ICCJ. Decizia nr. 5737/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5737/2013
Dosar nr. 4110/2/2011
Şedinţa publică de la 14 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta L.O. a solicitat instanţei anularea pct. 1 din Hotărârea nr. 6 din 17 februarie 2011, emisă de pârâta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "G.I.S.".
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată s-a aprobat noua organigramă a SCDVV - Drăgăşani prin desfiinţarea postului de jurist fără a se analiza cauzele care au condus la situaţia dificilă din punct de vedere economic şi fără a se stabili persoanele responsabile.
Prin Sentinţa civilă nr. 243 din 17 ianuarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta L.O., în contradictoriu cu pârâta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "G.I.S.", ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta a contestat reducerea postului de consilier juridic, însă în motivarea acţiunii nu contestă situaţia dificilă din punct de vedere economic, de care se face vorbire în hotărârea contestată, ci afirmă că această situaţie este rezultatul unui management defectuos al unităţii.
Curtea de Apel a mai constatat că argumentele aduse de reclamantă nu constituie cauze de nulitate a hotărârii contestate, câtă vreme nu neagă situaţia dificilă în care se află SCDVV - Drăgăşani şi care a impus reducerea personalului.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta L.O. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta susţine că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea, ca neîntemeiată, susţinând că situaţia economică dificilă este invocată şi în decizia de concediere, prin care s-a dispus desfiinţarea postului, fără o analiză a fiecărui compartiment în parte.
Nu există situaţie economică dificilă a unităţii, din moment ce s-a desfiinţat postul de jurist-cheie, şi s-au angajat ilegal, când posturile au fost şi sunt blocate conform O.U.G. nr. 34/2009, contabil şef şi secretară, posturi pentru care unitatea şi-a permis financiar să suporte salariile, aprobate prin BVC de către ASAS Bucureşti, fără acordul MADR - Bucureşti, fiind emise în prezent, sancţiuni contravenţionale, de către organele statului.
Actele administrative care au stat la baza desfiinţării postului de jurist, din motive economice invocate de ASAS, nu au un fundament real, ci reprezintă un simulacru.
Recurenta mai susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe capătul de cerere privind acordarea de daune-interese, având în vedere prejudiciul de imagine ce i-ar fi fost cauzat de alegaţiile pârâtei.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Presupusul prejudiciul invocat de recurenta-reclamantă nu are nici o legătură cu actul administrativ a cărui anulare se cere.
Astfel, SCDVV - Drăgăşani este o unitate de cercetare-dezvoltare în subordinea ASAS potrivit art. 28. pct. 3 şi anexei 3 din Legea nr. 45/2009.
Direcţia Economică are potrivit Regulamentului de Organizare şi Funcţionare art. 29. pct. 2, lit. a) - c), rolul de a monitoriza gradul de eficienţă şi rentabilitate al activităţii staţiunilor din subordine, şi de asemenea, poate propune Prezidiului ASAS măsuri pentru sporirea eficienţei activităţii staţiunilor.
Conform art. 18. alin. (5) din Legea 45/2009: Preşedintele ASAS este ordonator secundar de credite" iar conform art. 34 lit. e) din acelaşi act normativ: „ bugetul de venituri şi cheltuieli al activităţii proprii ASAS, precum şi cel al unităţilor subordonate ASAS se aprobă de preşedintele ASAS, în calitate de ordonator secundar de credite, fa propunerea Prezidiului ASAS".
Din interpretarea logico-juridică a textelor de lege sus citate rezultă că tutela ASAS se întinde şi asupra modului de execuţie bugetară în cadrul staţiunilor din subordine, iar preşedintele ASAS, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, are obligaţia de a veghea la modul în care se efectuează cheltuielile în cadrul staţiunilor din subordine.
Preşedintele ASAS i-a notificat pe toţi directorii din subordine prin două Adrese interne (2793 din 19 octombrie 2010 şi 231 din 27 ianuarie 2011) să ia toate măsurile necesare pentru reducerea cheltuielilor, inclusiv să revadă organigrama şi statul de funcţii „pentru a se redimensiona compartimentele de lucru, potrivit posibilităţilor reale ale unităţilor". Totodată, directorilor staţiunilor li s-a recomandat o analiză amănunţită a activităţii fiecărui salariat în vederea determinării aportului său la realizarea obiectivelor unităţii.
Faptul că organigrama la care recurenta-reclamantă face referire nu conţine nici un post nou creat, ci doar desfiinţarea Departamentului Juridic, nu afectează în nici un mod valabilitatea acesteia.
Este irelevant dacă departamentul juridic a dat un aviz favorabil aprobării organigramei, întrucât potrivit Legii nr. 45/2009, a Statului şi al Regulamentului de Organizare şi Funcţionare, Biroul Prezidiului ASAS poate aproba organigramele staţiunilor din subordine şi fără vreun aviz din partea JRUS al ASAS, deoarece este un for decizional autonom, iar avizele au un caracter strict consultativ, neavând puterea de a produce efecte juridice.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că argumentele recurentei-reclamante nu pot constitui cauze de nulitate a Hotărârii nr. 6/2011 emisă de pârâtă, iar managementul instituţiei nu poate fi analizat pe calea unei acţiuni în anularea unui act administrativ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta L.O. împotriva Sentinţei nr. 243 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5736/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5746/2013. Contencios → |
|---|
