ICCJ. Decizia nr. 5671/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5671/2013
Dosar nr. 1274/44/2011
Şedinţa publică de la 11 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul F.I.D. a chemat în judecată pe pârâţii Universitatea "SH" - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Bucureşti şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând ca, prin hotărârea ce se va da, să fie obligaţi pârâţii să elibereze diploma de licenţă ca urmare a promovării examenului de licenţă sesiunea iulie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că este absolvent al Universităţii "SH"- Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Bucureşti, specializarea drept, forma de învăţământ I.D. şi, cu toate că a promovat examenul de licenţă susţinut în luna iulie 2009, pârâţii refuză să îi emită diploma de licenţă.
Legal citată, pârâta Universitatea "SH" a depus întâmpinare prin care a arătat că nici după încheierea perioadei de monitorizare prev. de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008 şi nici după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005, privind asigurarea calităţii educaţiei, factorii cu atribuţii de decizie din sistemul asigurării calităţii educaţiei, dar mai ales Ministerul Educaţiei nu au sesizat nereguli în procesul de organizare şi desfăşurare a procesului educaţional la nivelul pârâtei, mai mult Ministerul autorizând eliberarea de diplome de licenţă pentru absolvenţii formei de învăţământ la distanţă pentru anii anteriori anului 2009, poziţia adoptată de minister începând cu anul 2009 fiind abuzivă.
A mai arătat pârâta că şi-a îndeplinit obligaţiile legale de a emite adeverinţă de studiu pentru reclamantă şi a făcut demersuri către Ministerul Educaţiei în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor pentru anul 2009
Pârâta Universitatea "SH" a formulat cerere de chemare în garanţie a MECTS, solicitând să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă pentru reclamantă, sub sancţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. A depus şi întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie.
În esenţă, în cuprinsul întâmpinărilor, MECTS a arătat că responsabilitatea gestionării, completării şi eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituţiei de învăţământ superior, conform art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 72 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul F.I.D. şi cererea de chemare în garanţie; a fost obligată pârâta Universitatea "SH" - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică să elibereze reclamantului diploma de licenţă obţinută în urma susţinerii examenului de licenţă - sesiunea iulie 2009; a fost obligat chematul în garanţie Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularului tipizat constând în diploma de licenţă pentru reclamant.
S-a respins în rest acţiunea şi cererea de chemare în garanţie şi s-a respins excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţii invocate de Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea studiilor, la cererea absolvenţilor li se eliberează adeverinţa de absolvire a cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni, iar potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 84/1995, republicată, confirmarea studiilor, se face printre altele şi cu diploma de absolvire care în baza disp. art. 20 din lege se poate solicita Senatului instituţiei de învăţământ superior.
S-a mai reţinut că din adeverinţa emisă de pârâta Universitatea "SH" a rezultat că reclamantul a fost admis să susţină examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a şi promovat, astfel că în mod justificat i s-a eliberat adeverinţa din care rezultă că este licenţiat în drept.
Referitor la specializarea urmată de reclamant pentru care instituţia de învăţământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, Curtea a constatat că prin Metodologia organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor nr. 1405 din 21 mai 2009, a fost informată opinia publică despre faptul că "universitatea SH are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultăţilor sale".
S-a apreciat de instanţa de fond că reclamantul a urmat cursurile organizate de pârâtă şi este licenţiat în drept, motiv pentru care este îndreptăţit să i se elibereze diploma de licenţă.
Curtea a considerat că cererea de chemare în garanţie formulată de universitate este întemeiată în parte având în vedere că pentru tipărirea diplomelor de licenţă instituţia de învăţământ are nevoie de avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
În ceea ce priveşte obligarea chematei în garanţie la plata de amenzi civile s-a apreciat că nu se impune, întrucât din nici un act aflat la dosar nu rezultă faptul că nu ar executa prezenta hotărâre.
Cu privire la excepţia lipsei procedurii prealabile invocate de MECTS în calitate de pârât, a fost apreciată ca nefiind întemeiată în raport de faptul că art. 7 din Legea nr. 554/2004 obligă la procedură prealabilă doar în cazul în care cererea de chemare în judecată adresată instanţei are ca obiect anularea actului administrativ şi nu acordarea unui aviz favorabil.
În raport de art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007 a fost respinsă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de MECTS.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale (fost Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., întrucât organizarea şi coordonarea sistemului naţional de învăţământ este atributul exclusiv al Ministerului Educaţiei Naţionale.
S-a invocat în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., ca motive de recurs, împrejurarea că instanţa de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învăţământului superior, că nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să funcţioneze provizoriu structurile de învăţământ, luând în calcul doar contractele de studii, încheiate în afara cadrului legal, care însă nu sunt opozabile ministerului.
Procedura în faţa instanţei de recurs.
Intimata-pârâtă Universitatea SH a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă şi a altor acte de studii reclamantului, absolvent al Universităţii "SH".
Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Or, în cauza de faţă, prin Legea nr. 443/2002, a fost înfiinţată Universitatea "SH", ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ pe acelaşi palier cu Ministerul Educaţiei Naţionale, neavând aceleaşi competenţe şi responsabilităţi ca instituţie publică, responsabilă de fundamentarea şi aplicarea strategiei globale a învăţământului.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
În speţă, Universitatea "SH" nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În alţi termeni, Universitatea "SH" nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conţine o asemenea dispoziţie cu privire la universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorităţi publice locale.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanţei competente material, două criterii, şi anume: (i) rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat, astfel că, raportat la rangul local al autorităţii publice pârâte - Universitatea "SH"- competenţa de soluţionare a litigiului revine tribunalului.
De asemenea, se cuvine a observa dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Or, în litigiul de faţă, este evident faptul că cererea de chemare în garanţie este o cerere incidentală care va fi soluţionată de către instanţa competentă să soluţioneze cererea principală.
Soluţionând cauza de faţă fără a-şi verifica competenţa în raport cu obiectul acţiunii şi cu dispoziţiile legale citate mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei Naţionale (fost Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului) împotriva Sentinţei nr. 72 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5668/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5694/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
