ICCJ. Decizia nr. 5704/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5704/2013
Dosar nr. 7242/2/2012
Şedinţa publică de la 13 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin Încheierea din şedinţa publică din data de 3 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. 1564/99/2012, s-a dispus, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiilor de nelegalitate privind Decretul Preşedintelui României nr. 29 din 22 ianuarie 2010 şi, respectiv, Decretul nr. 913 din 21 septembrie 2012, excepţii invocate de reclamantul C.V.. Totodată, s-a dispus suspendarea judecării cauzei care face obiectul dosarului nr. 1564/99/2012, până la soluţionarea irevocabilă a excepţiilor de nelegalitate a celor două decrete prezidenţiale.
2. Soluţia instanţei de fond
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 septembrie 2012, sub nr. de dosar 7242/2/2012.
În şedinţa publică de la 02 octombrie 2012, Curtea a dispus citarea în cauză a pârâtului Preşedintele României, în calitate de emitent al celor două decrete.
Reclamantul a depus în şedinţa din data de 27 noiembrie 2012 motivarea excepţiei de nelegalitate.
Reclamantul, a arătat că urmare a agravării stării de sănătate şi având o vechime în specialitate juridică (în care 20 de ani a lucrat efectiv ca procuror), a solicitat în anul 2008 Plenului CSM recunoaşterea ca vechime în specialitate juridică a unei perioade de 7 ani în vederea stabilirii pensiei de serviciu. Cu referire la această perioadă de 7 ani, reclamantul a arătat că a lucrat ca inspector cu studii juridice de specialitate în cadrul Filialei CASCOM Iaşi în perioada 15 septembrie 1986 - 17 august 1992 şi comisar cu studii juridice de specialitate la Garda Financiară Iaşi în perioada 17 august 1992 - 13 septembrie 1993.
Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1.469 din 17 decembrie 2008 i-a fost respinsă cererea prin care solicita recunoaşterea vechimii de 7 ani, hotărâre pe care a atacat-o cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 3.348 din 17 iunie 2009, ÎCCJ a admis în totalitate recursul declarat, a dispus anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 1.469 din 17 decembrie 2008 şi trimiterea cererii recurentului la direcţia de resort pentru rezolvarea acesteia pe cale administrativă.
Ulterior, a solicitat CSM punerea în executare a deciziei ÎCCJ.
Urmare a solicitării reclamantului de punere în executare a deciziei ÎCCJ, pe site-ul CSM, a fost publicată Hotărârea Plenului CSM nr. 2011 din 12 noiembrie 2009 prin care s-a hotărât punerea în executare a deciziei în sensul recunoaşterii ca vechime în magistratură a perioadei de interes pentru reclamant.
Având extrasul de pe site-ul CSM cu ordinea de zi soluţionată, reclamantul a solicitat la data de 16 noiembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, stabilirea pensiei de serviciu cu începere de la 01 decembrie 2009.
Fiind ordonator de credite şi deţinător al cărţilor de muncă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a eliberat Adeverinţa nr. 4054/VI/9 din 23 noiembrie 2009 stabilind venitul realizat şi o vechime în magistratură de 29 ani, iar prin Decizia nr. 286960 din 30 noiembrie 209 Casa Judeţeană de Pensii Iaşi a stabilit pensia de serviciu.
Decizia de pensionare a fost transmisă CSM cu solicitarea de a trimite Preşedintelui României propunerea de eliberare din funcţie prin pensionare a reclamantului începând cu 01 ianuarie 2010.
În baza notei DRUO nr. 36518/1154/2009, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 2.172 din 17 decembrie 2009 s-a dispus înaintarea propunerii de eliberare din funcţie a reclamantului, prin pensionare, începând cu data de 01 ianuarie 2010.
La data de 11 ianuarie 2010, reclamantul a solicitat preşedintelui CSM punerea în executare a Hotărârii Plenului CSM nr. 2.172 din 17 decembrie 2009.
La data de 21 ianuarie 2010 a fost publicată şi hotărârea care îl privea, respectiv Hotărârea Plenului CSM nr. 2.172 din 17 decembrie 2009, iar la data de 22 ianuarie 2010 a fost emis Decretul Prezidenţial nr. 29 publicat în M.O. nr. 56 din 25.01,2010, dată de la care reclamantul a arătat că a fost obligat să înceteze activitatea.
Prin Adresa nr. 818/1154/2010, preşedintele CSM i-a comunicat că a fost eliberat din funcţie prin pensionare, fiind emis Decretul Preşedintelui României nr. 29 din 22 ianuarie 2010.
Pe de altă parte, reclamantul a arătat că deşi pe site-ul CSM a fost publicată Hotărârea Plenului CSM nr. 2.011 din 12 noiembrie 2009 în sensul recunoaşterii ca vechime în magistratură, ulterior, a aflat că cererea sa nu a fost soluţionată prin această hotărâre după cum s-a menţionat iniţial pe site-ul CSM.
Astfel, a arătat că la data de 29 decembrie 2009, i s-a adus la cunoştinţă că nu i-a fost recunoscută vechimea în magistratură de 7 ani, aceeaşi adresă fiind comunicată şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Urmare a acestei adrese, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus prin Adresa nr. 4054/VI/9 din 07 ianuarie 2010 revocarea administrativă a actului iniţial (Adresa nr. 4054/VI/9 din 23 noiembrie 2009). Această adresă de revocare a fost trimisă Casei de Pensii Iaşi care, la rândul său, a emis Decizia nr. 286960 din 13 ianuarie 2010 de "respingere/revizuire" a cererii de pensionare a reclamantului.
În concluzie, reclamantul a arătat că CSM a nesocotit dispoziţiile legale şi drepturile sale.
Preşedintele României a depus întâmpinare la data de 6 decembrie 2012, prin care a solicitat în principal, pe cale de excepţie, admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate a Decretelor nr. 29 din 22 ianuarie 2010 şi nr. 913 din 21 septembrie 2010 emise de Preşedintele României, iar în subsidiar, respingerea excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 7.190 din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia de nelegalitate formulată de C.V. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că doar aparent a fost investită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate, că în fapt sesizarea instanţei de contencios administrativ tinde spre un alt final decât cel avut în vedere de legiuitor, că sesizarea nu urmăreşte înlăturarea din proces a unei probe, ci conferirea unui temei pentru acţiunea în despăgubiri în sensul constatării unei fapte ilicite.
În acest context s-a mai apreciat că nu ar fi vorba de o excepţie de nelegalitate veritabilă, ci de o sesizare de o cu totul altă natură pentru care nu există reglementare legală.
3. Calea de atac exercitată
3.1. Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul C.V., care a formulat critici circumscrise motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, susţine recurentul-reclamant, instanţa de contencios administrativ era obligată să procedeze la soluţionarea pe fond a excepţiei de nelegalitate, fără a mai avea posibilitatea să verifice admisibilitatea acestei cereri, admisibilitatea acesteia fiind stabilită, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de către instanţa în faţa căreia a fost invocată.
În acest sens, recurentul-reclamant a invocat Decizia nr. 1.921/2008 a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru judecarea pe fond a excepţiei de nelegalitate.
2.2. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, solicitând respingerea acestuia, susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
2.3. Preşedintele României, prin Administraţia Prezidenţială, a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză este necontestat că instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Decretului nr. 29/2010 şi, respectiv, a Decretului nr. 913/2010 emise de Preşedintele României, prin Încheierea nr. 499 Ds din 03 septembrie 2012 pronunţată de Secţia I civilă a Tribunalului Iaşi.
De asemenea, este necontestat că prin sentinţa recurată în cauza de faţă, excepţia de nelegalitate a fost respinsă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, ca inadmisibilă, reţinându-se, cu alte cuvinte că nu este dovedit că soluţionarea cauzei principale depinde de legalitatea/nelegalitatea celor două acte administrative individuale.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Iaşi, reclamantul a cerut obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi să emită un act prin care să-i recunoască drept vechime în magistratură perioada 25.01 - 23 septembrie 2010, respectiv de la data eliberării din funcţie prin Decretul nr. 29/2010, până la data renumirii în funcţia de procuror prin Decretul nr. 913/2010, perioadă pentru care a mai cerut şi plata unor despăgubiri materiale şi morale.
Referitor la excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, tribunalul, în considerentele încheierii de sesizare a instanţei de contencios, s-a rezumat să afirme că "de actele administrative invocate depinde soluţionarea litigiului pe fond", fără nicio argumentare ceea ce constituie o ignorare a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care impun ca sesizarea instanţei de contencios administrativ să se facă printr-o încheiere motivată.
Astfel fiind, instanţa de recurs reţine că, în această situaţie, instanţa de contencios era chiar obligată să verifice legalitatea/admisibilitatea sesizării cu excepţia de nelegalitate invocată, situaţie diferită în raport cu cea din cauza în care a fost pronunţată Decizia nr. 1.921/2008, invocată de recurent ca precedent/jurisprudenţă a instanţei de recurs.
Totodată, instanţa de recurs reţine că, în filozofia reglementării Legii nr. 554/2004, restabilirea situaţiei anterioare/repararea pagubei produse printr-un act administrativ nelegal trebuie să se realizeze fie în condiţiile art. 1 şi art. 8 alin. (1) din această lege, printr-o cerere subsidiară cererii principale de anulare a actului administrativ nelegal, fie în condiţiile art. 9 din aceeaşi lege, printr-o cerere ulterioară anulării actului administrativ nelegal.
Or, invocarea excepţiei de nelegalitate, într-o acţiune formulată la data de 1 februarie 2012, a unor acte administrative individuale care l-au vizat direct, publicate la 25 ianuarie 2010 şi, respectiv, 21 septembrie 2010 în M. Of. al României, reprezintă un demers judiciar care urmăreşte eludarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, referitoare la termenul în care pot fi atacate actele administrative.
Astfel fiind, având ca temei o cauză nelegală, excepţia de nelegalitate este inadmisibilă.
Cu alte cuvinte, este inadmisibilă excepţia de nelegalitate care vizează un act administrativ pe care persoana vizată de acel act administrativ cu caracter individual avea posibilitatea şi trebuia să-l atace în condiţiile art. 1 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, recursul va fi respins, soluţia instanţei de fond, în raport de considerentele prezentate mai sus, fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.V. împotriva Sentinţei nr. 7.190 din 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5697/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5712/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
