ICCJ. Decizia nr. 5703/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5703/2013
Dosar nr. 5413/2/2012
Şedinţa publică de la 13 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Încheierea pronunţată în Dosarul nr. 5908/256/2011 de Judecătoria Medgidia, s-a dispus învestirea Curţii de Apel Bucureşti cu excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 904/2002 Anexa 16, poziţia 61 - 62, excepţie invocata de reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral.
Prin întâmpinarea formulată, Primăria Comunei Aliman a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, excepţie respinsă de instanţă, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios Administrativ şi Fiscal.
Prin întâmpinarea formulată, Guvernul României a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 6099 din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a Respinge ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 904/2002 anexa 16, poziţia 61 - 62, formulată de reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral, în contradictoriu cu pârâţii comuna Aliman prin primar, Consiliul Local Aliman, Guvernul României şi cu intervenientul în nume propriu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată atât de Guvern, cât şi de instanţă din oficiu, Curtea a reţinut următoarele.
H.G. nr. 904/2002 anexa 16, poziţia 61 - 62 are ca obiect atestarea apartenenţei la domeniul public al judeţului Constanţa, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Constanţa a bunurilor cuprinse în anexele nr. 1 - 66 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre. Poziţia 61 din HG vizează Balta Marleanu, precum şi Balta Vederoasa-Vlahii (identificate cu coordonatele din tabelul anexa.
A reţinut Curtea că în speţă excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, instanţa a considerat că, în privinţa actelor administrative unilaterale cu caracter individual, normele juridice în discuţie contravin principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată şi în aplicarea principiului priorităţii aplicării reglementărilor internaţionale, consacrat de art. 20 alin. (2) din Constituţie, republicată, se impune aplicarea directă a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europenă a Drepturilor Omului ce consacră dreptul la un proces echitabil şi blocului de convenţionalitate constituit de practica constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele tip Beian c. României; a principiilor statuate prin Codul bunei administraţii, aprobat prin Recomandarea CM/Rec (2007) a Consiliului de Miniştri al U.E.; jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
În ceea ce priveşte încălcarea art. 6 din Convenţia Europenă a Drepturilor Omului, Curtea a apreciat că prin posibilitatea de a ataca fără limită în timp un act administrativ unilateral cu caracter individual se încalcă dreptul la un proces echitabil cu componentele sale referitoare la dreptul de acces la justiţie şi principiul securităţii raporturilor juridice. Astfel, în interpretarea şi aplicarea art. 6 din Convenţia Europenă a Drepturilor Omului, Curtea şi-a cristalizat o practică constantă în cauzele tip Beian contra României, reţinând că, prin neimpunerea unui termen înăuntrul căruia să poată fi exercitată acţiunea în anulare a unui act, se încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, iar posibilitatea de a anula, fără limită în timp, o hotărâre definitivă, obligatorie şi executată, reprezintă o înfrângere a dreptului la justiţie.
Pe cale de consecinţă, în raport cu argumentele expuse, Curtea a apreciat că prin dispoziţiile în discuţie, ce permit, fără limită în timp, controlul de legalitate al unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi după împlinirea termenului în care partea putea exercita acţiunea în anulare, cum este şi actul ce face obiectul prezentei cauze, H.G. nr. 904/2002, se poate ajunge la înlăturarea efectelor juridice produse de actul administrativ cu caracter individual, fapt ce poate avea drept consecinţă crearea unui „climat general de incertitudine şi nesiguranţă juridică", aşa cum a concluzionat Curtea Europenă a Drepturilor Omului, în paragraful 99 al Hotărârii pronunţate în cauza P. contra României.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral.
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că sentinţa nr. 6099 din 29 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost comunicată reclamantei la data de 10 decembrie 2012, astfel cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: „termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii”.
Cum recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 27 decembrie 2012, astfel cum reiese din ştampila aplicată pe cererea de recurs, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.
Faţă de situaţia constatată, în temeiul dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral împotriva Sentinţei nr. 6099 din 29 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5702/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5708/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
