ICCJ. Decizia nr. 5708/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5708/2013
Dosar nr. 1210/59/2011
Şedinţa publică de la 13 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamantul O.M., acesta a solicitat anularea deciziei Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 448/2010.
În motivarea acţiunii, a arătat că membrii familiei lui, care sunt interesaţi să îl viziteze, vin la el când pot şi trebuie primiţi atunci şi nu când îi obligă şi îi forţează un salariat care este plătit din taxele şi impozitele achitate de familiile şi prietenii lui şi de cetăţeni în general.
A mai solicitat reclamantul asistenţă juridică gratuită prin scutirea de la plata taxelor de judecată, precum şi avocat din oficiu.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2011, Curtea a respins cererea de acordarea a ajutorului public judiciar sub forma asigurării unui apărător din oficiu formulată de reclamantul O.M., reţinându-se că, deşi i s-a solicitat reclamantului să depună la dosar documentele prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008 în justificarea cererii sale, acesta nu s-a conformat, astfel încât, Curtea a apreciat că cererea reclamantului este neîntemeiată şi a fost respinsă ca atare.
La termenul de judecată din 5 martie 2012, pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti a depus întâmpinare, invocând în principal excepţia netimbrării cererii, precum şi excepţia prematurităţii acţiunii.
Prin Sentinţa nr. 134 din 5 martie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei plângerii prealabile şi a respins acţiunea ca fiind inadmisibilă.
Cu privire la excepţia netimbrării, Curtea a reţinut că nu i s-a pus în vedere reclamantului să achite taxa de 4 RON tocmai în considerarea situaţiei speciale în care acesta se găseşte, fiind deţinut în Penitenciarul Timişoara. De vreme ce nu i s-a adus la cunoştinţă o astfel de obligaţie, Curtea a apreciat că cererea reclamantului nu poate fi anulată pe acest aspect, sancţiunea anulării intervenind doar în cazul în care partea nu se conformează unei dispoziţii a instanţei în acest sens.
Cu privire însă la excepţia prematurităţii acţiunii, Curtea a constatat întemeiate apărările instituţiei pârâte.
S-a reţinut astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ persoana vătămată trebuie să solicite autorităţii publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acestuia, în cazul catului administrativ normativ plângerea putând fi formulată oricând.
Reclamantul nu a făcut dovada formulării unei astfel de plângeri prealabile, arătând la acest termen că a formulat o plângere prealabilă către pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, însă nu este în posesia dovezii de expediere a plângerii, nedeţinând recipisa poştală.
În condiţiile în care reclamantul nu a depus la dosar copia acestei plângeri, însoţită de dovada expedierii, şi în condiţiile în care nici pârâta nu confirmă primirea acesteia, Curtea a apreciat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs reclamantul O.M.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. *3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost citat cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de O.M. împotriva Sentinţei nr. 134 din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5703/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5711/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
