveşte contractul de comodat încheiat de SC C.E. SRL, s-a precizat că acesta este un eveniment ulterior care nu poate conduce la antrenarea răspunderii solidare.
Recursul declarat de A.V.D. şi SC V.V. SRL
Recurentul a motivat că la data încheierii actului de dare în plată, când a dobândit activele, SC C.V.Z. SRL nu a cunoscut situaţia financiară a acestei societăţi, iar ca proprietar al bunurilor dobândite şi-a exercitat dreptul de dispoziţie, că pentru perioada 8 mai 2008 - 20 mai 2008 nu sunt îndeplinite cerinţele legii pentru antrenarea răspunderii solidare, că eventual E.A. poate fi de rea-credinţă.
S-a susţinut că nu au provocat starea de insolvabilitate a debitorului SC C.V.Z., această stare fiind declarată ulterior încheierii actelor juridice de dobândire a activelor debitoarei.
b) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, starea de fapt şi legislaţia aplicabilă, constată că recursul declarat de reclamantul B.Gh. este fondat, iar recursurile declarate de A.V.D. şi SC V.V. SRL sunt nefondate, pentru considerentele care se vor expune în continuare.
Situaţia de fapt
Reclamantul-reclamant B.Gh. a fost asociat al SC C.V.Z. SRL, iar prin actul adiţional şi încheierea ORC Bacău din data de 25 aprilie 2008 a cesionat părţile sociale deţinute la această societate către E.A., la data de 5 mai 2008 fiind încheiat procesul-verbal de predare-primire a documentelor societăţii şi activelor acesteia, stocul de marfă, furnizorii, precum şi debitele societăţii.
E.A. a încheiat un contract de împrumut pentru suma de 300.000 RON cu A.D., împrumut ce a fost garantat cu bunurile SC C.V.Z., termenul de restituire fiind 18 mai 2008.
La data de 20 mai 2008 s-a încheiat actul de dare în plată a bunurilor imobile constituite garanţie de SC C.V.Z., iar ulterior A.D. a înstrăinat o parte din bunurile imobile dobândite către SC V.V. SRL, respectiv un teren în suprafaţă de 30.079,74 mp, iar construcţiile au fost aduse ca aport în natură de A.D.
La data de 16 septembrie 2009 s-a declarat starea de insolvenţă a SC C.V.Z., motiv pentru care s-a emis Decizia nr. 1 din 2 septembrie 2010 de angajare a răspunderii solidare a lui B.Gh., A.D. şi SC V.V. SRL, cu debitoarea SC C.V.Z., temeiul legal fiind art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 28.
Legislaţia aplicabilă
Codul de procedură fiscală - alin. (2) "Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea; b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului".
În vederea cercetării motivelor de recurs, a legalităţii şi temeiniciei sentinţei primei instanţe şi a deciziilor de antrenare a răspunderii solidare şi de soluţionare a contestaţiilor, se vor examina condiţiile legale pentru antrenarea răspunderii solidare şi întrunirea acestora în cauza prezentă.
Potrivit art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., pentru obligaţiile de plăţi restante ale debitului declarat insolvabil, răspund solidar persoanele fizice sau juridice care anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel starea de insolvabilitate precum şi administratorii, asociaţii şi alte persoane care au provocat insolvabilitatea prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, a activelor debitorului.
În cauză, societatea a fost declarată insolvabilă.
În ceea ce-l priveşte pe recurentul-reclamant B.Gh., nu sunt îndeplinite celelalte condiţii pentru antrenarea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil.
Astfel, acesta nu a dobândit active de la debitor, nu a înstrăinat sau ascuns activele debitorului.
Cesionarea, în luna aprilie 2008, a părţilor sociale pe care le-a deţinut la SC C.V.Z. nu se poate asimila dobândirii de active, înstrăinării sau ascunderii acestora, antrenarea răspunderii solidare fiind legată de diminuarea patrimoniului debitorului declarat insolvabil, or înstrăinarea părţilor sociale nu a condus la diminuarea patrimoniului.
Din interpretarea logică şi gramaticală a prevederilor art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) C. proc. fisc., rezultă cu claritate că sunt supuse antrenării răspunderii solidare numai acele persoane fizice sau juridice care au provocat starea de insolvabilitate a debitorului prin dobândirea de active, înstrăinarea sau ascunderea acestora.
Recurentul B.Gh. nu se încadrează în niciuna din ipotezele normei juridice care pot determina antrenarea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil.
De asemenea, încheierea contractului de comodat pentru o societate a reclamantului-recurent B.Gh., nu a condus nici la starea de insolvabilitate şi nici nu se încadrează în vreuna din situaţiile expres reglementate în textele menţionate.
Astfel fiind, în situaţia reclamantului-recurent B.Gh., în mod greşit s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a acestuia cu debitorul, pentru că încheierea contractului de comodat şi cesiunea părţilor sociale nu fac parte dintre actele care pot determina insolvabilitatea şi de asemenea, nu a dobândit, nu a înstrăinat şi nu a ascuns activele debitorului.
În ceea ce priveşte pe reclamantul-recurent A.D., sunt întrunite condiţiile legale pentru antrenarea răspunderii solidare.
Prin actul de dare în plată, acesta a dobândit bunuri proprietatea societăţii debitoare, anterior declarării stării de insolvabilitate.
Reaua-credinţă a acestei persoane este dedusă din împrejurarea că a acceptat garantarea împrumutului acordat către asociatul E.A., cu bunurile societăţii deşi împrumutul s-a acordat asociatului administrator şi mai mult, în actul de dare în plată s-a consemnat că dobânditorul A.D. cunoaşte situaţia faptică şi juridică a bunurilor.
Prin înstrăinarea bunurilor proprietatea societăţii, aceasta şi-a provocat starea de insolvabilitate, iar reclamantul-recurent A.D., prin preluarea bunurilor unei societăţi comerciale are au folosit la garantarea unui împrumut personal al administratorului, şi-a asumat nelegalitatea actelor administratorului, fiind de rea-credinţă, întrucât societatea debitoare a rămas practic fără patrimoniu, adică fără acel element de garantare a creditorilor, inclusiv a creditorilor bugetari.
SC V.V. a dobândit bunurile SC C.V.Z., societate devenită insolvabilă ca urmare a înstrăinării patrimoniului acesteia, astfel că trebuie să răspundă solidar cu debitoarea. Mai trebuie precizat că potrivit art. 1444 din Legea nr. 31/1990, text introdus prin Legea nr. 441/2006, este interzisă garantarea directă sau indirectă a executării de către administratori a oricăror obligaţii personale ale acestora faţă de terţe persoane.
Or, în cauză, reclamantul A.D. a acceptat garantarea împrumutului personal acordat lui E.A. cu bunurile societăţii şi preluarea bunurilor societăţii în condiţii de nelegalitate, prin încălcarea unei norme imperative legale.
De asemenea, termenul de 15 zile pentru rambursarea unui împrumut în sumă de 300.000 RON apare ca neserios şi conduce la aceeaşi concluzie a relei credinţe.
Din expunerea anterioară rezultă că sunt îndeplinite cerinţele legii pentru antrenarea răspunderii reclamanţilor-recurenţi A.D. şi SC V.V., diminuarea patrimoniului debitoarei SC C.V.Z. fiind consecinţa săvârşirii unor fapte culpabile care au generat insolvabilitatea acestei societăţi, fapte descrise mai sus.
În ceea ce-l priveşte pe B.Gh., nu sunt îndeplinite condiţiile legii, după cum s-a relevat în expunerea ce precede.
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de B.Gh. şi se va modifica sentinţa atacată, în sensul anulării Deciziei nr. 1/2010 emisă de A.F.P. Podul Turcului şi Deciziei nr. 3/2010, în ceea ce îl priveşte pe recurentul-reclamant. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei. Totodată, va fi respins recursul declarat de A.D. şi de SC V.V. SRL Bacău, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.Gh. împotriva Sentinţei nr. 18 din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că anulează Decizia nr. 1 din 2 septembrie 2010 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Podul Turcului şi Decizia nr. 2 din 28 octombrie 2010, în ceea ce-l priveşte pe recurentul-reclamant B.Gh.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul declarat de A.D. şi SC V.V. SRL Bacău împotriva Sentinţei nr. 18 din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5595/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5601/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
