ICCJ. Decizia nr. 5731/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5731/2013
Dosar nr. 831/84/2012/a1
Şedinţa publică de la 14 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 863 din 9 noiembrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a
Admis, în parte, excepţia de nelegalitate invocată de către reclamantul M.P., în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice, Casa Judeţeană de Pensii Sălaj şi, în consecinţă, a constatat nelegalitatea prevederilor art. III lit. b) din Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010, respectiv a următoarelor dispoziţii: "în cazul funcţionarilor publici nou încadraţi sau promovaţi nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010".
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul a participat, în luna mai 2011, la examenul de promovare în grad profesional, organizat în cadrul Casei Judeţene de Pensii Sălaj potrivit dispoziţiilor art. 63, 64 şi 65 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legii nr. 285/2010 privind salarizarea pentru anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, ocazie cu care a promovat din funcţia publică de execuţie de inspector - grad profesional principal, în funcţia publică de execuţie de inspector - grad profesional superior.
Ca atare, a fost emisă Decizia nr. 78 din 24 mai 2011, prin care i s-a stabilit un salariu de bază în cuantum de 3.050 RON, conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice pe anul 2011".
În cursul lunii decembrie 2011, conducerea instituţiei s-a autosesizat cu privire la faptul că salarizarea personalului promovat s-a făcut pe treapta I de salarizare, conform Legii nr. 285/2010 şi nu pe treapta III, aşa cum se menţionează la lit. b) din Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice.
Astfel, au fost revizuite toate deciziile de promovare emise în cursul anului 2011, fiind diminuate drepturile salariale prin modificarea salariului de bază, la treapta III de salarizare, prin emiterea Deciziei nr. 78 din 4 ianuarie 2012, contestată în dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Sălaj.
În cadrul acestuia, reclamantul a înţeles să invoce şi excepţia de nelegalitate a prevederilor Ordinului comun nr. 77/2011, apreciind că lit. B) din cuprinsul acestuia adaugă la lege, contravenind dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010.
Dispoziţiile din cuprinsul ordinului comun cu privire la care reclamantul a ridicat excepţia de nelegalitate au următorul conţinut: "În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plata pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat. În mod similar se va proceda şi pentru persoanele care s-au aflat în concediu plătit pentru creşterea şi îngrijirea copilului, precum şi pentru personalul ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, luându-se în considerare funcţia, clasa, gradul, treapta de salarizare deţinute anterior suspendării din funcţie. În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plata pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010. Pentru funcţionarii publici care se transferă în cursul anului 2011, la stabilirea salariului va fi avută în vedere treapta de salarizare deţinută anterior."
Plecând de la aceste premise, Curtea de apel a reţinut că din interpretarea coroborată a prevederilor cuprinse în Legea nr. 284/2010 rezultă că s-a urmărit o modificare a modului în care se face salarizarea personalului plătit din fondurile publice.
Până la apariţia acestei legi, în privinţa funcţionarilor publici, salarizarea se făcea ţinând cont de clasă din care făcea parte funcţia în care era încadrat, de gradul prevăzut de art. 15 din Legea 188/1999, de treapta de salarizare şi de vechimea în muncă.
Prin Legea nr. 284/2010 s-au abrogat prevederile cuprinse în art. 65 din Legea nr. 188/1999 ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte ce până la această dată erau recunoscute în cadrul aceluiaşi grad profesional.
Aşadar, odată cu intrarea în vigoare a noii reglementări ceea ce urmează a se avea în vedere la stabilirea unui nou salariu pentru un funcţionar public sunt doar funcţia respectiv clasa de salarizare definită a fi nivelul minim al fiecărei funcţii, gradul profesional, ce urmăreşte să asigure posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane şi experienţa acesteia în muncă, iar în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea în muncă, ce conţine 5 gradaţii.
Chiar dacă realitatea acestei reaşezări a sistemului de salarizare nu poate fi negată, Curtea de apel a apreciat că argumentele prin care reclamantul încearcă să susţină teza nelegalităţii dispoziţiilor ce fac obiectul cauzei sunt corecte.
În acest context, devin lipsite de relevanţă apărările pârâţilor, care fac apel la necesitatea respectării drepturilor câştigate de funcţionarii care, anterior intrării în vigoare a legii, au obţinut treapta I de salarizare, din moment ce legea nu realizează, ea însăşi, o astfel de circumstanţiere şi nu prevede criteriul treptei III de salarizare, în toate situaţiile de promovare.
În plus, din moment ce se susţine că o astfel de măsură a devenit necesară tocmai ca urmare a reconsiderării filozofiei întregului sistem de salarizare al funcţionarilor publici, unul dintre paşii urmaţi în acest sens fiind eliminarea treptelor de salarizare, nu se înţelege de ce ordinul contestat se raportează tocmai la un astfel de criteriu, căruia, implicit, i se dau valenţe în continuare, în contra prevederilor exprese de abrogare cuprinse în Legea nr. 284/2010.
Un argument în plus în sensul celor mai sus expuse este dat de textul art. 13 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, care reglementează situaţia funcţionarilor promovaţi în cursul anului 2012 şi care prevede, de această dată în mod expres, soluţia conţinută în ordinul contestat, respectiv pe aceea a utilizării treptei III de salarizare, din anul 2010.
Or, dacă se susţine că aceasta a fost intenţia reală a legiuitorului, la momentul adoptării textului art. 2 din Legea nr. 285/2010, ordinul contestat neaducând nici un fel de modificări de esenţă, nu se justifică de ce s-a considerat necesară introducerea şi a textului art. 13 alin. (2), art. 2 din Legea nr. 283/2011 având acelaşi conţinut cu cel al textului în vigoare la momentul la care reclamantul a promovat în grad, respectiv art. 2 din Legea nr. 285/2010.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii, arătând, în esenţă, că în mod greşit a reţinut prima instanţă că prevederile normative contestate sunt nelegale, întrucât acestea nu fac decât să stabilească în concret, prin aplicarea normelor de principiu prevăzute de lege, modalitatea de încadrare şi reîncadrare a personalului plătit din fondurile publice, precum şi formula concretă de calcul a salariilor şi indemnizaţiilor aferente.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Obiectul excepţiei de nelegalitate supuse analizei în cauza de faţă îl constituie dispoziţiile pct. III lit. b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 emis de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale şi ministrul finanţelor publice.
Potrivit acestor dispoziţii normative, „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat. În mod similar se va proceda şi pentru persoanele care s-au aflat în concediu plătit pentru creşterea şi îngrijirea copilului, precum şi pentru personalul ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, luându-se în considerare funcţia, clasa, gradul, treapta de salarizare deţinute anterior suspendării din funcţie. În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010. Pentru funcţionarii publici care se transferă în cursul anului 2011, la stabilirea salariului va fi avută în vedere treapta de salarizare deţinută anterior”.
Dispoziţiile normative contestate au fost emise în aplicarea şi executarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, conform prevederilor art. 17 din acest act normativ „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice vor elabora normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice, care va stabili şi formula concretă de calcul al salariilor, indemnizaţiilor şi soldelor pentru anul 2011”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor aceluiaşi act normativ, „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat” (art. 2) şi „Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010” (art. 4 alin. (3).
În cadrul procedurii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcţie de actele normative cu forţă juridică superioară în baza cărora acesta a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Argumentul invocat, atât de către intimata-reclamantă cât şi de către prima instanţă, în favoarea tezei nelegalităţii dispoziţiilor normative contestate îl constituie împrejurarea că acestea fac referire la treapta 3 de salarizare, fără ca Legea nr. 285/2010 să conţină o astfel de prevedere, argumentul fiind, evident, greşit.
Astfel, din conţinutul prevederilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, rezultă că legiuitorul a urmărit ca, pentru anul 2011, salarizarea personalului nou-încadrat, precum şi a celui promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea să se facă la un singur nivel de salarizare, acela fiind cel în plată pentru funcţii similare.
Prevederile art. 2 din lege trebuie, însă, interpretate prin raportare la dispoziţiile art. 4 alin. (3) din aceeaşi lege, mai sus citate, cu care se coroborează şi care fac trimitere în mod expres la o salarizare având drept referinţă funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010, acestea reprezentând, deci, „nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare”, la care se referă art. 2.
Aşadar, dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 285/2010 nu doar că nu exclud raportarea la trepte de salarizare dar chiar o prevăd, stabilind că salarizarea, pentru personalul aflat în situaţiile menţionate în ipoteza normei, se face la „nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare”, acest nivel fiind, conform art. 4 alin. (3) din aceeaşi lege, cel „în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010”, nivel stabilit începând cu 1 ianuarie 2011, prin reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice.
Că astfel trebuie interpretate prevederile legale în discuţie rezultă şi din dispoziţiile cuprinse la pct. II art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată prin Legea nr. 283/2011, unde se prevede în mod expres că „În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”.
Aceste dispoziţii legale, deşi edictate ulterior emiterii prevederilor normative contestate în cauză, confirmă în mod clar şi neechivoc modul de interpretare coroborat al dispoziţiilor art. 2 şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 şi, implicit, legalitatea soluţiei reglementate de dispoziţiile pct. III lit. b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legii, ce fac obiectul excepţiei de nelegalitate.
Legiuitorul a menţinut, aşadar, acelaşi criteriu de calcul al nivelului de salarizare pentru funcţionarii publici nou-încadraţi sau promovaţi, inclusiv pentru anul 2012, acesta fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizată în anul 2010.
Or, prevederile pct. III lit. b) din Metodologia aprobată prin Ordinul comun nr. 42/77/2011, emis de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale şi ministrul finanţelor publice, realizează tocmai punerea în aplicare a acestei reguli, instituită de legiuitor prin dispoziţiile art. 2 şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, pe care le respectă întocmai.
Faţă de cele arătate, constatându-se că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, va admite recursurile şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (în prezent Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice), Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Sălaj şi Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva Sentinţei civile nr. 863 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a art. III lit. b) din Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010, invocată de reclamantul M.P.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5730/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5732/2013. Contencios → |
|---|
