ICCJ. Decizia nr. 5694/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5694/2013
Dosar nr. 65822/3/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 11 iunie 2013
Asupra conflictului de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 4 ianuarie 2010, sub numărul 10/2/2010, reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - prin ministrul G.O., Guvernul României prin Primul Ministrul E.B. şi M.S. a solicitat constatarea nulităţii parţiale a OMAN nr. MP-660 din 30 iunie 2001, a Deciziei nr. 093045 din 21 ianuarie 2008 şi a actelor care au stat la baza emiterii deciziei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul MAN nr. MP-660 din 30 iunie 2001 s-a dispus trecerea sa în rezervă, iar prin Decizia nr. 093045 din 9 iulie 2001 i s-au stabilit drepturile de pensie după 9 zile de la aplicarea ordinului.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâţilor la plata tuturor drepturilor salariale la nivelul salariilor aflate în plată lunară pentru gradul, funcţia, vechimea şi sporurile avute la data trecerii în rezervă şi recunoaşterea integrală a vechimii şi drepturilor militare în continuitatea lor.
A solicitat anularea în parte a OMAN nr. MP-660/2001, care constituie baza emiterii deciziei de pensie, întrucât prin acest act i s-a încheiat prematur cariera militară, după 20 de ani de activitate.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa civilă nr. 2490 din 26 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a constatat că susţinerea reclamantului în sensul că solicită pe cale principală şi nu accesorie constatarea nulităţii OMAN nr. MP-660 din 30 iunie 2001 nu are relevanţă juridică în privinţa stabilirii competenţei instanţei în soluţionarea cauzei, întrucât OMAN nr. MP-660 din 30 iunie 2001 este un act emis anterior Deciziei nr. 093045/2008, astfel că, ultimul act producător de efecte juridice este Decizia de pensionare şi nu ordinul nr. 660/2001 ale cărui efecte se regăsesc în decizia de pensionare.
A apreciat instanţă că această situaţie de fapt trebuie avută în vedere la aprecierea capătului de cerere principal şi în raport de acesta a capetelor de cerere accesorii.
Cum potrivit art. 54 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, raportat la prevederile Legii nr. 19/2000, litigiile având ca obiect deciziile de pensii sunt de competenţa tribunalelor cu secţii specializate în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, a dispus declinarea competenţei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub numărul 47365/3/2011, care prin Încheierea pronunţată în data de 10 octombrie 2011 a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 660 din 30 martie 2001 fiind format Dosarul nr. 65822/3/2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 8576 din 10 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 65822/3/2011, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că, astfel cum a precizat şi reclamantul prin notele de şedinţă, obiectul litigiului îl constituie anularea unui act administrativ, iar potrivit art. 1 şi 3 din Legea nr. 29/1990, competenţa aparţine instanţei de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul 65822/3/2011, care prin Încheierea de şedinţă din data de 6 martie 2013 a constatat ivit conflictul de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul acţiunii îl constituie cererea disjunsă, de anulare a Ordinului Ministerului Apărării Naţionale nr. MP-660 din 30 iunie 2001 prin care reclamantul P.I. a fost trecut în rezervă.
În soluţia de declinare a competenţei, Curtea de Apel a reţinut că în raport de cererea cu care a fost învestită, competenţa aparţine tribunalului, secţia specializată în conflicte de muncă şi asigurări sociale, întrucât capătul de cerere privind anularea ordinului este subsidiar celui prin care s-a contestat Decizia nr. 093045/2008, de pensionare, apreciată ca fiind ultimul act producător de efecte juridice.
Însă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ia act că prin disjungere a fost sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, doar în ceea ce priveşte cererea de constatare nulităţii Ordinului Ministerului Apărării Naţionale nr. MP-660 din 30 iunie 2001.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
În concluzie, faţă de textele legale citate şi având în vedere că organul emitent reprezintă o autoritate publică centrală, Înalta Curte constată că litigiul este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, dispoziţiile speciale prevăzute de art. 54 din Legea nr. 164/2001, aplicându-se doar capătului de cerere privind anularea deciziei de acordare a pensiei militare de stat, care însă, astfel cum s-a arătat, nu face obiectul prezentei cauze.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.I., S.M., Ministerul Apărării Naţionale şi Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5671/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5701/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
