ICCJ. Decizia nr. 5701/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5701/2013
Dosar nr. 8802/121/2010
Şedinţa publică de la 13 iunie 2013
Asupra conflictului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 8802/121/2010 la Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ reclamanta SC A. SRL Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâţii SC A.A. SA, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei MADR la efectuarea procedurii necesare în vederea adoptării Hotărârii de Guvern ce constată starea de calamitate în judeţul Galaţi pentru suprafeţele asigurate de societate.
A mai solicitat obligarea Guvernului României să adopte hotărârea de Guvern ce constată starea de calamitate, obligarea tuturor pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 353.949,59 RON reprezentând pierderile suportate de societate, cu majorări de întârziere şi actualizare până la momentul plăţii efective a despăgubirii.
În susţinerea acţiunii reclamanta a învederat că în anii agricoli 2008 şi 2009 a încheiat două poliţe de asigurare cu pârâta SC A.A. SA, prin care a înţeles să asigure producţia de porumb şi floarea soarelui, pentru riscurile standard, dar şi pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 381/2002 privind asigurările producătorilor agricoli în caz de calamităţi.
Conform Proceselor-verbale de constatare şi evaluare a culturilor agricole nr. 1180 din 6 octombrie 2008 şi 1222 din 18 noiembrie 2008, semnate şi avizate de toate organele competente, inclusiv de asigurător culturile asigurate de societate au fost afectate de seceta excesivă complexă pe o suprafaţă medie de 66,47% la floarea soarelui şi respectiv 55% la porumb, iar în anul agricol 2009 în procent de 63,25% pentru cultura de floarea soarelui şi 59,73% pentru cultura de porumb conform Proceselor-verbale de constatare şi evaluare la culturile agricole nr. 3192 din 1 octombrie 2009 şi 3192 din 1 octombrie 2009, semnalate şi avizate de toate organele competente, inclusiv de asigurător.
A mai menţionat reclamanta că Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Galaţi prin Adresa nr. 2374 din 31 august 2009 a transmis situaţia suprafeţelor afectate de secetă excesivă persistentă în timp pe culturi asigurate şi a solicitat faţă de această situaţie, declararea în judeţul Galaţi a stării de calamitate naturală a fenomenului Secetă pentru culturile înfiinţate în anul agricol 2008 - 2009, dar în ciuda acestor demersuri, precum şi a intervenţiilor legale efectuate de Asociaţia Producătorilor Agricoli, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a îndeplinit procedura necesară adoptării unei Hotărâri de Guvern prin care să declare zonă calamitată în judeţul Galaţi, pentru a putea beneficia de sumele cuvenite conform poliţelor de asigurare sus-menţionate.
Prin Sentinţa nr. 2365 din 26 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 8802/121/2010 a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Galaţi a reţinut că soluţia se impune şi faţă de capătul de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 381/2002 întrucât impune analiza existenţei sau inexistenţei unei obligaţii de dezdăunare în sarcina unei autorităţi publice centrale care poate fi realizată, stabilită şi eventual dispusă doar de instanţa de contencios administrativ competentă.
Pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 21 noiembrie 2011 reclamanta a depus cerere completatoare prin care a indicat ca temei juridic distinct dispoziţiile art. 998 şi 999 C. civ. pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea în termen a obligaţiilor punctuale ce le reveneau ca urmare a contractului de asigurare încheiat cu reclamanta.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul Tribunalului Galaţi dar şi la cel al Curţii de Apel Galaţi, ulterior completării acţiunii de către reclamantă s-a invocat excepţia inadmisibilităţii prezentei acţiuni pentru lipsa procedurii prealabile.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 47 din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Galaţi a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
În speţa de faţă reclamanta a solicitat pârâtului Guvernul României emiterea unui act administrativ şi repararea pagubei cauzate prin omisiunea emiterii respectivului act.
A reţinut Curtea că dreptul la acţiune al reclamantei se naşte după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamaţia administrativă sau după expirarea termenului legal de soluţionare a cererii.
În opinia instanţei reclamanta trebuie să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile şi să depună la dosar dovada înregistrării cererii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 554/2004.
A reţinut instanţa că în cauza de faţă reclamanta a recunoscut că nu a îndeplinit procedura prealabilă dar a arătat că această procedură nu este obligatorie faţă de motivarea în drept a acţiunii.
În opinia instanţei chiar dacă reclamanta şi-a completat ulterior temeiul juridic al acţiunii prin invocarea dispoziţiilor art. 998 - 999 C. civ. ca temei de drept material pentru obligarea pârâtelor la despăgubiri pentru neîndeplinirea obligaţiilor impuse de Legea nr. 381/2002, a reţinut că acest capăt de cerere este subsidiar cererilor principale formulate în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Guvernul României, care sunt autorităţi centrale.
A concluzionat Curtea, chiar şi în condiţiile completării temeiului juridic al acţiunii, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ rămâne dreptul comun în materie de reguli procedurale aplicabile în cazul în care pe rolul unei instanţe de drept administrativ se formulează o acţiune prin care se solicită obligarea unei autorităţi centrale să emită un act administrativ.
Astfel în opinia instanţei necesitatea parcurgerii procedurii prealabile rămâne o condiţie prealabilă promovării acţiunii în instanţă.
3. Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs SC A. SRL, pentru motive ce pot fi încadrate la art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta consideră că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În considerentele recursului, se arată că Legea nr. 381/2002 ce a constituit temeiul juridic al acţiunii, a fost abrogată pe parcursul soluţionării cauzei, motiv pentru care s-a formulat o cerere de completare a acţiunii, cu indicarea dispoziţiilor art. 998 şi 999 C. civ. şi limitarea acţiunii exclusiv la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor, în solidar, la plata prejudiciului cauzat datorită atitudinii culpabile de a nu finaliza procedura prevăzută de Legea nr. 381/2002.
Faţă de această limitare a obiectului acţiunii, recurenta consideră că nu se mai impune analizarea excepţiilor invocate de pârâte, deoarece toate acestea se refereau la temeiul juridic iniţial al acţiunii, Legea nr. 381/2002.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile este şi nefondată, deoarece Legea nr. 554/2004 modificată şi completată nu obligă la realizarea procedurii în situaţia refuzului de emitere a unui act administrativ.
Recurenta-reclamantă a invocat în timpul soluţionării recursului motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Judecătoria Tecuci.
În susţinerea acestui motiv de recurs, se invocă modificarea obiectului acţiunii şi a temeiului juridic al acesteia, renunţarea la dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi înlocuirea cu prevederile dreptului comun, respectiv art. 998 - 999 C. civ.
4. Apărările formulate de intimaţii-pârâţi SC A. SA, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Guvernul României
4.1. Întâmpinarea depusă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Partea solicită respingerea recursului ca nefondat, reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
4.2. Întâmpinarea formulată de pârâta Societatea de Asigurare-Reasigurare A. SA.
Prin întâmpinare se solicită respingerea recursului ca nefondat, obligaţia de despăgubire revine M.A.D.R., prevederile art. 998 - 999 C. civ. nu sunt îndeplinite, nu sunt întrunite cumulativ condiţiile de antrenare a răspunderii delictuale.
4.3. Întâmpinarea depusă de pârâtul Guvernul României.
Intimatul invocă excepţia nulităţii recursului pentru neplata taxei de timbru şi a neindicării motivelor de recurs.
Pe fondul cererii, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.
În subsidiar, intimatul arată că cererea completatoare a fost formulată tardiv, iar acţiunea este inadmisibilă. Legea nr. 381/2002 nu a mai putut fi aplicată din anul 2010.
Se mai arată că Guvernul României nu are calitate procesuale pasivă faţă de capetele 1 şi 3 ale acţiunii introductive.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Excepţia nulităţii recursului din perspectiva nemotivării şi a netimbrării este nefondată
Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat iniţial recursul pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi, ulterior, pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., iar taxa de timbru şi timbrul judiciar au fost depuse la dosar.
2. Cu privire la motivul de recurs de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Din actele dosarului, rezultă că reclamanta a solicitat, în temeiul Legii nr. 381/2002 şi a Legii nr. 554/2004 modificată şi completată, obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să efectueze procedura necesară în vederea adoptării hotărârii de guvern ce constată starea de calamitate şi obligarea pârâtului Guvernul României să adopte hotărârea de guvern ce constată starea de calamitate şi obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata sumei de 353.949,59 RON reprezentând despăgubiri.
În faţa Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în termen legal, reclamanta şi-a completat acţiunea prin indicarea în temeiul juridic reprezentat de dispoziţiile art. 998, 999 C. civ., ca urmare a abrogării Legii nr. 381/2002 şi implicit a limitării cererii exclusiv la obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor.
Efectul renunţării reclamantei la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 modificată şi completată conduce la apariţia unui incident procedural ce trebuia să fie reţinut şi pus în discuţie de către judecătorul de contencios administrativ.
Împrejurarea modificării temeiului juridic al acţiunii şi a restrângerii acesteia numai la capătul de cerere referitor la despăgubiri, astfel cum explicitează recurenta-reclamantă prin motivele de recurs reprezintă un motiv pertinent de critică a sentinţei instanţei de fond, ce a soluţionat cauza în mod greşit din perspectiva legii contenciosului administrativ.
Faţă de acestea, se va constata întrunirea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi admiterea recursului faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Judecătoria Tecuci, devenită competentă conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 47 din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare a Judecătoria Tecuci.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5694/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5702/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
