ICCJ. Decizia nr. 5732/2013. Contencios

Decizii ICCJ 2013 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5732/2013

Dosar nr. 46720/3/2010

Şedinţa publică de la 14 iunie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Sindicatul Salariaţilor din Agenţia Domeniilor Statului a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Domeniilor Statului şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, să se constate valabilitatea şi derularea Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008 - 2010 înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Bucureşti sub nr. 5648/2008 şi să fie obligaţi pârâţii la îndeplinirea tuturor obligaţiilor şi recunoaşterea tuturor drepturilor conţinute de Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008 - 2010.

Prin Sentinţa civilă nr. 9213 din 8 decembrie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe cererea având ca obiect acţiune în constatare; a admis excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale, pe capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect anularea Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010, formulată de reclamantul Sindicatul Salariaţilor din Agenţia Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal; a disjuns capătul de cerere având ca obiect acţiune în constatare, formulat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Domeniilor Statului şi a acordat termen la data de 14 februarie 2010, C 22, ora 12:30, pentru continuarea judecăţii, cu citarea părţilor.

La Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, după declinare, cauza a fost înregistrată sub nr. 46720/3/2010.

Prin Încheierea din 7 iunie 2011 s-a dispus ataşarea Dosarului nr. 12186/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în care s-a invocat excepţia de litispendenţă.

Dosarul nr. 12186/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a avut ca obiect anularea Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 4739 din 15 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ADS, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Salariaţilor din ADS afiliat Agrostar în contradictoriu cu pârâţii MADR şi ADS şi a fost anulat Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de MADR.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţia Domeniilor Statului instanţa de fond a respins-o ca neîntemeiată în contextul în care pârâta este autoritatea publică la care se referă ordinul contestat, respectiv asimilarea funcţiilor din cadrul ADS, cu alte funcţii şi salarii şi ADS este titulara raportului juridic dedus judecăţii, în condiţiile în care ordinul contestat produce efecte faţă de acesta şi reclamanta are interesul legitim să-şi realizeze dreptul dedus judecăţii.

Pe fond, instanţa a reţinut că prin Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, privind asimilarea funcţiilor din cadrul Agenţiei Domeniilor Statului, s-a dispus ca funcţiile din cadrul ADS menţionate la art. 1 să se asimileze cu funcţiile şi salariile corespunzătoare, iar salariul de bază să fie format din salariul de bază aferent lunii decembrie 2009, sporul de vechime (ce va fi stabilit individual conform tranşelor de vechime în muncă prevăzute la art. 16 din Legea nr. 330/2009) şi eventualele sporuri prevăzute în anexa nr. 1/1 din Legea nr. 330/2009, negociate între conducerea ADS şi angajaţi în limita bugetului aprobat.

De asemenea, potrivit art. 3 şi 4 din Ordin, personalul ADS va putea beneficia şi de sporul prevăzut la art. 5 din Anexa nr. 1 din Legea nr. 330/2009 în condiţiile prevăzute de Legea nr. 319/2006 şi H.G. nr. 1136/2006, iar cuantumul brut al drepturilor salariale se diminuează cu 25%, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010.

Împotriva acestui Ordin, reclamantul, Sindicatul Salariaţilor din ADS a formulat contestaţie administrativă prealabilă, înregistrată sub nr. 40059 din 3 noiembrie 2010, la care MADR a răspuns prin Adresa nr. 166172 din 10 noiembrie 2010.

Reclamantul a susţinut că Ordinul a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 1/2010, dispoziţii avute în vedere la emiterea acestuia, după cum rezultă din preambulul ordinului, care prevedeau că:

„(1) Salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.

(2) Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, conducătorul autorităţilor şi instituţiilor prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activităţii prin reducerea numărului de posturi, în condiţiile legii.

(3) După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menţionat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcţii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor specifice postului, prin asimilare cu funcţiile din instituţia care îl preia în structură, subordine sau în finanţare, după caz.

(4) Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcţiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituţia sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanţare, după caz. Acestui personal i se acordă şi sporurile prevăzute în notele la anexa nr. 1/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum şi indemnizaţia de conducere, după caz.

În speţă, Contractul colectiv de muncă nr. 5648 din 3 octombrie 2008, expira la data de 3 octombrie 2010, fiind încheiat pe o durată de 2 ani, însă potrivit art. 3 alin. (2) din CCM pe anii 2008 - 2010, dacă nici una dintre părţi nu denunţă contractul cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungeşte până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.

Or, Curtea de Apel a reţinut că a existat o manifestare de voinţă din partea angajatorului de a denunţa contractul cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, prin Adresa nr. 181033 prin care ADS şi-a manifestat intenţia de a nu prelungi contractul colectiv de muncă, chiar dacă această adresă nu a fost comunicată partenerului contractual.

Prin urmare, la data emiterii Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010, CCM pe anii 2008 - 2010 ajunsese la termen, neexistând o manifestare de voinţă de a prelungi contractul şi nici o convenţie a părţilor de a stabili un termen de valabilitate a vechiului contract până la încheierea unui nou contract.

De altfel, prin Sentinţa civilă nr. 3131 din 30 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 59740/3/2010, din care s-a disjuns capătul de cerere privind constatarea ca valabil şi în derulare a Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008/2010 înregistrat la DMPS Bucureşti sub nr. 5648 din 3 octombrie 2008 şi obligarea pârâţilor la îndeplinirea tuturor obligaţiilor şi recunoaşterea tuturor drepturilor conţinute de Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008 - 2010, prelungit de drept prin nedenunţare până la data de 3 octombrie 2011 şi s-a declinat competenţa instanţei de faţă, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Ordinului MADR nr. nr. 2291 din 28 octombrie 2010, s-a constatat încetarea valabilităţii contractului colectiv de muncă, începând cu data de 3 octombrie 2010, sentinţa nefiind irevocabilă.

Reclamantul a mai susţinut că Ordinul în cauză încalcă dispoziţiile art. 1 şi 3 lit. e) din Legea nr. 330/2009 şi art. 1 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 1/2000, întrucât nu stabileşte o corespondenţă între actualele funcţii din cadrul ADS şi cele cu care se doreşte a fi asimilate şi sunt încălcate prevederile care impun în cadrul asimilării criterii obiective privind atribuţiile, responsabilităţile şi competenţele specifice posturilor.

Instanţa de fond a mai reţinut că art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010 prevede că, după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menţionat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcţii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor specifice postului, prin asimilare cu funcţiile din instituţia care îl preia în structură, subordine sau în finanţare, după caz.

Prin art. 1 din Ordinul MADR nr. 2291 din 28 octombrie 2010 s-au asimilat funcţiile din cadrul ADS cu funcţiile şi salariile prevăzute în tabel, de la 1-11, însă din actele de fundamentare care au stat la baza emiterii acestuia, nu rezultă corespondenţa dintre funcţiile din cadrul ADS cu cele din cadrul MADR şi care au fost criteriile, corespunzătoare atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor specifice posturilor.

Practic, pârâtul a făcut o asimilare a funcţiilor din cadrul ADS cu funcţii din cadrul MADR şi nici o analiză a atribuţiilor din Fişele posturilor ce au fost supuse reorganizării, conform atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor specifice, reîncadrarea făcându-se după criteriul denumirii posturilor.

Acest lucru este confirmat însuşi de către MADR prin întâmpinare, care a arătat că fişele posturilor au fost întocmite tot de conducerea ADS, iar criteriile privind asimilarea obiectivelor privind atribuţiile, responsabilităţile şi competenţele specifice posturilor din cadrul ADS au fost stabilite de către conducerea acestei instituţii.

Or, MADR, în calitate de emitent al Ordinului contestat şi autoritate competentă să aprobe statul de funcţii, avea obligaţia să realizeze o corespondenţă reală cu funcţiile din aparatul propriu al MADR, în raport cu atribuţiile, responsabilităţile şi competenţele specifice posturilor din cadrul ADS, neavând nici o relevanţă faptul că personalul din ADS era încadrat cu contract individual de muncă.

În ceea ce priveşte drepturile salariale, din Adresa nr. 164728 din 8 aprilie 2011, rezultă că, având în vedere că personalul ADS este încadrat pe bază de contract individual de muncă şi ţinând seama de prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, personalul aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, adică salariul prevăzut în O.G. nr. 10/2008, act normativ care a stabilit funcţiile şi salariile care s-au aplicat în anul 2009 personalului contractual.

Or, potrivit art. 48 pct. 12 din Legea nr. 330/2009, la data intrării în vigoare a prezentei legi, 1 ianuarie 2010, se abrogă O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 177/2008, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 23, 25 şi 30².

MADR avut în vedere prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, însă, la data emiterii Ordinului contestat, 28 octombrie 2010, se aplicau prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 1/2010, care prevedeau că personalul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzut la art. 1 alin. (1) salarizat exclusiv în temeiul unui contract individual de muncă negociat va fi reîncadrat pe noile funcţii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor specifice postului, prin asimilare cu funcţiile din instituţia care îl preia în structură, subordine sau în finanţare, după caz. Drepturile salariale ale acestui personal se stabilesc potrivit art. 1 alin. (4) şi (5), care se aplică în mod corespunzător.

Aşadar, în ceea ce priveşte personalul contractual din cadrul ADS, acesta, pe de o parte, trebuia să fie reîncadrat pe noile funcţii, corespunzător atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor specifice postului, prin asimilare cu funcţiile din instituţia care îl preia în structură, subordine sau în finanţare, după caz, lucru care nu s-a făcut, aşa cum s-a arătat, iar pe de altă parte, potrivit art. 1 alin. (4), drepturile salariale ale personalului reîncadrat trebuiau stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcţiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituţia sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanţare, după caz, ceea ce nu s-a realizat, întrucât nivelul salariilor pentru noile funcţii din ADS nu era identic cu cele similare din MADR, după cum rezultă din analiza comparativă a acestora, funcţiile de director, şef serviciu, consilier juridic şi referent din ADS fiind net inferioare celor din MADR.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 304¹C. proc. civ., considerând-o nelegală şi netemeinică şi Agenţia Domeniilor Statului.

În motivele de recurs formulate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale se arată că instanţa de fond, în pronunţarea soluţiei, nu a reţinut dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 1/2010 potrivit cărora:

Se invocă şi faptul că în sentinţa atacată s-a reţinut că a existat o manifestare de voinţă din partea angajatorului ADS de a denunţa contractul cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat chiar dacă aceasta nu a fost primită de către Sindicatul Salariaţilor din ADS şi că la data emiterii Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010 contractul colectiv de muncă pentru anii 2008 - 2010 ajunsese la termen, neexistând o manifestare de voinţă de a prelungi contractul şi nici o convenţie a părţilor de a stabilit un termen de valabilitate a vechiului contract până la încheierea unui nou contract.

Recurenta mai arată că, aşa cum a invocat şi în faţa instanţei de fond, termenul pentru care au fost încheiate contractele de muncă la nivel de ADS s-a împlinit la data de 3 octombrie 2010 şi se impunea asimilarea funcţiilor din cadrul ADS în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010, or, prin Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de MADR se stabileşte doar asimilarea, nu şi data de la care se face salarizarea pe noile funcţii, aşa cum s-a prevăzut prin art. 1 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 1/2010.

În raport cu prevederile art. 1 alin. (5) - (6) din O.U.G. nr. 1/2010, recurenta a susţinut că MADR avea obligaţia legală de a emite un act administrativ privind stabilirea funcţiilor existente în cadrul ADS.

În cadrul motivelor de recurs, recurenta a precizat că instanţa a fost învestită cu soluţionarea a două capete de cerere, respectiv constatarea valabilităţii contractului colectiv de muncă la nivel de ADS şi o cerere de anulare a Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de MADR.

Pentru că prin Sentinţa civilă nr. 3131/2010 a Tribunalului Bucureşti s-a constatat încetarea valabilităţii contractului colectiv de muncă la nivel de ADS, începând cu 3 octombrie 2010 se impunea ca instanţa de fond să respingă cererea de anulare a Ordinului nr. 2010 emis de MADR.

O altă critică adusă instanţei de fond este aceea că, deşi nu se distinge categoria nulităţii, reclamantul a solicitat anularea actului şi s-a apreciat că dispozitivul vizează nulitatea absolută a actului atacat, astfel că soluţia este contradictorie pentru că efectul nulităţii absolute îl constituie repunerea părţilor în situaţia anterioară, deci ca şi cum actul atacat n-ar fi existat iar contractul colectiv de muncă este în vigoare, iar instanţa de fond trebuia să observe că atâta timp cât contractul colectiv de muncă şi-a încetat aplicabilitatea, efectele anulării Ordinului nr. 2991/2010 nu se pot pune în aplicare.

Au fost invocate dispoziţiile H.G. nr. 725/2010, art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 90/2001 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi s-a arătat că data pentru trecerea de la salarizarea conform Contractului Colectiv de Muncă la salarizarea pe funcţii asimilate este stabilită prin lege, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a fost obligat să respecte legea.

Conform art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 1/2010, drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul lunii decembrie 2009 pentru funcţiile similare celor pe care a fost reîncadrat, sporurile salariale sunt prevăzute în nota de la Anexa 1/1 din Legea nr. 330/2009 şi sunt stabilite de conducătorul ADS în limita bugetului aprobat şi cu avizul ordonatorului principal de credite şi s-a subliniat că trecerea de la funcţiile şi salarizarea stabilită prin Contractul Colectiv de Muncă s-a făcut în conformitate cu legea pe funcţiile existente şi deţinute de ordonatorul principal de credite.

La baza ordinului atacat au stat prevederile O.U.G. nr. 1/2010 care au prevăzut procedura trecerii de la un sistem de salarizare, la alt sistem de salarizare şi efectele asupra contractelor colective de muncă.

Se mai învederează şi faptul că aplicabilitatea Ordinului nr. 2991 din 28 octombrie 2010 a încetat la data la care au fost reînnoite contractele individuale de muncă încheiate între ADS şi angajaţii acesteia, iar salarizarea personalului contractual a fost stabilită potrivit acestor contracte individuale şi s-a solicitat admiterea recursului cu consecinţa constatării ca rămasă fără obiect cererea principală, respectiv anularea Ordinului nr. 2991 din 28 octombrie 2010.

Soluţia instanţei de fond este criticată şi sub aspectul faptului că întrucât constatarea legalităţii ordinelor se analizează în funcţie de data emiterii lor şi nu de intervenirea unor împrejurări ulterioare, iar atât timp cât actul a fost dat în executarea unui act normativ în vigoare la acea dată, orice susţinere contrară este de neprimit.

Pentru că nu s-a făcut dovada existenţei unei îndoieli serioase privind legalitatea actului atacat şi nu s-a probat vreun prejudiciu suferit de reclamant, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii.

II. Prin recursul declarat de Agenţia Domeniilor Statului se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Domeniilor Statului.

În motivele de recurs s-a arătat că, faţă de cererea reclamantului de anulare a Ordinului nr. 2291/2010 emis de MADR, nr. 2291/2010, ADS nu este semnatara acestui ordin şi, deci, nu poate avea calitate procesuală pasivă întrucât nu există identitate între persoana pârâtului şi persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursurile, ca nefondate.

I. Recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va fi respins având în vedere că sunt nefondate criticile aduse soluţiei instanţei de fond.

Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 a fost emis de MADR pentru asimilarea funcţiilor din cadrul ADS şi a avut ca bază legală dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de persoane din sectorul bugetar, Legea nr. 330/2009 şi Legea nr. 118/2010.

Conform art. 1 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 1/2010:

„(3) După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menţionat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcţii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor specifice postului, prin asimilare cu funcţiile din instituţia care îl preia în structură, subordine sau în finanţare, după caz.

Prima critică din motivele de recurs se referă la faptul că instanţa de fond nu a reţinut dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 1/2010, însă aceste critici nu pot fi reţinute.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 1/2010:

Înalta Curte constată că instanţa de fond chiar a făcut trimitere la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 1/2010 şi a precizat că, în speţă, Contractul colectiv de muncă nr. 5848/2008 expira la 3 octombrie 2010, iar la data emiterii Ordinului nr. 2219/2010, Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2008 - 2010 ajunsese la termen, aspecte necontestate nici de recurent, astfel că nu se poate spune că nu s-a ţinut seama de art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 1/2010, care se referă tocmai la salarizarea personalului vizat de aceste prevederi până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă.

Nici instanţa de fond nu a contestat că se impunea asimilarea funcţiilor din cadrul ADS în conformitate cu art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010, aşa cum susţine recurentul, ci s-a considerat, de către instanţa de fond, că această asimilare nu s-a făcut corespunzător atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor specifice, deşi textul din O.U.G. nr. 1/2010 impune aceasta.

Nu se contestă dreptul MADR de a emite un act administrativ, dar acesta trebuie emis cu respectarea dispoziţiilor legale pe baza căruia se întemeiază şi în executarea căruia se emite, iar instanţa de fond a procedat la anularea ordinului tocmai pentru că nu au fost respectate prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 1/2010.

Nici criticile din recurs ce vizează efectele Sentinţei civile nr. 3131 din 20 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti prin care s-a constatat încetarea valabilităţii contractului colectiv de muncă la nivel de ADS începând cu data de 3 octombrie 2010 nu pot fi primite.

Aşa cum a arătat şi instanţa de fond şi cum prevăd şi dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, Ordinul nr. 2291/2010 a fost emis în baza art. 1 alin. (3) şi (4) O.U.G. nr. 1/2010, dispoziţiilor care se referă tocmai la situaţia reîncadrării pe noile funcţii după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, iar prin Sentinţa nr. 3131 din 30 martie 2010 s-a constatat tocmai încetarea valabilităţii acestuia începând cu 3 octombrie 2010, iar Ordinul a fost emis la 28 octombrie 2010, tocmai ca urmare a încetării valabilităţii acestui contract.

Dacă acel contract de muncă nu şi-ar fi încetat valabilitatea, salarizarea se făcea conform art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 1/2010 şi nu putea fi emis ordin, nefiind incidente încă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4) din acelaşi act normativ.

Nu vor fi reţinute nici criticile referitoare la soluţia „contradictorie” conţinută în dispozitivul sentinţei şi la efectele nulităţii „absolute”.

Mai întâi, trebuie precizat că, în materia dreptului administrativ, nu se face distincţie între „nulitatea absolută” şi „nulitatea relativă”, noţiuni care sunt specifice dreptului privat şi nu dreptului public.

În al doilea rând, reclamantul a solicitat „anularea” ordinului, iar instanţa de fond a dispus „anularea” acestuia, astfel că nu se poate spune că efectele acesteia ar fi valabilitatea contractului colectiv de muncă.

Nici nu se poate spune că, atâta timp cât contractul colectiv de muncă şi-a încetat valabilitatea, efectele anulării Ordinului nr. 2991 din 28 octombrie 2010 nu se pot pune în aplicare, deoarece se nesocotesc efectele pe care trebuie să le producă o hotărâre judecătorească de anulare a unui act administrativ.

Este adevărat că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este obligat să respecte legea, dar instanţa de fond a constatat tocmai faptul că, la emiterea actului contestat, nu au fost respectate prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 1/2010, dispoziţii de care instanţa de fond a ţinut seama, astfel că nu sunt fondate nici criticile legate de faptul că instanţa de fond nu a ţinut seama de dispoziţiile O.U.G. nr. 1/2010 care ar fi aplicabile cu prioritate.

De asemenea, este nefondată şi solicitarea recurentului de a se lua act că cererea principală a rămas fără obiect pentru că aplicabilitatea Ordinului nr. 2291/2010 a încetat cu data la care au fost reînnoite contractele individuale de muncă încheiate între ADS şi angajaţii acestuia.

O cerere în anulare a unui act administrativ ar rămâne fără obiect numai în cazul în care actul ar fi revocat de emitent sau ar fi anulat printr-o hotărâre judecătorească pronunţată într-o altă cauză, dar nu se poate spune că cererea de anulare a rămas fără obiect prin invocarea încheierii unor acte ulterioare ce au ca temei tocmai actul administrativ contestat.

Criticile sentinţei ce vizează raţiunile instanţei de fond privind constatarea legalităţii sunt şi ele nefondate deoarece legalitatea unui act administrativ se analizează în raport cu actul normativ în baza şi în executarea căruia a fost emis, iar actul contestat în cauză nu întruneşte aparenţele de legalitate pentru că a fost dat cu încălcarea chiar a dispoziţiilor O.U.G. nr. 1/2010, respectiv a art. 1 alin. (3) şi (4) pe care s-a întemeiat.

II. Recursul declarat de Agenţia Domeniilor Statului va fi respins pentru următoarele considerente.

Într-adevăr, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât şi persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.

Chiar dacă nu este emitentul actului atacat, ADS are calitate procesuală pasivă deoarece actul administrativ contestat se referă la această autoritate publică pentru că priveşte asimilarea funcţiilor din cadrul acestei autorităţi, astfel că ordinul produce efecte şi faţă de această autoritate publică.

De altfel, în materia contenciosului administrativ există dispoziţii cuprinse în art. 16¹din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

„Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept.”

Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004,vor fi respinse recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de Agenţia Domeniilor Statului şi de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 4739 din 15 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM

← ICCJ. Decizia nr. 5731/2013. Contencios		ICCJ. Decizia nr. 5735/2013. Contencios. Anulare act... →

ICCJ. Decizia nr. 5732/2013. Contencios

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5732/2013. Contencios